Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Booksland

Ne-a atras atenţia o ştire tv care spune multe. A prins contur şi la noi o iniţiativă prezentă de mult în unele ţări europene: în vagoanele de metrou au fost puse diverse volume de beletristică, menite să fie citite, rând pe rând, de călătorii care circulă cu acest mijloc de transport. Proiectul cultural, numit Booksland, este demn de interes. Numai că, aflăm, el este pe cale să eşueze, într-un mod, am zice, tipic românesc. Iniţiatorii proiectului nu ştiu dacă volumele respective se citeau sau nu, dar ştiu, fără tăgadă, că ele au început să dispară. Sunt luate (sau, spus direct, furate) de cei cărora le erau destinate doar pentru lectură, sunt luate cu lănţişoare cu tot (preventiv, cărţile erau legate de scaunele metroului prin acele lănţişoare!) Trebuie să ne mire acest comportament? Nu, fenomenul este mult mai larg şi de aceea foarte îngrijorător: dacă ne gândim că faimosul tren Orient Express a fost atacat cu pietre undeva în apropiere de Sighişoara sau că un grup de turişti străini, care străbăteau Europa pe biciclete, a fost atacat, iarăşi, cu pietre de nişte copii, undeva în Ardeal. Sălbăticia aceasta, agresivitatea aceasta vin din lipsa de educaţie şi sunt consecinţa sărăciei şi a unei instrucţii tot mai precare. În opinia noastră, la rădăcina răului stă, din păcate, şcoala românească, din ce în ce mai proastă. Dacă nu se vor schimba lucrurile în acest domeniu, vom avea tot mai multe semne că dintr-o lume devenim o sub-lume.


Tehnici de manipulare

În revista 22 (nr. 37, 11-17 septembrie), Cosmin Alexandru constată „un fenomen îngrijorător: ascensiunea considerabilă în audienţe a Antenei 3. A mai existat un pericol similar acum câţiva ani, odată cu ascensiune de atunci a OTV.” Fireşte, ziaristul caută să-şi explice aceste evoluţii. Succesul OTV este mai uşor de înţeles: „OTV-ul se adresa, prin personajele de pe ecran şi prin publicul ţintă pe care îl viza, straturilor de populaţie cele mai predispuse la a fi minţite şi manipulate. Venituri foarte mici, educaţie puţină, nostalgii comuniste, perspective de calitate a vieţii foarte limitate. Din păcate, acesta e un segment destul de important numeric în România, iar conversia vizionării OTV în susţinerea PP-DD, partidul moderatorului-şef, a mers până spre 10%. Ceea ce, ne place sau nu, e corect.” În schimb, ascensiunea Antenei 3 are, în opinia sa, cauze şi modalităţi de realizare mai sofisticate. În primul rând ar fi vorba despre „ nevoia de a privi în jos”: „Antena 3 satisface şi exploatează această nevoie. Umple zilnic ore întregi cu moderatori şi invitaţi care exhibă comportamente, păreri şi limbaj suburbane, caractere îndoielnice, duplicităţi şi imposturi flagrante.(…) Oamenii se trezesc a doua zi, se duc la serviciu, la piaţă sau în parc şi se hrănesc din deşeurile depuse de Antene în mintea şi în sufletul lor cu o seară înainte. Au pe cine comenta, au pe cine condamna, au mai presus de toate pe cine da vina.” A-i da sentimentul telespectatorului că el este deasupra, că el e doar judecător, că vina propriului său eşec nu o poartă el însuşi (prin incompetenţă, lipsă de educaţie şi de performanţă, lene etc.!), ci o poartă mereu alţii, aceasta reprezintă o cale sigură de seducere şi de înrobire a acelui telespectator.


O revistă de citit

În RAMURI nr. 8 citim, ca în fiecare lună, admirabile pagini de jurnal semnate de Gabriel Dimisianu. Descoperim aici un Gabriel Dimisianu hipersensibil, neliniştit şi,nu o dată, nemulţumit de sine însuşi: „Ora 2 noaptea. Treaz după porţia de somn pe care mi-a îngăduit-o înghiţirea primei jumătăţi din pastila de stilnox. Voi lua şi cealaltă jumătate. Sunt crispat şi de faptul că miercuri, 23 martie, trebuie să merg la Brăila, să ţin o conferinţă la Muzeul oraşului despre Perpessicius. Am apucat să promit, dar ideea mergerii îmi produce nesomn. Orice plecare, orice ieşire din Bucureşti mă crispează. De la un timp.”Şi, mai apoi: „M-am odihnit puţin la hotel, după care am arborat cravata şi m-am dus să-mi ţin conferinţa. Am vorbit fără prea multă sare şi piper despre marele critic, punctul meu forte fiind că le-am dăruit brăilenilor, pentru Muzeu, un bilet olograf al lui Perpessicius.” În acelaşi număr al revistei îi regăsim, cu texte de interes, pe deţinătorii de rubrici fixe: Gheorghe Grigurcu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Gabriel Chifu, Nichita Danilov, Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă, Jean Băileşteanu, Nicolae Coande, Florea Miu,Cătălin Davidescu. Cronicile de carte sunt scrise de Paul Aretzu, Ioan Lascu, Constantin M. Popa, Ioana Dinulescu, Daniela Firescu, Gabriel Coşoveanu şi Gabriela Gheorghişor. Poezia este şi ea bine reprezentată. Sunt publicate grupaje de versuri de Tony Hoagland (în traducerea lui Victor Olaru), Spiridon Popescu, Ioan Radu Văcărescu, dar şi o antologie a poeţilor prezenţi în programul Vara poeziei la Teatru. În fine, este consemnat colocviul dedicat la Craiova lui Ion D. Sîrbu, fiind reproduse mesajele pe care le-au trimis organizatorilor Virgil Nemoianu şi Vladimir Tismăneanu.


Între naţional şi supranaţional

În DILEMA (nr. 448, 13-19 septembrie), ne-a atras atenţia textul lui Andrei Pleşu care comentează o conferinţă ţinută la Potsdam de scriitorul austriac Robert Menasse, intitulată „Europa: numărătoarea inversă”. Este pus în discuţie un subiect pe care Andrei Pleşu îl consideră „o dilemă europeană” şi anume, raportul dintre naţional şi supranaţional în Europa de astăzi. „Nu am soluţii de ieşire din dilema anunţată în titlu. Fără Europa nu se poate. Dar nici moartea entropică a naţiunilor nu e posibilă sau dezirabilă. A găsi continuitatea, gracilă, dintre cele două direcţii ar trebui să devină un proiect de reflexie prioritar. Şi asta în timp ce, uneori, în Europa pare să fi început numărătoarea inversă.”, conchide Pleşu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara