Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Despre arta „mizerabilistă“

O cuvântare despre care e mai bine să nu mai vorbim, care incrimina literatura actuală de „mizerabilism”, ne-a reamintit de criticile aduse la începutul anilor 1950 cinematografului neorealist italian. Am revăzut de curând Umberto D., filmul lui Vittorio De Sica. Ca şi Hoţii de biciclete, al aceluiaşi, filmul, pe un scenariu de Cesare Zavattini, a fost primit cu ostilitate de critică la premieră şi acuzat de „mizerabilism”, deşi este evident o capodoperă şi, probabil, cea mai mare realizare a cineastului italian. Pentru Woody Allen astăzi, Umberto D. este un film-şcoală. Un bătrân profesor la pensie, sărac şi părăsit de toţi, îşi trăieşte ultimii ani de viaţă vânzându-şi obiecte personale, dormind câte o noapte la spital, ispitit de gândul sinuciderii, salvat, în cele din urmă, de regăsirea câinelui care îi fusese luat şi dus în adăpostul comunal, unicul său tovarăş de încredere. Povestea bătrânului dascăl ne-a reamintit de sărăcia de care a avut parte la bătrâneţe, imediat după revoluţie, un mare medic român, devotat miilor de pacienţi pe care i-a operat fără a le cere un ban, comparat de cineva într-o evocare cu un înaintaş al său din romanul Madame Bovary al lui Flaubert. „Mizerabilismul” poate fi plin de compasiune şi nu merită discreditul de care „se bucură” în ochii unora. Şi, în nici un caz, interpretat ca lipsit de suflu patriotic. Patriotismul adevărat, de altfel, nu e niciodată grandilocvent.


Uniunea Scriitorilor – evenimente

Amintim aici câteva dintre proiectele culturale ale USR, din luna mai: substanţialul Colocviu naţional al revistelor de cultură, organizat la începutul lunii de Filiala Arad a USR; Turnirul de poezie, ajuns la ediţia a cincea şi desfăşurat la Nisipurile de Aur şi Balcic; Festivalul „Tudor Arghezi” de la Târgu Jiu, unde premiile Opera Omnia, acordate prin vot de Comitetul Director al USR, au revenit anul acesta lui Mircea Bârsilă, pentru poezie, şi lui Cornel Ungureanu, pentru critică literară. Să precizăm că premiile respective, ca şi alte proiecte ale USR, s-au finanţat din taxa de timbru literar (pe care editorii o încasează, dar o virează către Uniunea Scriitorilor din ce în ce mai puţin, nerespectând legea aflată în vigoare!). În fine, la Iaşi, iniţiat de Filiala locală a USR şi finanţat de Primăria Iaşi, s-a derulat ediţia a doua a unui remarcabil festival de poezie, Poezia la Iaşi (directorii manifestării: Cassian Maria Spiridon şi Adi Cristi). În cadrul său, timp de şase zile, un desant de nouăzeci de poeţi din toată geografia şi din toate generaţiile a participat la lecturi şi la un dialog cu elevii din liceele Iaşului, dar şi la o descindere în universităţile şi bibliotecile din Chişinău, dar şi la un maraton de poezie la Casa cu Absidă, dar şi la foarte îndrăzneţe exerciţii de aducere a versurilor în stradă (în cartiere muncitoreşti, în zone pietonale, în cafenele stradale, lângă teiul lui Eminescu din Copou, unde grupele de poeţi şi-au rostit poemele adresându-se direct oamenilor prezenţi acolo). Impresionant ca număr de participanţi şi ca zile de desfăşurare, Festivalul Poezia la Iaşi e parte dintr-un festival şi mai mare, FIE (Festivalul Internaţional al Educaţiei), un festival de festivaluri, zece în total, pe diverse domenii de creaţie, petrecute simultan, din dorinţa autorităţilor locale de a impune candidatura Iaşului pentru Capitală Culturală Europeană în anul 2021. De asemenea, e de anunţat că, la începutul lunii iunie, sub egida Filialei Alba-Hunedoara a USR şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba, va avea loc la Alba Iulia o nouă ediţie a tradiţionalului Colocviu al romanului românesc, cu o temă provocatoare – Valoare şi succes.


Legea de finanţare a revistelor există!

Şi fiindcă vorbeam despre activitatea USR. În această perioadă, s-a înregistrat un succes excepţional prin consecinţele benefice pe care le poate avea asupra literaturii române vii: săptămâna trecută a fost votată în Parlament Legea de subvenţionare a revistelor culturale româneşti reprezentative. Este, probabil, cea mai însemnată iniţiativă legislativă de un sfert de veac încoace, din domeniul culturii scrise. Prin această lege se normalizează, în sfârşit, funcţionarea acestor instituţii de cultură extrem de importante pentru tradiţia românească – e vorba despre marile reviste literare, dar şi despre publicaţiile din alte zone de creaţie, cele care, din nefericire, după anul 1989, au avut de înfruntat, permanent, obstacole uriaşe în apariţia lor şi au fost permanent ameninţate să dispară, din lipsa fondurilor. Acum s-a reuşit, iată, legiferarea fiinţării lor normale, sub semnul unei finanţări decente. N-a fost un demers uşor. Dimpotrivă, a fost o luptă neînchipuit de grea, care a durat mult, care a presupus un uriaş consum nervos, în care s-au înregistrat destule înfrângeri de etapă, dar şi încăpăţânate reveniri din partea iniţiatorilor legii (Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Varujan Vosganian, Traian Dobrinescu), până când ideea lor a câştigat suficient de mulţi susţinători (între ei, şi actualul ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu), mai mulţi decât cei care au atacat-o (culmea, şi aceştia scriitori!) şi s-a transformat, iată, în literă de lege. Acum, sperăm, revistele literare vor ieşi din zona aceea gri, unde existau precar, improvizat şi mereu în pericol de a dispărea. Însă ar fi de făcut o observaţie, cu amărăciune: iniţiatorii legii, scriitorii din conducerea Uniunii Scriitorilor, chiar atunci când aveau de purtat această bătălie, aceasta şi altele în favoarea scriitorilor, în loc să fie susţinuţi, au fost supuşi la un val de atacuri imunde din partea unor autori, aşa-zisul „grup de reformă” şi alţii, care habar n-au cât rău au provocat prin gestul lor. A fost ca şi când vâslaşii care se străduiesc din răsputeri să ţină la suprafaţă şi să ducă la mal o corabie prinsă de furtună sunt loviţi peste mâini cu sălbăticie şi absurd chiar de unii dintre cei aflaţi pe punte, pe care ei încearcă să-i salveze!


Semnal editorial

Cărţi, cărţi noi, într-o primă semnalare, urmată, le dorim, de altele, pe larg şi laudative: Simona Vasilache, Caragiale, diavolul din detalii (Casa de pariuri literare); Feţe jupuite. 12 interviuri cu Ioan Es. Pop (Casa de pariuri literare); Lucia Cuciureanu, O sută de kilometri mai la nord (Casa de pariuri literare); Bianca Marcovici, Peste şapte coline (Junimea); Slavco Almăjan, Fotograful din Ronkonkoma (Libertatea, Panciova); Vasile Tudor, Escortele Tăcerii (Charmides) şi Cartea sonetelor (Timpul); Daniel Corbu, Rostirea postmodernă. Generaţia poetică 80 în literatura română (Princeps Multimedia); Aurel Ştefanachi, Închiderea jocului (Tipo Moldova); Paul Gorban, Caii din Perugia (Paralela 45); Grigore Chiper, Absintos. Nori de cerneală (Arc).


Din sumar

În ARGEŞ (nr. 5) ne-au atras atenţia mai multe texte. Gheorghe Grigurcu scrie interesant „iarăşi despre revizuiri”; comentarii critice consacrate unor poeţi contemporani semnează Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă, Ioan Groşan, Ioan Es. Pop, Adrian Alui Gheorghe (din această înşiruire de nume, poeţii, iată, se dovedesc ei înşişi nişte avizaţi interpreţi ai poeziei); Mihai Barbu reproduce, într-un „reportaj indiscret”, documente aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii privitoare la Ion D. Sîrbu; N. Georgescu glosează pe teme eminesciene; Vasile Spiridon analizează proza de tinereţe a Hortensiei Papadat- Bengescu, iar Ioan Lascu vorbeşte altfel despre Generaţia 80 şi anume, îşi concentrează atenţia asupra cenaclurilor şi antologiilor acesteia. În fine, Liviu Ioan Stoiciu se întreabă de ce nu reapare Fondul Literar în cadrul USR. Este şi asta o întrebare, dar înaintea ei trebuie pusă alta, obligatoriu: de ce a dispărut, în alte vremuri, sub alte conduceri, Fondul Literar de la USR, ca să se reînfiinţeze apoi, „independent”, sub altă pălărie/ sub alt nume, CopyRo, „care bagă bani cu nemiluita în buzunarele unor profitori deştepţi, altfel membri ai USR!” ( textul între ghilimele îi aparţine lui Liviu Ioan Stoiciu însuşi)? Cât despre răspunsul la întrebarea legată de reapariţia în interiorul USR a unui organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, acesta ar suna cam aşa: există o ordine a acţiunilor – actuala conducere a USR nu „refuză să reconsidere fostul Fond Literar”, însă prioritate au avut legea subvenţionării revistelor şi o lege funcţională a timbrului literar. Va veni şi rândul acestei (re)înfiinţări a Fondului Literar redefinit, ajustat. A porni în prea multe bătălii deodată poate să însemne că nu vei câştiga niciuna.


Cât de mult cred unii oameni în ideilor lor

În nr. 93 (recent apărut şi foarte bun) al revistei LETTRE INTERNATIONALE e publicat un fragment semnificativ din opera lui Jan Hus, Despre simonie, adică neguţătoria cu cele sfinte. Totodată, traducătoarea textului, Irina Ionescu, oferă cititorilor revistei şi un portret, scris cu fineţe şi înţelegere, al teologului ceh, un mare reformator al religiei catolice. E de citit. Ne oprim aici la momentul final – acuzaţia de erezie la care l-a dus pe Jan Hus gândirea sa independentă: „În mai 1414 Hus a primit din partea regelui Sigismund, care i-a oferit şi garanţia că nu i se va întâmpla nimic, invitaţia oficială de a se prezenta la Conciliul de la Konstanz, pentru a se dezvinovăţi în faţa acestuia de acuzaţ ia de erezie. Rechizitoriul întocmit împotriva lui cuprindea 47 de capete de acuzare… Odată ajuns la Konstanz, Hus a fost aruncat în închisoare, unde condiţiile de detenţie erau cumplite. Pentru a se pregăti să răspundă acuza- ţiilor care i se aduceau, a cerut să i se dea o Biblie, dar cererea i-a fost respinsă. În timpul procesului nu a fost lăsat să-şi expună părerile, ci i s-a cerut să răspundă numai cu da şi nu. A rămas neclintit în convingerile sale, iar atunci când regele Sigismund i-a cerut să retracteze ce afirmase pentru a-şi salva viaţa a refuzat.” Se ştie, Jan Hus a sfârşit pe rug. Au existat, există oameni capabili să moară pentru convingerile lor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara