Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

De citit

În două numere succesive din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 456, 13-19 martie şi următorul), sub titlul Tovarăşa Ana, este publicat un amplu eseu semnat de Norman Manea. (Să precizăm, acest text face parte din volumul Plicuri şi portrete, în curs de apariţie la Editura Polirom.) Este vorba despre un portret pe care scriitorul i-l face, cu avantajul perspectivei largi conferit de distanţarea în timp, Hannei Rabinsohn devenită Ana Pauker. Reproducem aici două scurte pasaje, doar pentru a stârni interesul cititorilor: „Născută într-un sat din Vaslui, în 1893, într-o familie evreiască săracă şi religioasă, Ana Pauker dovedeşte o inteligenţă precoce. Bunicul ei, rabinul, cu care are o relaţie strânsă, ignoră tradiţia şi reuşeşete s-o înscrie la heder – o şcoală evreiască religioasă, dedicată exclusiv băieţilor – unde nepoata excelează.” Şi: „Din cauza sărăciei, Hanna începe să muncească de timpuriu, iar începutul destinului revoluţionar poate fi găsit la vârsta de 12 ani, cînd, după ce vede o manifestaţie de stradă antisemită, se întoarce acasă în delir, refuzînd să mai vorbească idiş. Tatăl ei spunea că atunci ar fi trebuit să ţină shiva (doliul evreiesc) după fiica sa.” Evocarea Anei Pauker de către Norman Manea se remarcă prin luciditate, prin privirea care trece dincolo de clişeele obişnuite şi reţine raporturile complicate ale acesteia cu evreitatea şi cu ideologia comunistă.


Centenar

Tot în revista Observator Cultural (nr. 457, 20-26 martie ) este marcat centenarul naşterii lui Corneliu Coposu, prin publicarea unui document inedit oferit redacţiei de Vartan Arachelian: şi anume, textul unei conferinţe a marelui om politic, în care acesta evoca spiritul Blajului, în faţa colegilor săi de la Liceul „Vasile cel Mare” din această mică Romă românească. Iată ce credea el în anul 1983: „Acest spirit al Blajului, care ne-a susţinut şi protejat, ca o centură de siguranţă, prin grohotişul steiurilor sfărâmate, prin vîltoarea tuturor potrivniciilor, peste hăul prăpăstiilor deschise sub noi, ocrotind poteca abruptă a naţiei noastre. Să fi fost împletit din lacrimile celor asupriţi o mie de ani? Sau din povara gîndurilor pe care cărturarii martiri din vechime le-au înălţat în chiliile lor sumbre, tencuite cu dragoste de neam? Sau din privaţiunile nenumărate, cu care a fost plătit preţul redeşteptării noastre naţionale?” Citindu-l azi, observăm că spunea atunci mai mult decât îi era îngăduit să spună şi mai mult decât părea să spună.


O pagină dintr-o revistă

Foarte bun, numărul 527 (20-26 martie) din DILEMA VECHE. Exemplificăm doar cu o pagină din revistă. Andrei Pleşu scrie despre chipurile ticăloşiei. Deşi nu dă nume, ţinta sa este evidentă: „Mai spectaculoasă psihanalitic este ticăloşia asumată ca «misiune». Ea începe tot cu lăcomie financiară (eşti brusc plătit peste orice aşteptare, ţi se dă pe mână, indiferent de calificarea ta reală, o funcţie, o emisiune, o sursă de vanitate, de preţuire publică sau de clan), dar sfârşeşte în schimonosire lăuntrică, într-o formă mai mult sau mai puţin accentuată de paranoia.” Iar Vintilă Mihăilescu, în articolul Modernizarea României, compară ce încărcătură de sens are termenul modernizare în Slovacia şi în România şi constată o diferenţă vădită: la slovaci, modernizarea este legată preponderent de industrializare, iar la noi ea este în conexiune cu occidentalizarea ţării, cu modelul european, dar şi cu reformarea statului, a instituţiilor sale, cu lucrările de infrastructură. Am putea conchide că, măcar la acest capitol, înţelesul pe care-l atribuim cuvântului modernizare, stăm mai bine decât slovacii: suntem mai nuanţaţi.


Prezenţă rusească la Paris

În revista ATENEU (nr. 2, 2014) din Bacău, putem citi o corespondenţă din Franţa, semnată de Angela Scarlat, în care e prezentat Institutul de Teologie Ortodoxă Saint Serge din Paris, instituţie de învăţămînt superior, fondată de teologi ruşi în anii ’20. Dată fiind dimensiunea sa spirituală, acest aşezământ înseamnă una din formele cele mai pregnante ale prezenţei ruseşti în inima Occidentului. Pe lângă institutul care pregăteşte clerici ortodocşi dar şi specialişti laici în ortodoxie, în acelaşi loc fiinţează şi o biserică ortodoxă. Articolul din ATENEU e însoţit de fotografii înfăţişând macheta impresionantă a catedralei ruseşti ce urmează să se construiască aici: „Încă din timpul guvernului francez anterior au început discuţii la cel mai înalt nivel, asupra proiectului construcţiei la Paris a celei mai mari catedrale din metropolă, o catedrală a ruşilor în ai cărei bulbi ortodocşi se va reflecta Turnul Eiffel, căci cea mai înaltă cupolă urmează să atingă 27 de metri.” Planurile de expansiune rusească spre Vest au existat dintotdeauna şi se manifestă pe diferite paliere, brutal sau, iată, cu subtilitate. Dar să amintim adresa Institutului Saint Serge din Paris: 93 rue de Crimée. Aşadar, Crimeea, un nume se pare predestinat când e vorba despre intersecţia (ciocnirea?) Estului cu Vestul.


Cum se poate câştiga un război

Şi fiindcă vorbeam de Crimeea. În 22 (nr. 11, 18-24 martie), Armand Goşu are în atenţie un subiect care ne îngrijorează pe toţi: războiul Crimeei. „Obiectivul maximal al Moscovei, dictat de raţiuni strategice, este finlandizarea Ucrainei, transformarea ei într-o zonă tampon între Rusia şi Occident”, este de părere jurnalistul de la 22. Interesantă este şi soluţia prin care Armand Goşu vede posibilă tranşarea acestui nou Război Rece: „De partea cealaltă, americanii au dat pe piaţă doar 1% din rezerva lor strategică de petrol, iar preţul barilului a coborât de la 107 la 98 de dolari. Bugetul federal al Rusiei este construit pe un preţ estimat de 105 dolari barilul. Washingtonul a mai coborât o dată preţul mondial al petrolului, în anii 1980. Iar atunci s-a prăbuşit Uniunea Sovietică.” Cine mai crede, în vremea noastră, că marile războaie se poartă şi se câştigă doar cu arme de foc?



Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara