Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Avertismentul scoţian

Revista 22 (nr. 19) publică un interviu extrem de interesant, realizat de Alexandru Lăzescu şi Octavian Manea, cu Tom Gallagher, cu prilejul apariţiei în 2015 a cărţii sale Scotland Now: A Warning to the World (Scoţia acum: un avertisment către lume). Pornind de la cazul particular al Scoţiei, unde se manifestă actualmente o puternică mişcare de separare de Marea Britanie, politologul britanic extinde analiza asupra întregului sistem capitalist clasic, ameninţat de revolte şi de schimbare prin acţiuni radicale. Observaţiile lui Tom Gallagher sunt extrem de pertinente: „Este normal ca din când în când oamenii să o ia razna, dacă elitele pierd legătura cu ei sau au o performanţă slabă. Este clar că există un sentiment de alienare şi de nemulţumire profundă în emisfera nordică. De fapt, vedem cum America de Nord şi multe părţi din Europa înlocuiesc America Latină ca puncte fierbinţi ale populismului.” E de remarcat că noile tehnologii şi mijloacele virtuale de comunicare au amplificat tendinţa aceasta centrifugă şi anti-sistem: „Acest climat a apărut în Scoţia pe fondul răspândirii reţelelor sociale – Facebook, Twitter – şi al ascensiunii cultului celebrităţilor. Înainte Scoţia avea elite similare cu ce vedem în alte state: elite economice, religioase, civice. Ele au dispărut, fiind înlocuite cu personalităţi din showbiz sau din media cunoscute pentru atitudini îndrăzneţe. Cultura populară a devenit extrem de volatilă, demagogică şi chiar narcisistă.” Şi, legat de influenţa uriaşă a reţelelor de socializare: există, printr-o întrebare care ne pune pe gânduri, o referire directă la ţara noastră din perioada anilor ’30-’40 (situaţia din Scoţia de azi fiind comparabilă, în viziunea profesorului de politologie, cu situaţia din România interbelică): „Oare putem să ne imaginăm unde ar fi ajuns Codreanu dacă ar fi existat Internet şi social media în România interbelică?” Din păcate, da, avem atâta imaginaţie. Să mai reţinem şi alte formulări ale lui Gallagher: „Concluzia deprimantă este că asistăm la o infantilizare în masă a unui segment uriaş al populaţiei.” Sau: „…trebuie să fim conştienţi că evoluţia civilizaţiei umane urmează un traseu accidentat, marcat de tot felul de impulsuri iraţionale care, probabil, sunt puternic amplificate de tehnologiile informaţionale.” Concluzia, simplă: un text de citit!


Un maratonist al scrisului

Mai toate revistele literare au consemnat aniversarea a ’80 de ani de viaţă ai criticului şi poetului Gheorghe Grigurcu. Două recente exemple: revista ARGEŞ (nr. 4) îi consacră două pagini care încearcă să rezume personalitatea scriitorului printr-o cuprinzătoare fişă bio-bibliografică, dar şi prin reproducerea în facsimil a unei epistole, prin publicarea unui „poem de colecţie” şi printr-o evocare semnată de Adrian Alui Gheorghe, care notează patetic despre cele două feţe ale scriitorului: „Aşa şi cu poezia, aşa şi cu critica, aşa cu oricare potecă în ţinutul literaturii. Dumnezeu când a făcut potecile pentru Gheorghe Grigurcu i-a dat două şi i-a spus să meargă pe amândouă, alternativ şi deodată, până la capăt.” Iar în revistaACOLADA(nr. 4) momentul aniversar este marcat printr-un eseu al Magdei Ursache intitulat „Exerciţiile de adevăr ale unui autor capital.” Însă postura de sărbătorit nu-l face pe Gheorghe Grigurcu să renunţe la haina sa cotidiană de maratonist al scrisului: în acelaşi număr al revistei, el semnează, aşa cum o face lună de lună, şi cronica literară (despre Jurnalul lui Radu Petrescu), şi ample fragmente din propriul jurnal. Şi fiindcă vorbim despre colaborarea lui Gheorghe Grigurcu la diversele publicaţii literare din ţară: scriitorul se remarcă printr-o strategie a prezenţei literare puţin obişnuită şi impresionantă. El uimeşte prin numărul textelor literare de calitate pe care le publică în periodicele noastre, lăsând impresia de ubicuitate şi că e deţinătorul unor resurse auctoriale inepuizabile. Pentru Gheorghe Grigurcu, textul literar pare să reprezinte miza supremă, pare a fi însuşi corpul său, însăşi viaţa sa. Şi din acest motiv îl admirăm.


Din sumar

Dens, substanţial, masivul (198 de pagini) număr triplu 1-2-3 din acest an al revistei HYPERION. Sunt multe texte de citit în revista care apare la Botoşani sub conducerea lui Gellu Dorian: antologia de versuri Ovidiu Genaru, grupajul In Memoriam dedicat regretatului Lucian Alecsa, jurnalul lui Leo Butnaru, proza lui Adrian G. Romila, versurile lui Mihail Gălăţanu şi Constantin Abăluţă, paginile de teatru de Gheorghe Truţă, traducerile (din Eugenio Montale, Boris Poplavski, Henryk Josef Kozak, eseurile pe varii teme semnate, între alţii, de Petru Ursache, Marius Chelaru, Simona-Grazia Dima, Veaceslav Dolgov, Ala Sainenco, precum şi dialogurile Andrei Rotaru cu tinerele poete Ionelia Cristea şi Aura Maru, dar şi cu, de acum, un „senior” al poeziei, Robert Şerban. Din confesiunea acestuia reţinem: „Am trecut de 45 de ani, prin urmare am luat-o în jos, pe pantă, uşurel, uşurel. N-am planuri mari, n-am proiecte care implică durate lungi de timp, nu-mi bat capul cu anul 2020. Vreau să fiu cât mai aproape de copiii mei, să-i ajut cum pot şi cum ştiu, vreau să-i înţeleg şi să le învăţ limba, să mă bucur de clipele cu ei, să râd până la lacrimi de spusele lor (Tudor e un continuu emiţător de perle pe care eu le culeg şi le mai pun pe Facebook, spre delectarea prietenilor), să-mi înghit lacrimile atunci când sunt bolnavi sau supăraţi… În rest, aş vrea să citesc mai mult. Cititul mă şi inspiră, îmi face poftă de scris. Şi, da, îmi doresc să scriu. Nu ştiu ce, dar nu îmi fac griji. E bine aşa, să «joci» la surpriză. Fiindcă ce altceva e scrisul dacă nu o joacă?”

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara