Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

O revistă din Alba Iulia

Am citit numărul triplu (apriliemai- iunie) al revistei DISCOBOLUL. Sunt de reţinut poemele pe care le publică Liviu Ioan Stoiciu: „ai fi putut să-mi scrii – la cât de vinovat mă simt, ai/ fi putut să-mi întăreşti credinţa/ în tine, că doar pe tine te iubesc. Dar sunt mai/ neliniştit, tu ai găsit alt/ tunel de ieşire decât mine, care să te readucă pe lumea/ asta cu picioarele pe pământ…” De semnalat ni se pare şi eseul lui Al. Cistelecan Neveste simboliste, o evocare a poetei Claudia Millian, „precoce şi la scris poezie, nu doar la măritiş”. Un amplu grupaj cuprinde texte ale romancierilor participanţi la ediţia din acest an a Colocviul romanului românesc: Radu Aldulescu, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeşu, Nichita Danilov, Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Radu Mareş, D.R. Popescu, Dan Stanca, Alexandru Vlad, Varujan Vosganian. Dar, ceea ce este remarcabil, sumarul revistei este completat cu contribuţii ale scriitorilor din Alba Iulia şi din regiune. Sunt publicate pagini de proză şi poezie, memorialistică, traduceri (din Jacques Prévert), cronici literare (sub generciul Cărţi, cronici autori) ori eseuri (sub sigla Teme la alegere), ca şi prezentări ale noilor membri din Filiala locală a USR. Toate aceste prezenţe nu au un aer provincial, ci ilustrează convingător ideea că nu neapărat centrul este localizat în capitală, iar periferia în provincie: e posibil să găsim centrul peste tot unde există un nucleu format din intelectuali autentici. (În cazul de faţă, e vorba despre Aurel Pantea, secondat de Cornel Nistea şi Mircea Stâncel.)


Despre personaje literare şi mentalităţi

În revista ARGEŞ (nr. 6) descoperim un eseu de mare întindere, care ni-l arată pe autor, D.R. Popescu, în cea mai bună formă. Intitulat „Poporul turmentat”, textul analizează cu subtilitate personajele din capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Benefiind de suportul unor asociaţii livreşti surprinză toare, textul său are în centru figura cetăţeanului turmentat, în care vede un exponent al poporului turmentat: „Cetăţeanu’ turmentat! Care nu are nici nume, nici prenume, nici poreclă… El este un anonim, un poporan, o celulă din poporul turmentat… El pare să ştie totul, părând că nu ştie nimic, aşa cum Ghiţă Pristanda pare că nu cunoaşte exact nămica, ştiind totul!... Ghiţă joacă un rol grozav, al imparţialului (la o adică părtinitor, fiindcă leafa de la buget este cum este!), aşa cum Cetăţeanul turmentat nu este, după noi, ce se crede că este, turmentat de alcool, ci de fericire!”… Care ar fi această fericire? D.R. Popescu ne oferă răspunsul: „Poporul turmentat de fericirea adusă de reprezentanţii poporului”, adică de cei care candidează în alegeri şi sunt aleşi. Mai mult decât o radiografie literară, eseul acesta exprimă punctul de vedere al autorului Vânătorii regale asupra mentalităţilor şi a stării noastre ca naţiune astăzi, în anul de graţie 2012, care este chiar un an electoral.


Unde şi cum apare un Havel?

În „Paranteze”, rubrica sa din ACOLADA nr.6, Nicolae Prelipceanu se întreabă de ce nu avem şi noi un Havel. Explicaţia sa ni se pare viabilă: „Dar un om de curajul şi hotărârea lui Vaclav Havel nu se putea naşte decât într-un popor care… a fost întotdeauna conştiincios, aplicat, care a dominat piaţa industrială a veacului trecut, înainte de războiul al doilea mondial, nu pentru că avea în spate o ţară mare, ci pentru că avea o anume hărnicie, o anumită mentalitate, o anumită idee despre datorie, muncă şi conştiinţă. Poporul care, prin reprezentantul său, Capek, a inventat cuvântul robot, azi atât de la modă. O anumită inflexibilitate, de care la noi s-ar face haz, nu ar strica, poate, dacă vrem să dăm şi noi personalităţi de acest calibru. Sau cu o parafrază, prea multă maleabilitate strică.” Subscriem. Fiecare popor are strict liderii pe care îi merită. Sau, formulat altfel, oamenii din frunte sunt suma vectorială precisă a mentalităţii celor care alcătuiesc la un moment dat poporul.


Râdem, glumim

Presa din ultima săptămână s-a arătat scandalizată, şi pe bună dreptate, de rezultatele foarte slabe obţinute anul acesta la examenul de bacalaureat. Numai că majoritatea comentariilor care depăşesc registrul strict informativ găsesc de cuviinţă să citeze deja ritualicele „perle”, unele reluate, de altfel, din anii trecuţi, iar altele pasibile de-a fi fost fabricate prin redacţii, în pauza de glume. Departe de intenţiile Cronicarului să înfiereze exercitarea liberă a umorului în presa românească, dar avalanşa de ironii – oricât ar fi de amuzante, deşi nu prea sunt – şi de acuze emise la grămadă nu spune, de fapt, nimic despre starea învăţământului din România. O analiză a subiectelor date la limba şi literatura română în ultimii ani face, de pildă, Costi Rogozanu, pe blogul său (analiza datează de anul trecut, acum a fost doar updatată); n-ar fi rău deloc să se pronunţe mai mulţi specialişti, eventual şi cu privire la alte materii, şi nu doar în momentul final al examinării, ci realizând o analiză a întregului corpus de informaţii pe care elevii îl au de studiat, urmărind, de pildă, relevanţa acestora pentru formarea noilor generaţii, dar şi maniera în care se predă, în care se examinează sau se reformează sistemul educaţional. În fine, ar fi de dorit ca aceste analize să se transforme în discuţii cu părţile direct vizate – Ministerul Educaţiei, inspectorate, profesori, consilii de elevi şi de părinţi etc. – pentru ca din ele să rezulte recomandări de politici publice. Necesitatea acestora este evidentă, însă ea nu reiese din redarea gafelor, reale sau nu, culese din lucrările elevilor. Dar, aşa cum se întâmplă şi cu multe alte teme care necesită analize în profunzime şi măsuri de îmbunătăţire, gluma rămâne nu doar cea mai la-ndemână formă de reacţie a opiniei publice, ci, din păcate, şi singura, ceea ce o face mai nocivă decât pare la prima vedere.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara