Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Barbaria ajunge în Europa

Vineri spre sâmbătă noaptea, Parisul a fost ţinta unui atentat terorist multiplu care a generat cea mai mare tragedie din istoria postbelică a Franţei. Şase locuri publice aglomerate, între care Stade de France, unde se disputa meciul de fotbal Franţa-Germania, o sală de spectacole, Bataclan, când tocmai avea loc un concert, restaurante şi cafenele din centrul metropolei au fost atacate, simultan, de terorişti sinucigaşi, care au tras la întâmplare în mulţime şi apoi s-au aruncat în aer în mijlocul victimelor lor. Bilanţul provizoriu: 129 de morţi, peste trei sute de răniţi, dintre care 90 grav, 1500 de militari mobilizaţi pe străzile capitalei franceze, declanşarea stării de urgenţă cu închiderea graniţelor în Franţa. ISIS a revendicat aceste crime. Ce este şocant şi inacceptabil în aceste atentate? Inumanitatea lor, am zice: prin ele se produce ceea ce, potrivit unei gândiri normale, este imposibil să se întâmple vreodată. Şi anume, prin ele se anulează codul principal de valori după care se guvernează lumea aceasta a noastră. Astfel de fapte şi astfel de ideologii ies în afara umanităţii, fiindcă până şi războiul are reguli după care se desfăşoară, care nu se încalcă. Or, ce sunt în stare să facă aceşti extremişti în numele lui Allah spulberă totul. După un asemenea gest, ne putem aştepta la orice, calea spre haos, spre domnia iraţionalităţii şi a barbariei, spre violenţa fără limite şi chiar spre sfârşitul civilizaţiei este deschisă.


Numele ministrului Culturii

În aceste zile s-a vorbit peste tot despre configuraţia viitorului guvern, după demisia cabinetului Ponta. Televiziunile şi jurnaliştii s-au întrecut în predicţii, în pronosticuri care mai de care mai îndrăzneţe: cine va ocupa diferitele portofolii. (De altfel, la ora când vor fi apărut aceste rânduri, componenţa noului guvern va fi cunoscută.) Însă nu numele miniştrilor din cabinetul Cioloş ne interesează în acest ochi magic, ci altceva: în niciuna dintre previziuni n-a apărut vreo nominalizare pentru ministerul Culturii (un accent, dacă vrem să fim corecţi până la capăt: ministrul de până acum, Ionuţ Vulpescu, a avut o activitate cu totul remarcabilă!). Nimeni n-a numit, aşadar, pe cel ce va fi ministrul Culturii, de parcă acesta nici n-ar exista în cadrul guvernului. Şi, în fond, nu este chiar aşa? Nenominalizarea arată un adevăr neplăcut şi dureros: în ecuaţiile publice nu contează cine va ocupa acest portofoliu, fiindcă acest portofoliu este, în ochii clasei politice, insignifiant, ceva care încape într-o listă la capitolul et caetera. Nenominalizarea măsoară, fără putinţă de tăgadă, preţul pe care-l pune clasa politică pe cultură – un mai nimic. Deşi, alături de educaţie şi sănătate, cultura ar trebui să fie un domeniu prioritar pentru această ţară, căci prin cultură ne putem individualiza în lumea de azi, unde globalizarea distruge nuanţele, specificul, personalitatea şi uniformizează la nivelul de jos, instaurând un utilitarism minimal, monoton, sărăcăcios.


Noutăţi editoriale

Am ales câteva titluri noi, promiţătoare, din producţia editorială: Daniel Puia- Dumitrescu, O istorie a Cenaclului de Luni la Cartea Românească: legendarul cenaclu, iată, a devenit subiectul unei cărţi de istorie literară scrise „folosind tehnici sociologice” (primul capitol al lucrării, intitulat Membrii Cenaclului de Luni în Arhivele Securităţii, atrage în mod deosebit atenţia); tot la Cartea Românească apare un roman de Daniel Vighi, Trilogia Corso, „o incursiune fabuloasă în peste o jumătate de secol de istorie a Timişoarei”. La Editura Aius din Craiova, Gabriela Gheorghişor publică eseul Cristian Popescu. Arlechinada tragică, o monografie consacrată acestui strălucit reprezentant al promoţiei ’90, dispărut prea devreme (volumul „are semnificaţia unui gest valorizator, canonizant”, după cum mărturiseşte autoarea); de la Cartea Românească mai reţinem două apariţii recente: Liliana Corobca, Imperiul fetelor bătrâne (roman sentimental) şi George Neagoe, Mizantropul optimist. G. Călinescu şi (de)stalinizarea României. În fine, Nicolae Coande e prezent cu un nou volum de versuri, Nu m-au lăsat să conduc lumea (Casa de editură Max Blecher), iar Gabriel Gafiţa publică un roman intitulat Zahăr şi miere (Nemira). Avem ce să citim.


Viaţa Uniunii Scriitorilor

Dincolo de valul de atacuri imunde, activitatea Uniunii Scriitorilor se desfăşoară sub semnul normalităţii, al unei normalităţi asumate, programatice, pe care această instituţie caută s-o impună, cu orice preţ. Astfel, reamintim câteva evenimente culturale importante, care au avut loc de la începutul toamnei încoace: Gala poeziei române contemporane de la Alba Iulia, Festivitatea de decernare a Premiilor USR pe anul 2014, Festivalul literar Două state, o literatură de la Chişinău, aflat la a doua ediţie şi, tot la a doua ediţie, Festivalul Naţional de Literatură de la Cluj, FestLit Cluj 2015, care a acordat premiul Cartea Anului şi premiul pentru cea mai bună filială a USR; săptămâna trecută, într-o reuşită festivitate găzduită la sediul Primăriei sectorului 2 al Capitalei şi organizată cu sprijinul acestei primării conduse de Neculai Onţanu, filialele USR din Bucureşti şi-au decernat premiile pe anul 2014. Recent, şi Filiala din Iaşi a USR şi-a anunţat premiile pentru cărţi apărute anul trecut. Şi, fiind sfârşit de an, perioadă de bilanţ, urmează şi alte deliberări şi conferiri de distincţii literare: la Timişoara, revista ORIZONT îşi desemnează laureaţii în ziua de 18 noiembrie, iar revista noastră (vezi pagina a patra) va decerna premiul prestigios, ajuns la a XIV-a ediţie, Cartea Anului, într-o reuniune care va avea loc miercuri, 25 noiembrie. Nu s-ar putea spune că Uniunea Scriitorilor nu- şi îndeplineşte misiunea de a se îngriji de literatura de astăzi, literatura vie. Şi de aceea credem că este absolut îndreptăţită atribuirea Ordinului Meritul Cultural în Grad de Ofiţer pe care, întro ceremonie desfăşurată la Cotroceni, în prezenţa unor personalităţi ale culturii şi vieţii publice româneşti, preşedintele USR, domnul Nicolae Manolescu, l-a primit din partea preşedintelui ţării, domnul Klaus Iohannis.


Din sumar

Ajunsă la numărul 5, revista TOMISUL CULTURAL, înfiinţată relativ recent de Iulian Talianu la Constanţa, se menţine la un nivel literar ridicat. Astfel, am putut citi un articol despre Dobrogea privită de ochiul unui istoric de valoare, Ioan-Aurel Pop. Corina Apostoleanu scrie despre Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă de Nicolae Manolescu şi Ilie Cileagă despre poezia Ilenei Mălăncioiu, iar Nicolae Rotund analizează un recent studiu pe care Elena-Daniela Ivan i-l dedică lui Mircea Eliade. Am descoperit în paginile revistei proză de Ioan Groşan şi poezie de Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Coande şi Gabriel Chifu. „Un călător profesionist”, Ovidiu Genaru, semnează însemnări despre „suprarealităţi siciliene”. Ilustraţia acestui număr (revista apare în continuare elegant, pe hârtie de calitate şi la policromie) îi este datorată lui Zamfir Dumitrescu. Atractiv şi capitolul de graniţă, cu subiecte adresate unui public mai larg, nu doar celui constituit din iniţiaţii într-ale scrisului literar: Un primar uitat de Constantin Cheramidoglu, Popasuri prin fascinantele parcuri de distracţii din Austria şi Germania de Virgil Coman sau Povestea Mademoisellei Yvette Cauchois, savanta de la Sorbona înmormântată la Mănăstirea Bârsana. În fine, invitatul revistei este prozatorul Cristian Teodorescu care, într-un interviu substanţial acordat lui Iulian Talianu, anunţă: „Am un roman în lucru care continuă istoriile din Medgidia”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara