Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Veşti bune de la Alba Iulia

Continuă să vină veşti bune de la Alba Iulia, loc unde, literar, mereu se întâmplă ceva remarcabil. Un exemplu recent – Colocviile tinerilor scriitori, reuniune desfăşurată în cursul acestei luni. Organizator a fost acelaşi tandem instituţional de succes compus din Consiliul Judeţean Alba (preşedinte Ion Dumitrel) şi Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor (preşedinte Aurel Pantea). Cum se ştie, sub genericul Colocviile tinerilor scriitori se derulează de câţiva ani un proiect al USR dedicat tinerilor autori de literatură. De data aceasta, iniţiatorii au redefinit (inspirat) formatul evenimentului: nu a mai fost o întâlnire a tinerilor între ei şi atât, ci, într-o idee de ştafetă a generaţiilor literare, aceştia au venit însoţiţi de critici literari de prestigiu. De fapt, nu au venit însoţiţi, ci au venit aleşi de aceşti critici. La ediţia 2014 a Colocviilor invitaţi au fost criticii literari Ion Pop (care a primit şi Premiul Opera Magna al Colocviilor), Al. Cistelecan, Gheorghe Grigurcu, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, Aurel Pantea, care i-au prezentat, în ordine, pe Ion Buzu, Ştefan Baghiu, Daniel Dăian, Gabriela Gheorghişor, Medeea Iancu, Doru Ioan Dăncuş. O manifestare literară care contează şi din care are de câştigat literatura contemporană în întregul ei, adică şi numele consacrate şi cele noi.


Premiul Nobel,

o obsesie naţională Din când în când, răzbate în presa noastră o obsesie frisonantă: noi de ce să n-avem un Premiu Nobel pentru Literatură al nostru?! Deşi probabil nu ne-am dori asta, în realitate, obsesia cu pricina vorbeşte, destul de apăsat, despre complexele noastre de inferioritate, despre sentimentul că aparţinem unei literaturi provinciale, de mică răspândire. Vrem şi noi să fim luaţi în seamă şi nu ştim ce să facem pentru asta şi atunci tropăim, tropăim, ca în binecunoscuta anecdotă. De curând, am descoperit subiectul reluat, la provocarea lui Daniel Cristea-Enache, în revista 22 (nr. 15, 15-21 aprilie). Dezbaterea ne-a atras atenţia fiindcă participă la ea oameni care ştiu despre ce vorbesc: Norman Manea, Dan Shafran, Magda Cârneci, Nicolae Prelipceanu. Opiniile lor sunt interesante şi, prin urmare, de citit. Iată ce observă, de pildă, Nicolae Prelipceanu, cu scepticismul său care aici, şi nu numai aici, prinde bine: „Dar să faci din Premiul Nobel al unui scriitor, subliniez asta, o afacere naţională mi se pare, totuşi, o… cum să-i zic ca să nu se supere nimeni? Premiul Nobel se acordă unui scriitor (mă rog, şi altora, dar pe noi ne doare scriitorul) pentru opera sa, pe care a scris-o, în cele mai multe cazuri, singur. Nu se duce la festivitatea de premiere de la Stockholm nici preşedintele Germaniei, nici cancelarul (sau cancelara, cum îi spunea, dezinvolt, o ziaristă recent) acelei ţări, pentru că nu e treaba lor, cum nu e nici treaba altor ţări, a Perului în cazul Vargas Llosa ş.a.m.d. Aşadar, nu cred că instituţiile culturale româneşti trebuie să întreprindă ceva, doar n-o să facă lobby la Academia Suedeză pentru te miri ce mare scriitor român. Că sunt câţiva.”


Securitatea făcea critică literară

În revista ORIZONT (nr. 3), Daniel Vighi şi Viorel Marineasa îşi continuă incursiunea prin subteranele sumbre ale Securităţii timişorene, care îi avea în vizor pe scriitorii din oraş. Episodul descris acum îl are în centrul atenţiei pe Sorin Titel şi se petrece în anul 1967. Urmărirea prozatorului presupunea, între altele, şi informări despre prozele acestuia, citite şi discutate la Cenaclul Uniunii Scriitorilor din Timişoara. Autorul acestor informări este sursa „Alexandru Coresi”. Iată ce relatează respectivul domn: „Autorul tratând perioada copilăriei, după concepţia modernă sau mai degrabă modernistă la extrem în Apus, de altfel după modele mărturisite de autor şi de alţi comentatori – Joyce, Desnos, Faulkner etc. a înşiruit sub aşa zisul «joc al memoriei» bucăţi de frază, propoziţii în mod cu totul întâmplător, rupând o logică a tratării, a expunerii, punând în practică aşa-zisa teorie a „absurdului”, la modă în curentele extravagante în Apus. Se vorbea astfel, uzându-se orice legătură logică între aceste mărunte elemente, despre fereastră, pepene, troace de dat mâncare la porci, săpun, moş Pirce (unul din personajele fragmentului), masă, scaune, ţigări, reumatism etc., întreg fragmentul rămânând în întregul lui ininteligibil.” Aşadar, Securitatea făcea, constatăm, critică literară. Şi trebuie să adăugăm imediat: era vorba de o critică literară extrem de proastă.


Pe ce lume trăim

Să spunem că ne întoarcem acasă venind dintr-o ţară normală şi deschidem televizorul. Ce vedem la Ştiri ? În ziua de Paşte au fost permise vizitele la penitenciarul unde e închis un cetăţean fără alte „merite” afară de acela că a furat bani din tranzacţiile cu fotbalişti. Ei bine, „evenimentul” care preocupă canalele naţionale de televiziune este faptul că respectivul cetăţean aflat în detenţie a fost vizitat de cele două succesive soţii care, de altfel, păşesc braţ la braţ (la propriu, nu la figurat), împărţind ca nişte surori grija pentru arestatul nostru. Le vedem cum, după încheierea vizitei, îşi iau la revedere una de la alta, se sărută şi îşi urează idilic Drum bun (firesc, fiecare înapoindu-se în Bucureşti cu automobilul său!). Să consideri că aceste scene sunt de interes pentru naţiunea română şi că trebuie să deplasezi care de televiziune şi să transmiţi în direct „evenimentul” – ni se pare absolut aiuritor. Pe ce lume trăim?


Din sumar

Numărul 3 din martie al CONVORBIRILOR LITERARE ne întâmpină cu interviul hazliu pe care Lucian Vasiliu i-l ia poetei Ana Blandiana. Chestionarul cu accente ludice cuprinde numai întrebări cu tentă veselă, dar poeta ştie să dea un ton serios chiar şi răspunsurilor în aparenţă frivole. Iată o mostră de conversaţie: „Sunteţi colecţionară (de timbre, clopoţei, carte rară, artă plastică, manuscrise etc)? Iubiţi pisicile, cîinii, păsările? Alte pasiuni?” Replica poetei: „Nu colecţionez decît pagini scrise, în schimb mi-ar plăcea să am tot felul de animale, dacă aş avea timp să am grijă de ele. Cu maidanezii am relaţii excelente, iar pentru pisici am o admiraţie de natură aproape filosofică. Mi-ar plăcea să scriu o carte de convorbiri cu pisica mea.” Cronicarul a mai reţinut partea a doua a eseului lui Cassian Maria Spiridon despre „Curajul monahului de la Rohia”, precum şi articolul lui Virgil Nemoianu despre scriitorul german Botho Strauss. Cu apariţie lunară şi bucurându-se de un mănunchi de colaboratori de primă mână, Convorbiri literare este una din cele mai importante publicaţii culturale de la noi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara