Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Locurile au amintiri

Pentru că unii dintre componenţii aşa-zisului Grup de reformă (autotransformat în aşa-zisă Adunare Generală Extraordinară) nu sunt lepturaţi, puciul din 19 martie 2016 a fost organizat, freudian, am zice, într-un loc cu o nefastă tradiţie în acest sens.
Concret, acelaşi Liceu „Mihai Viteazu” (altminteri, o ilustră instituţie de învăţământ preuniversitar) a găzduit, între 16 şi 22 octombrie 1945, Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român. A cărei menire a fost cea de a valida puciul intern, dat la 4 aprilie 1944, la comanda Moscovei, de către Gheorghiu-Dej, şi de a instala oficial noua conducere a oficinei sovietice: Gheorghe Gheorghiu-Dej (secretar general), Ana Pauker şi Vasile Luca (secretari). Trioul pucist avea să fie imortalizat în celebra lozincă „Ana, Luca şi cu Dej/ Au băgat spaima-n burgheji!”. La conferinţă, puciştii au trecut sub tăcere, desigur, faptul că soarta fostului secretar general al partidului, Ştefan Foriş, înlăturat de Dej, fusese şi ea decisă: „reformiştii” au „reintrodus legalitatea” în PCR, asasinându-l pe Foriş cu lovituri de rangă, un an mai târziu.
A existat, până în 22 decembrie 1989, şi o placă memorială, reamintind trecătorilor indiferenţi isprava agenţilor moscoviţi.
Cum se vede, nimic nu e întâmplător, puciştii lucrează după aceleaşi tipare, iar locurile au amintiri...


O revistă cu pretenţii

Un coleg scriitor ne-a semnalat nedumerit o nouă publicaţie literară: „Revista se numeşte Polemici, dar conţinutul n-are nimic polemic, e cât se poate de comun şi de cuminte!”. Am răsfoit şi noi foaia aceasta literară şi am constatat că prietenul nostru are toate motivele să fie derutat. În sumarul Polemicilor sunt puse fel de fel de texte, care, împreună, nu reuşesc să înjghebe o revistă oarecare, necum una polemică. Ni se dă totuşi, în editorial, o explicaţie pentru titlu: aceasta ar continua o revistă care apărea la New York în anii ’90. Justificarea nu stă în picioare: o eventuală continuitate s-ar putea asigura prin menţinerea aceluiaşi spirit al publicaţ iei, nu prin simpla preluare a numelui. Şi o observaţie: Polemici apare la Baia Mare, unde mai există, sper să nu greşim, cel puţin două periodice culturale. E de bun simţ: are acest oraş un asemenea potenţial auctorial încât mai era nevoie şi de a treia revistă? Evident, nu. Şi totuşi, există un accent polemic: într-o notă redacţională, obscura foaie se răţoieşte fanfaron la revistele de tradiţie ale ţării, comparându-se cu ele. Ceea ce este tot atât de ridicol cum e replica puricelui care, trecând pe un pod împreună cu un elefant, exclamă: „Tropăim, tropăim!” Sigur, n-avem nimic cu iniţiativele private: fiecare e liber să-şi cheltuie banii proprii cum pofteşte. Problemele apar când e o diferenţă vădită între pretenţii şi putinţă, între cum te închipui şi cum eşti în realitate. Ca în cazul de faţă.


Viaţa cărţilor

Cărţile au, din fericire am zice, viaţa lor, cumva autonom de tulburările care apar cu prisos în vieţile autorilor. Am primit la redacţie volume care merită toată atenţia şi pe care le semnalăm cu căldură: Livius Ciocârlie, Urmare şi sfârşit, eseuri (Editura Tracus Arte); Traian Dobrinescu, Nu te opri, nu te întoarce, proză (Editura Cartea Românească); Paul Aretzu, Muntele viu, versuri (Editura Pleiade); Vasile Igna, Ora închiderii, roman (Editura Cartea Românească), Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, roman (Editura Humanitas); Ovidiu Dunăreanu, Lumina îndepărtată a fluviului, roman (Editura Ex Ponto); Nicolae Iliescu, Masca şi oglinda, proză (Editura Tribuna) şi, de acelaşi autor, Cronica ale(r)gătorului, publicistică (Editura Tracus Arte). Sperăm ca toate aceste titluri să se bucure de o cât mai mare atenţie din partea cititorilor şi a criticii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara