Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Din Bucureştiul Cultural

În BUCUREŞTIUL CULTURAL (nr. 118, octombrie) am remarcat grupajul de articole dedicate lui Marius Robescu. Daniel Cristea-Enache scrie despre romanul postum Trunchiul şi aşchia, publicat în 2005-2006 la Editura Muzeul Literaturii Române, roman lipsit de receptare critică la momentul apariţiei, iar doi dintre colegii de generaţie şi apropiaţii poetului dispărut, e vorba despre Nicolae Prelipceanu şi Constantin Abăluţă, îl evocă în pagini emoţionante: „Mă aflu într-o situaţie paradoxală ori de câte ori scriu despre colegii şi prietenii mei care au dispărut. Aşa şi acum, constatând că, într-un fel greu de înţeles, calmul şi tăcutul prieten Marius Robescu, cu generozitatea-i caracteristică, mi-a mai acordat 27 de ani de viaţă.” (Constantin Abăluţă). O pagină de excelente poeme de Marius Robescu (din volumul Poezii, Vitruviu, 1996) completează portetrul acestui important scriiitor român. Iniţiativa revistei Bucureştiul Cultural de a ni-l readuce în atenţie este, desigur, lăudabilă. Tot în Bucureştiul Cultural am citit o cronică a lui Alexandru Matei la volumul Corinei Ciocârlie Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature (tipărit de editura luxemburgheză ultimomondo). Ne-au surprins câteva scăpări în acest text, cu atât mai supărătoare cu cât cronica este bine scrisă: prozatorul sud-african stabilit în Australia, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, J.M. Coetzee, e numit „scriitor sud-american”(!), iar când se vorbeşte despre reprezentanţii „Şcolii de la Timişoara”, sunt citaţi Adriana Babeţi şi Cornel Ungureanu, rebotezat ad-hoc, Dumitru Ungureanu (!).

O revistă craioveană şi nu numai

Un frumos şi substanţial eseu publică Virgil Nemoianu în revista SCRISUL ROMÂNESC despre Cercul literar de la Sibiu, în care autorul vede un „model cultural şi etic”. Virgil Nemoianu îşi susţine pledoaria pentru acest cerc literar pe care-l consideră „unul din fenomenele centrale, decisive, de supremă valoare ale literaturii române” trecând în revistă, cu echilibru şi în cunoştinţă de cauză, activitatea, opera fiecărui membru al grupului, iar bilanţul este impresionant. Iată un fragment despre Ion Negoiţescu: „Poate cazul cel mai tipic este poemul Sabasios al lui Negoiţescu, zămislit în fundul închisorii şi pus pe hârtie ani de zile mai târziu, adică atunci când în sfârşit putea face acest lucru. Eram prezent în sala acelui atât de absurd proces şi Negoiţescu mă privea cu ochi mari, cu intensitate. După eliberarea sa, mi-a spus: „Încercam parcă să-ţi transmit din privire textul poemului…” Dar à propos de prezenţa lui Virgil Nemoianu în revista Scrisul românesc: dacă numărăm scriitorii români stabiliţi în Statele Unite pe care-i regăsim în sumarul revistei (pe lângă Virgil Nemoianu, semnează în acest număr Andrei Codrescu, Dumitru Radu Popa, Nina Cassian, Carmen Firan, Ştefania Magidson, Răzvan Hotăranu, Adrian Sângerzan, Şerban Centea, Alexandra Carides), atunci, negreşit, publicaţia craioveană ar trebui să-şi deschidă o subredacţie la New York şi, eventual, să solicite sprijin financiar pentru apariţie nu numai municipalităţii din capitala Olteniei, ci şi celei americane.

O însuşire tipic românească

Revoltată de nedreptatea care i se face lui Mircea Cărtărescu, al că- rui nume „a fost terfelit” recent, într- o „sinistră emisune” tv, Simona Sora scrie, în DILEMA VECHE (nr. 453, 18- 24 octombrie), cu deplină îndreptăţire: „…Mircea Cărtărescu este azi nu doar cel mai important scriitor român în viaţă, ci şi unul dintre puţinii artişti europeni care au reuşit să modifice viziunea contemporanilor săi (cei care l-au citit) despre lume.” Opinia sa, la care Cronicarul subscrie, este întărită prin reproducerea uneia dintre nenumăratele cronici elogioase care, de-a lungul anilor, au însoţit cărţile lui Cărtărescu în ţările unde s-a tradus opera sa: „Lucrul cel mai original şi mai ieşit din comun al stilului narativ al lui Cărtărescu este copleşitoarea sa forţă expresivă care porneşte, ca un curent teluric, dintr-o lume de un realism riguros şi scrupulos documentat al zilelor noastre, ca să ajungă la o serie de febrile întretăieri fantastice…”, scria în Spania, despre Visul, eseista „de mare influenţă” Mercedes Monmany, acum aproape două decenii. Participanţii „la această execuţie ineptă, mincinoasă” a lui Cărtărescu nu-şi dau seama, probabil, că prin acţiunea lor confirmă, încă o dată, un adevăr vechi: spiritul autodistructiv şi neîncetata terfelire a valorilor constituie o însuşire tipic românească.

Un premiu de proză

Acel controversat concurs de proză prin care se premiază romanul anului 2011 (un premiu foarte tentant băneşte, dar cu nişte reguli confuze, fiindcă amestecă gustul capricios al amatorilor cu criteriile profesioniştilor) şi-a desemnat titlurile finaliste. Acestea sunt: FEM de Magda Cârneci, Ed. Cartea Românească, Viaţa lui Kostas Venetis de Octavian Soviany, Ed. Cartea Românească, Emoţia de Mirela Stănciulescu, Ed. Humanitas, Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici, Ed. Polirom şi Ploile amare de Alexandru Vlad, Ed. Charmides. Cu aceasta, misiunea criticilor literari Alex Ştefă- nescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache s-a încheiat şi intră în arenă cei 20 de bloggeri. Vom afla curând ce aleg ei, deşi selecţia lor nu este în niciun fel revelatoare, din moment ce unii dintre cei puşi acum să judece şi-au mărturisit deja, cu seninătate, ignoranţa în domeniu. Păcat de banii puşi în joc la premiul acesta de proză care poartă numele unui regretat poet şi cantautor, „Augustin Frăţilă”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara