Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

D-ale edililor

Un colaborator ne-a semnalat câteva „minuni” edilitare recente cu care s-a îmbogăţit Craiova în anii din urmă. Astfel, Craiova este oraşul unde, în centru, s-au ridicat două pasaje rutiere, nu unul, cum ar fi fost firesc. Dar ele au apărut nu unde trebuie, la intersecţia celor două direcţii principale, ci la câteva zeci de metri de aceasta, fiecare pe câte o axă. Aşa se face că ele nu rezolvă nimic: la ieşirea/ intrarea celor două pasaje maşinile rămân blocate, la coadă, la semafor! Tot la Craiova, parcul din preajma Teatrului Naţional a fost distrus ca să facă loc unei parcări subterane; aceasta, la suprafaţă, continuă cu o construcţie hidoasă ce are o mulţime de ziduri de beton şi balustrade cu zăbrele încât seamănă izbitor cu o închisoare din filmele americane. Bizara alcătuire de beton obturează perspectiva asupra clădirii monumentale a Teatrului. În plus, parcarea nu se deschide fiindcă, se zice, are deficienţe de construcţie. În fine, craiovenii vorbesc şi despre o intervenţie costisitoare şi devastatoare ce tocmai are loc în parcul Romanescu, un parc de mare valoare, foarte apreciat de craioveni. Observând cu amărăciune toate acestea un craiovean cunoscut, profesorul Eugen Negrici, propunea înfiinţarea pe lângă primării a unor consilii de înţelepţi care să-i oprească pe edili când au asemenea idei „strălucite”, care strică înfăţişarea oraşelor noastre. Acum, în preajma alegerilor locale, n-ar fi o idee rea.

Electorale

Şi tot în legătură cu alegerile şi cu cei care candidează şi vor să ne conducă. Ştim prea bine noi toţi: orice cetăţean de rând din această ţară şi orice instituţie obişnuită au obligaţii stricte, cărora nu li se pot sustrage. De pildă, dacă o persoană sau o instituţie are o datorie oricât de mică la fisc, sau vreo amendă uitată neplătită, sau vreo taxă restantă, este imediat exe- cutată: i se reţin banii datoraţi şi penalizări uriaşe, i se blochează contul. Doar cei care candidează în funcţii publice nu au nicio răspundere. În campanie electorală, viitorii aleşi vin în faţa noastră cu tot soiul de promisiuni enorme. Apoi, când ajung la cârmă, uită ce-au promis, nu fac nimic (când nu fac rele!), îşi văd liniştiţi de agenda lor proprie, de afacerile lor prospere. Şi nu păţesc nimic fiindcă ne-au minţit. Ar fi normal ca la preluarea funcţiei, de primar, de ministru etc., oamenii politici să semneze un angajament cu proiectele pe care urmează să le ducă la bun sfârşit după primul an de mandat, după al doilea an şi aşa mai departe. Iar dacă nu-şi onorează promisiunile, automat şi fără preaviz, să fie demişi sau, după caz, să-şi piardă mandatul. Un asemenea angajament scris cu asumări precise de obiective şi termene, care, neexecutate, atrag după sine eliberarea din funcţie a celui în cauză, i-ar face în sfârşit pe oamenii politicieni egalii cetăţenilor obişnuiţi şi, desigur, ar simplifica şi ar îmbunătăţi considerabil viaţa noastră publică. Dar cine să audă şi să ia în seamă o asemenea propunere.

Din sumar

Recomandări din sumarul numă- rului 4 al revistei RAMURI : Alex Ştefănescu, Requiem pentru un oraş (o recitire pătrunzătoare a sonetului eminescian Veneţia); Nicolae Prelip- ceanu, Surzenia selectivă, din care cităm: „Adevărul este că trăim în- tr-o lume de surzi, cărora le place, cu toate acestea, să vorbească, să vorbească, să vorbească...”; Gheorghe Grigurcu, Promiscuitatea înţelegerii tendenţioase; paginile de jurnal (din 2006) semnate de Gabriel Dimisianu; relatarea lui Adrian Popescu despre marcarea Zilei Poeziei în Italia; cronica literară de Gabriela Gheorghişor la volumele unor tinere poete, Medeea Iancu şi Ioana Geacăr; sub titlul Prima scrisoare către tatăl meu, fragmentul din noul roman al lui Varujan Vosganian, Copiii războiului; eseul lui Dragoş Goga, despre mutaţiile ideologice şi de gust în postmodernism; carnetul plastic de Cătălin Davidescu despre expoziţia colectivă a câtorva artişti vizuali (Mihail Trifan, Cătălin Solcan, Valentin Boboc, Emil Bănuţi) pe tema: Podul lui Dumnezeu (formă carstică de atracţie din comuna mehedinţeană Ponoarele); prozele semnate de Ioana Dinulescu şi Florin Logreşteanu; cronica la volumul Nous de Liviu Ioan Stoiciu semnată de Gabriel Nedelea.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara