Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Critica de inventar

Citim în primul număr al OBSERVATORULUI CULTURAL din 2016: „Vă propunem, ca în fiecare an, un grupaj retrospectiv, pagini în care am selectat ceea ce am găsit mai bun, mai valoros şi mai semnificativ din anul cultural pe care îl lăsăm în urmă”. Iată o idee bună, ne-am spus. În fond, chiar aceasta e îndreptăţirea criticii: să cearnă făina din care se face pâinea literaturii. Dar ce găsim în paginile 8-12 ale revistei sub semnătura principalilor ei critici? Nişte lungi şi terne inventare de titluri. Nu le-am numărat, titlurile, probabil peste o sută. „O fotografie subiectivă” este subtitlul inventarului prozei alcătuit de Bianca Burţa-Cernat. Care subiectivitate, te întrebi fără să vrei, parcurgând lista de vreo 20.000 de semne, mai ales că dintre toate artele fotografia e cea mai puţin dedată la subiectivitate? Practic, autoarea enumeră cu mici remarci personale cam toate titlurile de proză din 2015. Cam tot aşa procedează Adina Diniţoiu cu romanul, deşi majoritatea cărţilor din lista precedentă tot romane erau: înşirate pe trei din patru coloane în articolul Biancă Burţa-Cernat. Cât priveşte poezia, ea este redusă de Şerban Axinte la debuturi. Lista lui străluceşte prin subtitluri pretenţioase („Self made woman”, „Epuizare şi disoluţie”), care te pot face să speri în excelenţa cărţilor. Partea proastă este că Axinte ne oferă şi niscai citate care ne răpesc orice speranţă. Un talmeş-balmeş conţine aricolul Alinei Purcaru, „Nou-veniţi, veterani şi câteva traduceri necesare” . În fine, un spectru larg caracterizează inventarul semnat de Paul Cernat şi intitulat „Vitalitatea intelectuală a nonficţiunii”. Prin nonficţiune, autorul nu înţelege ce înţelegem noi, ci specii care nu sunt nici ficţiuni, nici nonficţiuni, cum ar fi critica şi istoria literară sau studiile de sociologie ori de istorie propriu-zisă. Nici aici vreo selecţie. Doar cartea lui Boia despre Eminescu e desfiinţată cu un uşor aer de superioritate şi aceea a lui Vasile Ernu („care poate fi citită oricând ca un roman”), „Sectanţii”, lăudată ca „una dintre febleţile mele nonficţionale”. Restul, de-a valma. Critica de inventar nu e critică adevărată pentru simplul şi evidentul motiv că e lipsită de discernământ critic. Semnatarii textelor din Observator renunţă de bunăvoie la ceea ce-l face pe un comentator de literatură critic literar: sita. Din făină necernută iese pâine proastă.
P.S. În DILEMA VECHE din 24 decembrie trecut, eternul şi fascinantul Marius Chivu recidivează: face şi el un bilanţ literar 2015. Ca şi cel din Observator. Nici o selecţie. Doar gusturi. Care nu mai au nici o valoare, fiind vorba de un critic literar care şi-a abandonat demult principiile. Este evident că recenzentul n-a apucat să citească decât o mică parte din cărţile pe care le semnalează.


Latina în şcoală

În ADEVĂRUL din 7 ianuarie, Mircea Vasilescu semnalează, printre puţinii, eroarea pe care ar face-o autorii reformei învăţământului scoţând din programa şcolară ora de latină de la clasa a VIII-a. Între alte observaţii (care nu sunt neapărat, din păcate, şi argumente), este aceea că nestudiind latina „rămânem ciungi şi şchiopi din punct de vedere intelectual şi uman”. În principiu, Mircea Vasilescu leagă studiul limbii latine de cultivarea adevăratului patriotism. Absolut de acord. Îi amintim autorului aricolului că Titu Maiorescu a debutat cu o broşură referitoare la rostul studierii latinei în şcoală. Broşura enumera o serie de argumente care privesc logica şi corectitudinea exprimării, ambele educate cu ajutorul studierii latinei. Oare nu ignorarea sau încălcarea acestor reguli reprezintă cea mai mare dificultate actuală în materie de comunicare? Ce argument mai bun am avea pentru păstrarea latinei în programa şcolară decât acela maiorescian? Fie spus în încheiere că o ironie nebăgată în seamă de reformatori este tocmai de a numi ei înşişi programa pe latineşte: curricula.


O nouă revistă literară la Chişinău

S-a împlinit un vechi deziderat al scriitorilor români de la Chişinău: să existe o revistă a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Iată, avem în faţă noua publicaţie, „de literatură şi dialog cultural”, aşa cum ni se precizează: Revista Literară (nr. 1, 2015). Editori: Uniunea Scriitorilor din Moldova şi Filiala Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Această revistă a apărut cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al României – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. Directorul Revistei Literare este Arcadie Suceveanu, redactor-şef, Teo Chiriac. La primul său număr, revista ni se prezintă cu un sumar foarte bun, într-un format grafic elegant şi pregnant. În editorialul intitulat Pro domo, Teo Chiriac descrie cu luciditate şi îngrijorare situaţia din statul românesc de dincolo de Prut: „Chiar dacă s-a desprins de Imperiul Sovietic de mai bine de două decenii, Republica Moldova, din cauza unor guvernări antinaţionale, nu şi-a consolidat în măsură suficientă instituţiile care promovează şi susţin cultura, limba şi tradiţiile neamului.” Arcadie Suceveanu, într-un amplu interviu realizat de Irina Nechit, vorbeşte despre reuşitele şi nereuşitele Uniunii scriitorilor din Moldova, despre relaţia scriitorilor cu guvernanţii şi despre ce-şi propune să fie noua publicaţie. El consideră că „singurul nostru produs vandabil este cultura…”. Am citit cu interes rubricile In Sfumato de Eugen Lungu şi Basarabia Literară de Răzvan Voncu, care anunţă că nu va face „critică regională”, ci va scrie despre „literatura română în întregul ei”, căci „literatura română este una şi indivizibilă”. Poezie publică Marcela Benea, iar proză Nicolae Popa. Alexandru Burlacu semnează evocarea Constantin Stere, romancierul – marcând astfel împlinirea a 150 de ani de la naşterea scriitorului. Leo Butnaru e prezent cu pagini dintr-un jurnal italian, dar şi cu o selecţie de traduceri din lirica lui Boris Pasternak, în fine, Em. Galaicu-Păun îi schiţează un portret Svetlanei Aleksievici, laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 2015. În totul, un promiţător început de drum pentru Revista literară.


O declaraţie

Date fiind condiţiile istorice şi politice din Republica Moldova, literatura care se face acolo, ca şi manifestările publice ale scriitorilor români trăitori acolo au o dimensiune importantă, care în alte părţi lipseşte: implicarea civică, un anume militantism, cu atât mai puternice cu cât situaţia statului moldovean este mai complicată. Iar acum, din nefericire, semnalele care vin de la Chişinău nu sunt deloc liniştitoare: prăbuşire economică, dar şi instabilitate, confuzie politică, partida pro-europeană nereuşind să impună un guvern. De aceea nu ne mirăm că întâlnim în Revista Literară numărul 2/ 2015 o Declaraţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova privind reunificarea cu România: „Este fără rost să mai aşteptăm de la aşa-zisa «clasă politică» viziuni clare şi salvatoare privind destinul nostru istoric. Suntem, în schimb, forţaţi să tot urmărim spectacole stupide de răfuială meschină interpartinică, de exerciţii demagogice, de mimare a luptei cu corupţia, de manifestări organizate de agenţi sub acoperire ai FSB-ului etc. Observatorii străini remarcă faptul că Republica Moldova s-a transformat rapid dintr-o „poveste de succes” în „horror history”.” Şi, finalul declaraţiei: „În situaţia în care un sfert de secol de independenţă a Republicii Moldova a însemnat, de fapt, o mişcare din niciunde spre nicăieri, datoria noastră ca intelectuali, ca oameni ai cetăţii este să atragem atenţia întregii populaţii a Republicii Moldova asupra singurei căi de izbăvire – integrarea în Europa prin reunificarea celor două state româneşti, Republica Moldova şi România, într-un singur stat. Aşa să ne ajute Dumnezeu!” Sunt două pasaje dintr-un text curajos şi plin de dramatism, prin care colegii noştri de la Chişinău demonstrează că scriitorimea de acolo se află în avanposturile luptei de modernizare a Republicii Moldova.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara