Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

O surpriză plăcută

O surpriză plăcută ne face Aurel Maria Baros, preşedintele Filialei Bucureşti Proză a Uniunii Scriitorilor, care iniţiază un proiect cultural demn de toată lauda: o revistă literară şi de arte vizuale, intitulată Proza 21, ce îşi propune o „reinserare a prozei în marele corp literar al revistelor”. Noua publicaţie apare în format carte, foarte elegantă şi, de subliniat, substanţială, cu o structurare pregnantă a sumarului. Astfel, sub genericul Bucureşti. Proză, putem citi fragmente literare de Alexandru Ecovoiu, Constantin Arcu, Ioan Groşan, Ion Lazu, Nicolae Stan, Răzvan Petrescu, Ştefan Dimitriu; la rubrica Bump Mapping, îi întâlnim pe Dora Pavel, Liviu Lungu şi Radu Ţuculescu; Spaţiul Global este ilustrat prin proze de Anamaria Beligan (Australia), Constantin Stoiciu (Canada), Marius Daniel Popescu (Elveţia); Transdinamic este o altă secţiune a revistei unde un fragment din Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian este tradus în engleză de Alistair Ian Blyth, iar prozatorul ucrainean Volodymyr Danylenko apare în româneşte; am citit, apoi, cu interes real eseurile Prozatori de astăzi. Mutanţii şi Innamoramento. Portanţa metavectorială semnate de Aurel Maria Baros, Autoplastia datorată lui Gheorghe Iova, cronicile de carte scrise de Marius Miheţ şi Andreea Răsuceanu şi cele două scurte povestiri ale unei tinere prozatoare, Marina Popescu. Acest prim număr al revistei Proza 21 este ilustrat cu fotografii ale regretatului Manfred Szilagyi. Dar să notăm şi echipa redacţională care a contribuit la această reuşită: Aurel Maria Baros, director fondator, Marius Miheţ, Emil Lungeanu redactori asociaţi, Alistair Ian Blyth, redactor de limba engleză. Noua publicaţie face clar demonstraţia că Uniunea Scriitorilor este o instituţie care funcţionează bine, pe temeiul unor idei reformatoare cum este şi aceasta: orice membru al Uniunii Scriitorilor se poate situa în centrul unui eveniment / proiect cultural de anvergură, pe care-l generează şi îl înfăptuieşte; totul e să-şi dorească acest lucru şi, mai ales, să fie în stare.


Idei vechi şi noi

În LETTRE INTERNATIONALE nr. 96 (iarna 2015-2016), sub titlul Nicolae Ceauşescu rescrie istoria naţională, e reprodus un document important: fragmente din stenograma şedinţei Comisiei pentru elaborarea Programului Partidului Comunist Român, desfăşurată la Mangalia în zilele de 11 şi 13 iulie 1974, sub coordonarea lui Nicolae Ceauşescu privind istoria României în viziunea naţionalcomunismului, problemele statului, naţiunii şi minorităţilor naţionale. Din acelaşi număr interesant al revistei editate de ICR, semnalăm eseul lui Ion Vianu, intitulat Poate fi salvat omul? ce pune în discuţie dimensiunea religioasă a existenţei în contextul atentatelor teroriste care zguduie în acest moment Europa. Eseistul român pare să pledeze pentru o mântuire prin frumuseţe şi propune ca soluţie tipul omului arhetipal: „Dar este pregătită omenirea să acceadă la acest stadiu suprem, entuziasmul, prin slăvirea arhetipurilor, prin icoanele ei, operele de artă? Sunt semne că nu e capabilă şi că o post-umanitate care va pierde semnificaţia Frumuseţii este pe cale să se impună. Totuşi, nu putem spune că alternativa mântuirii prin frumuseţe este lipsită de şanse. Arhetipurile sunt adânc înrădăcinate în definiţia însăşi a Umanului. Ar putea să ne fie dezrădăcinate? Omul poate pierde credinţa, dar în străfundul lui sunt zidite arhetipurile. Arhetipurile umplu existenţa umană, îi dau consistenţă şi bogăţie. Atât timp cât acceptăm că viitorul ne rezervă o astfel de şansă, Omul vechi va putea supravieţui. Supraomul a eşuat, post-omul este un robot, un cyborg… Omul arhetipal este o şansă a diversităţii şi a vieţii.”


Arca literaturii

ARCA, revista care apare la Arad, este exemplară pentru modul în care zonalitatea poate fi exploatată superior şi transformată într-un soi de marcă, garanţie a valorii şi a seriozităţii. Deşi, în majoritate, colaboratorii revistei, autori arădeni sau din regiune, sunt cei obişnuiţi, iată, puşi laolaltă într-o revistă bine făcută, ei devin semnificativi şi surprinzători, conturând o secvenţă demnă de luat în seamă a actualităţii literare naţionale. Sunt destule texte şi semnături de reţinut din sumarul numărului triplu 1-2-3, 2016: cronica literară de Vasile Dan, Gheorghe Mocuţa şi Romulus Bucur, dialogul realizat de Ciprian Vălcan cu Agustin Gutiérrez Canet, cronica de arte vizuale a lui Victor Neumann despre Cătălin Băleanu, paginile de poezie (Olimpiu Nuşfelean, Ioan Barb, Lucia Cuciureanu, Mihaela Oancea, Geo Galetaru, Miruna Mureşanu, Lazăr Magu), ca şi cele de restituiri (Lucian-Vasile Szabo, Dumitru Vlăduţ, Iulian Negrilă, Horia Truţă) şi de lecturi paralele (Radu Ciobanu, Ionel Bota, Ioan Tuleu, Antoniu Martin, Felix Nicolau, Anca Giura, Carmen Neamţu, Horia Ungureanu, Livius Petru Bercea, Florin Dochia, Constantin Butunoi, Radu-Ilarion Munteanu, Mircea M. Pop). Şi încă ceva: neapărat e de semnalat o reuşită transfrontalieră a revistei Arca ce este anunţată în acest număr: „Revista de cultură Tekstualia din Varşovia traduce şi publică integral, în luna iunie a.c., revista Arca (275 de pagini A5, ediţie specială). E un semn de apreciere şi interes din partea prestigioasei publicaţii poloneze de cultură aflată şi ea, precum Arca, în proiectul centraleuropean destinat culturii scrise, Review within Review.” Scriitorii arădeni merită felicitări.


Din sumar

Din sumarul numărului 1 din acest an al revistei MEMORIA: Imnul românesc întru latinitate – contribuţii ale transilvănenilor de Ioan-Aurel Pop, Rolul spiritual al Părintelui Arsenie Boca în rezistenţa ortodoxă anticomunistă din România de Tudor Petcu, Falsificarea istoriei – ofensă adusă victimelor comunismului de Gh. Boldur-Lăţescu, Experimentul Periprava şi drama familiei Nadă de Marinela Androne, Maria Golescu, roadele unui exil întârziat de Mihai Neagu, Am fost şi eu la CNSAS de Alex Ştefănescu, Efectul Scăieni asupra bibliotecilor publice din România de Octavian Onea, Basarabia, restituţii istorico-culturale, sugestii paideice de Alexandru Zub. De asemenea, sub titlul Testamentul lui Eugen Ionescu, revista publică un text al marelui dramaturg apărut în Le Figaro Littéraire, chiar a doua zi după moartea sa. Un scurt fragment: „Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor, ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea e plină de vid. Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar, cine ştie cât mai târziu. Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău mă plictisesc. Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria.”


Războaiele domnului Iaru. Urechist a fost, urechist a rămas

Domnul Florin Iaru în ADEVĂRUL din 26 martie: „Mă umflă râsul când mă gândesc de la ce au pornit tragediile lumii. Frumoasa Elena a distrus Troia şi pe troieni. Honduras şi Nicaragua s-au războit de la fotbal. Primul Război Mondial a plecat de la un atentat.” Sub titlul „Unde dai şi unde crapă”. E drept! Dă Elena şi crapă Troia, de parcă Ahile şi Ulise nu erau pe-acolo, cu Agamiţă cu tot. Dar să zicem… Să admitem şi chestiunea cu atentatul. Însă cea cu Honduras şi Nicaragua nu mai ţine! Pentru că nu a dat Nicaragua, ci El Salvador. Şi nu de la fotbal. Ba Salvadorul cîştigase meciul de baraj cu Honduras, disputat în Mexic, cu 3-2 şi se calificase pentru Turneul Final CM din Mexic. Şi totuşi a atacat Hondurasul pentru că i-ar fi persecutat pe imigranţii salvadorieni. Meciul a fost pe 26 iunie 1969, atacul Salvadorului pe 14 iulie. Războiul a fost numit apoi „Războiul de 100 de ore”. Chestiunea cu fotbalul e o simplă poreclă.
Toate astea le găsea dl. Iaru în cîteva minute. Dar năravul urechistului n-are leac. Atunci nu e de mirare că se pricepe la fel de bine ca la război şi fotbal şi la statutul Uniunii Scriitorilor. Ba şi la Ordonanţa 26/2000, şi la Registrul Asociaţiilor, şi la programele USR dintre care, cît a fost vicepreşedintele acesteia, n-a început, nu zicem să fi terminat, nici măcar unul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara