Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Ce se află în spatele statuii

Dosarul din revistaAPOSTROF (nr. 2) îi este consacrat lui Ştefan Aug. Doinaş şi conţine un singur text, întins pe şase pagini, semnat de Gelu Ionescu şi intitulat chiar Cazul Doinaş. Intervenţia criticului literar este pe tema răvăşitoare a colaborării poetului cu Securitatea. Gelu Ionescu, un apropiat al lui Doinaş, face o lectură atentă a volumului Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş, pe care un tânăr, George Neagoe, l-a scris căutând „să ne convingă că scriitorul a fost aproape o canalie”. Observă Gelu Ionescu: „…când s-a aflat de «colaborarea» lui Doinaş cu Securitatea a fost mai mult decât o surpriză, o stupoare: se prăbuşea un important prestigiu moral şi politic – politic în sensul mult discutatei «rezistenţe prin cultură». «Şi el, chiar şi Doinaş!! – vor fi spus mulţi dintre admiratorii omului şi operei – Ţi se face, zău lehamite de toţi scriitorii ăştia…» Mărturisesc că şi pentru mine a fost un moment de perplexitate: dacă nu mi-ar fi spuso chiar Horia Patapievici, aş fi putut crede, fără nicio precauţie, că e o calomnie.” Cu aceste sentimente, Gelu Ionescu porneşte la drum, adică întoarce pe toate feţele cazul Doinaş, trecând în revistă, cu minuţie şi în cunoştinţă de cauză, inexactităţile, lacunele din demonstraţia încercată de autorul Asului de pică. Nu putem nici relua, nici sintetiza aici cele 12 puncte ale demersului său textual. Dar putem recomanda spre lectură acest eseu, reproducând aici ultimele sale rânduri: „Cum vor fi fost, oare, ceasurile remuşcării? Mi se pare grav şi profund întristător că în spatele acestei statui era, poate, mizeria delaţiunii, greaţa duplicităţii şi amărăciunea cedării”.


„Tărâmul diavolului pur“

Şi, fiindcă vorbim de scriitori şi Securitate. De curând, la GDS, a fost organizată o dezbatere cu tema Deconspirarea Securităţii (domeniul „Artă - Cultură”). Moderată de Andrei Pleşu şi Andrei Oişteanu, dezbaterea i-a fost dedicată martirului Liviu Babeş, care, în urmă cu 25 de ani (2 martie 1989), şi-a dat foc pe pârtia de schi de la Poiana Braşov, în semn de protest faţă de regimul comunist. În săptămânalul bucureştean, pe lângă intervenţiile celor doi moderatori, sunt publicate şi intervenţiile unora dintre participanţii la dezbatere şi anume: Germina Nagâţ (care, în calitate de director al Direcţiei de Investigaţii din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a primit Premiul GDS pe anul 2013), Magda Cârneci, Ion Caramitru, Ioan T. Morar, Horia-Roman Patapievici, Adrian Cioflâncă şi Gabriel Liiceanu, cel care cu îndreptăţire constată la un moment dat: „În acelaşi timp, este foarte greu să nu accepţi că există momente în istorie în care relativitatea şi jocul cu nuanţele îşi pierd sensul, în care partajarea dintre Bine şi Rău capătă o tranşanţă absolută. Există momente când poţi opera cu ochii închişi în privinţa binelui şi a răului. Atunci când te referi, de pildă, la NKDV sau Gestapo, nu ai cum să introduci relativitatea în discuţie. Era tărâmul diavolului pur. ”


Subiecte în actualitate

În DILEMA (525, 6-12 martie), Vintilă Mihăilescu, sub titlul Manelism politic, face o simpatică analiză pe text, pe textul manelelor. Vă oferim un fragment din lectura sa critică: „Barosanii au şi copii, la care ţin ca la ochii din cap şi cărora le fac orice hatîr: Doamne, dă-mi putere să le fac avere, Doamne la copiii mei/ Cît mai sînt în viaţă să-i feresc de rele, să le fac orice plăcere, că sînt ochii mei (Florin Salam şi Mihaela Staicu). În limbaj elevat, se cheamă beizadele. Principala lor distracţie e să calce oameni cu maşina, după care să dea cu tifla la Poliţie. O altă temă veche a manelelor este şmecheria. Fără ea nu se poate: Eu sînt şmecher de o viaţă, nu de-o zi,/ Şi aşa o să rămîn pîn‘ oi muri (Florin Minune). În economia de piaţă românească se cheamă băieţi isteţi. Ei nu sînt însă jmecheri de duzină, sînt bărbaţi de calitate: Sînt bărbat de calitate, supercalitate,/ 24 de carate şi sînt talentat în toate. (Nicolae Guţă)…” Din acelaşi număr al revistei, am reţinut şi Dosarul (realizat de Luiza Vasiliu), cu titlul Lumina, unde e vorba „despre lumină şi energie, despre consum responsabil şi despre economisirea resurselor”, făcându-ni-se demonstraţia că se poate discuta inteligent despre subiecte peste care, de obicei, trecem neatenţi, căci le luăm drept ştiute şi comune! Dosarul e susţinut – firesc, în fond! – de ENEL.


Predicţii liniştitoare

În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 455, 6-12 martie), sub genericul Ucraina: război sau pace?, situaţia din Ucraina este comentată din perpectiva ţărilor învecinate cu ea. Astfel, e publicat un interviu cu Marek Szczygiel, ambasadorul Republicii Polonia la Bucureşti. (Se cunoaşte faptul că ministrul de Externe polonez Radoslaw Sikorski a contribuit decisiv în timpul negocierilor de la Kiev la oprirea vărsării de sânge în Ucraina.) În interviul acordat lui Ovidiu Şimonca, ambasadorul polonez ne reîmprospătează memoria: „Trebuie să amintim faptul că în 1994, atunci când Ucraina a renunţat la arma nucleară, această ţară a obţinut garanţii, i-a fost grantată suveranitatea din partea a trei mari state: Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” Poate şi din aceaste considerente, Marek Szczygiel face o predicţie liniştitoare privind evoluţia situaţiei din Crimeea: „Nu avem motive să presupunem că cineva nu ar dori liniştirea situaţiei din Crimeea. Nu ne aşteptăm la acţiuni care să pună sub semnul întrebării integritatea teritorială a Ucrainei. Cred că şi Rusia va respecta suveranitatea Ucrainei.” Nu avem decât să sperăm că profeţiile diplomatului se vor adeveri.


Din sumar

Trebuie să recunoaştem: iarăşi avem un număr foarte bun al revistei ORIZONT (numărul 2, 2014). Găsim ce să citim, cu folos: Robert Şerban stă de vorbă, într-un dialog substanţial, cu Denisa Comănescu. Cornel Ungureanu, marcând cei 80 de ani ai scriitorului, semnează un eseu intitulat Nicolae Breban – câteva călătorii în provincia romanului. Paginile de mijloc ale revistei găzduiesc un studiu interesant pe teme istorice de Marius Cosmeanu, Ghici cine merge la moarte. Călăii şi istoria lor. Apoi, Vladimir Tismăneanu dialoghează cu H.-R. Patapievici despre Katyn, Dostoieski şi diavolul în carne şi oase. (Conversaţia lor este prefaţată de Toma Pavel.) Putem citi şi semnificative grupaje de versuri (Monica Rohan, Slavomir Gvozdenovici, Leo Butnaru), dar şi cronici (la cărţi bine alese) scrise de Alexandru Budac, Graţiela Benga, Otilia Hedeşan, Alexandru Ruja, Radu Ciobanu, Marian Odangiu, Lucian- Vasile Szabo, Cristina Chevereşan, Adina Baya, dar şi rubrici fixe susţinute cu vervă de titularii lor.


Zile şi cuvintele lor

Am spus-o şi altă dată: citim cu plăcere paginile de jurnal publicate regulat de Gabriel Dimisianu în revista RAMURI. Iată, de pildă, cum rezumă criticul literar (în numărul 2 din acest an al revistei craiovene) ziua de 6 august a anului trecut: „Ieri am răscolit teancul de scrisori din adolescenţă trimise de mine părinţilor. De fapt, nu mai eram chiar adolescent, intrasem la facultate. Eram însă copilă ros, sentimental, văicăreţ, eram cu totul altul decât acela care am devenit nu peste mult timp. Dacă nu păstra tatăl meu aceste texte (mărturii despre mine) nu le-aş mai fi avut. Dar nu era mai bine să dispară? Citite de alţii, nu pot să stârnească decât compasiune sau poate râsul. Recitesc (după Breban) Tolstoi, Război şi pace. Minunat. Cât să mai fi lăsat nerecitită această carte?”



Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara