Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Corneliu Coposu: bulevard şi primar

Am urmărit de curând un reportaj interesant realizat şi difuzat de postul naţional de televiziune, TVR1. Era pusă în discuţie necesitatea înfiinţării şi construirii în Bucureşti a unui muzeu dedicat victimelor regimului comunist. Dezbaterea nu se limita la subiectul principal, ci se extindea cu teme adiacente, binevenite în analiză: de pildă, se făcea observaţia că nu există un spaţiu memorial consacrat adevăraţilor martiri ai acestui popor, un panteon care să-i glorifice, să-i fixeze în patrimoniul naţional de valori, în schimb, liderii comunişti, ca Petru Groza, I. C. Parhon, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi alţii (care au murit, cei mai mulţi, de bătrâneţe, în paturile lor, cum se zice, fără să se remarce prin vreo faptă eroică!), au fost somptuos proslăviţi prin Monumentul/ Mausoleul ridicat în Parcul Carol (ce-i drept, construit după un proiect din 1940 al mareşalului Antonescu, proiect căruia i s-a schimbat destinaţia). De asemenea, am reţinut remarca, la fel de judicioasă, a autorilor reportajului că grupurile statuare din capitala noastră plătesc un tribut prea mare unui anumit conformism politic, ceea ce trădează o anumită formă de ipocrizie, dar şi, în fond, o crasă nepăsare faţă de adevăratele valori publice româneşti. Astfel, omagiem în centrul Bucureştiului, prin busturi şi statui, o serie de personalităţi din străinătate, fără legătură cu istoria noastră, de la Simon Bolivar până la Mustafa Kemal Atatürk, şi, din nefericire, nu punem în evidenţă prin arta monumentală marile nume şi marile momente din istoria şi din cultura naţională, iar când o facem, o facem stângaci, în deplina ignoranţă a generaţiilor mai noi, care şi-au pierdut sensul istoriei şi sunt complet indiferente faţă de cei cărora le datorăm/ le datorează atât de mult. Astfel, a fost şocant, în cadrul reportajului tv amintit, să-i auzim pe doi oameni relativ tineri (care, după înfăţişare, nu păreau persoane cu handicap intelectual) cum, la întrebarea cine sunt Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu, răspund cu netulburată seninătate: „Am auzit de Iuliu Maniu, este un bulevard din Bucureşti” (unul dintre cei chestionaţi pe stradă); şi: „Corneliu Coposu este tot un bulevard, dar a fost şi primar.” (al doilea respondent la raid-anchetă). Bravos, naţiune! Halal să-ţi fie!


Voluntari, Marmaris

Cine intră în Bucureşti pe şoseaua dinspre Urziceni are nefericirea să treacă prin aşa-zisul oraş Voluntari. Practic lipită de Capitală, această localitate reprezintă o siluire a ideii de locuire, o adevărată aberaţie urbanistică. Rar vezi ceva atât de urât, un amalgam de construcţii ţipătoare şi ieftine, majoritatea fiind, de fapt, magherniţe şi barăci; fie că sunt locuinţe, fie că sunt spaţii comerciale, fiecare este stridentă şi fiecare în parte este în nepotrivire cu celelalte, iar toate la un loc alcătuiesc un haos constructiv care-ţi răneşte privirea, un triumf al kitsch-ului desăvârşit, în culori şi forme oribile. Toată această însăilare ce se vrea oraş vorbeşte, de fapt, despre dezordinea şi lipsa de gust din mintea noastră, toată această însăilare ce se vrea oraş este un efect şi o măsură a lipsei de educaţie de care suferă locuitorii săi. În plus, această însăilare ce se vrea oraş afirmă, fără putinţă de tăgadă, calitatea lamentabilă a constructorilor şi a arhitecţilor noştri, după cum trădează şi absenţa celor mai elementare reguli pe care autorităţile ar avea datoria să le impună, când acordă autorizaţii de construcţie. Asemenea realitate „urbană” probabil nu se mai poate întâlni niciunde în Uniunea Europeană şi, oricum am lua-o, este de neconceput pentru (intrarea într-)o capitală europeană, ne descalifică, ne umple de ruşine. De atâtea ori, atâta lume s-a arătat revoltată că Bucureştiul nu are un plan urbanistic, un proiect coerent de capitală, care s-o scape de asemenea hidoşenii, care să-i fluidizeze transportul, care s-o aducă la normalitatea lumii civilizate. Dar zadarnic, nimic nu s-a schimbat: capitala noastră pare pierdută şi îşi urmează inexorabil calea – se lasă cucerită de mizerie şi urâţenie.
Trecând prin Voluntari nu ai cum să nu-ţi aminteşti povestea numelui unei localităţi din Turcia, Marmaris: atacând Rodosul, Soliman Magnificul a trecut printr-o aşezare şi, văzând starea jalnică a fortăreţei, a exclamat mâniat: Mimari as! (adică, Spânzuraţi arhitectul!), iar aşezarea, care până atunci se numea Physkos, a devenit Marmaris.


O carte şi un editor

La Editura Casa de Pariuri Literare reapare volumul de debut al lui Ioan Es. Pop, Ieudul fără ieşire, tipărit iniţial la Editura Cartea Românească, în anul 1994. Este un prilej pentru a sublinia două adevăruri: în primul rând, e vorba despre una dintre cele mai bune cărţi de debut în poezie de după 1989, o carte splendidă, care l-a trecut pe autorul său în rândul celor mai preţuiţi poeţi români ai momentului. Şi apoi se cuvine să atragem atenţia asupra unui tânăr scriitor care, în modestie, lucrează cu un exemplar devotament în favoarea colegilor lui de generaţie şi, mai mult, în favoarea literaturii de astăzi. Este vorba despre cel care a fondat şi conduce Editura Casa de Pariuri Literare, prozatorul un cristian. Acest proiect editorial al său – ambiţios, generos, pe care nu l-a abandonat în ciuda atâtor obstacole pe care le-a avut de înfruntat la tot pasul – este dedicat altora, nu sieşi, un cristian demonstrând că nu urmăreşte vreun câştig personal, ci doar, merită să subliniem, unul consistent pentru literatura română de calitate, aşa cum este şi Iedul fără ieşire. Să ne amintim cum se deschide cartea de curând retipărită: „ca o amară, mare pasăre marină,// nenorocul pluteşte peste căminul de nefamilişti/ din strada olteţului 15.// aici nu stau decît doar cei ca noi. Aici/ viaţa se bea şi moartea se uită.// şi nu se ştie niciodată cine pe cine, cine cu/ cine şi cînd şi la ce.”

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara