Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Ce vrea Florin Iaru?

După ce că n-a mai scris un vers de un sfert de secol, Florin Iaru pare a se satisface textual cu publicarea unor anecdote literare, fără haz şi inexacte pe deasupra, despre Cenaclul de Luni şi, mai nou, despre USR, din care nu mai face parte, exceptând cazul în care continuă să creadă în fantasma cipariană (nu de la Timotei, ci de la Dan Mircea citire) a unei Asociaţii USR al cărei vice se consideră. Florin Iaru are o marotă, împărtăşită şi de preşul fantomaticei Asociaţii cu pricina, Cristian Teodorescu, autor al unor proze bunicele, fără însă a face gaură nici măcar în inimile cititorilor din Medgidia, şi anume că USR, cea adevărată şi singura existentă în afara mediului on-line, ar avea o conducere ilegitimă. Ne-am putea închipui că Florin Iaru ia de bune tâmpeniile covicelui său Dan Mircea la Asociaţie, coautor al Statutului în vigoare al USR şi beneficiar al lui cu 10% din voturile Filialei de Poezie Bucureşti. Dacă ne gândim bine, era totuşi ceva în raport cu voturile obţinute în falsa Adunare Generală care i-a desemnat pe cei trei lideri ai Asociaţiei: 7 (şapte) participanţi la prima reuniune şi 15 (cincisprezece) la cea de a doua, nici măcar toţi membri ai USR! Îi lăsăm lui Florin Iaru calcularea procentelor. Dar nu putem să nu observăm că vorbeşte gura fără el în articolele din Caţavencii, referitoare, aproape toate, la o temă pe care, una din două, sau n-o cunoaşte, sau o prezintă voit mincinos: şi anume, ilegitimitatea actualei conduceri a USR. Nestimate fost coleg, repetăm a nu mai ştim câta oară: conducerea USR a fost legal aleasă în 2013 în Adunarea Generală rezultată din Adunările Generale ale tuturor Filialelor (prima oară în istoria USR), conform Statutului recunoscut de Judecătorie şi necontestat de nimeni în termenul prevăzut de lege. Că Dan Mircea, uitat fie-i numele de către breasla pe care o târăşte acum în noroi, îl contestă după doi ani şi jumătate, asta nu mai e problema noastră. Chiar şi dacă Florin Iaru îi oferă girul lui deontologic incorect. Ce vrea, în definitiv, Florin Iaru? Să obţină în justiţie ceea ce n-a obţinut prin alegeri democratice? Îi garantăm că nu va obţine decât oprobriul breslei pentru care n-a mişcat niciodată nici un deget, nici chiar când, vicepreşedinte pe bune ales, în anii 1990, se mulţumea să-şi ridice salariul, fără măcar a-şi plăti cotizaţia. À bon entendeur salut!


Un oraş începe să-şi dea jos vălul

Ce face un autor care vizitează Timişoara? Desigur, poposeşte în redacţia excelentei reviste ORIZONT. E cumva obligatoriu, revista constituie un punct important pe harta oraşului. Dar, ca să ajungă la sediul Orizontului, trebuie să treacă prin centru, aşa încât, chiar dacă nu şi-ar propune asta, personajul nostru dă cu ochii de amplele lucrări de reabilitare care se apropie de final în zona centrală. Piaţa Libertăţii, Piaţa Sfântul Gheorghe şi, mai cu seamă, Piaţa Unirii îl impresionează: cu pavimentul (şi al lor, şi al străzilor pietonale din preajmă) complet, temeinic refăcut şi cu clădiri istorice care, acum, restaurate cu grijă, se dovedesc a fi de o frumuseţe izbitoare. Oraşul de pe Bega începe să-şi dea jos vălul de pe faţă. Se schimbă în bine, evident. Străzile sale, clădirile sale atât de preţioase arhitectonic îşi recapătă strălucirea originară, e vădită iarăşi monumentalitatea lor cu amprenta inconfundabilă de MittelEuropa, spaţiu al toleranţei şi al însumărilor de diferenţe. Aceste bijuterii stăteau îngropate în delăsare şi se ruinau. Acum, când sunt trezite la viaţă, ne dăm seama ce valoare deosebită au. Şi în Bucureşti, când, pe ici, pe colo, se restaurează bine câte un asemenea imobil vechi, la fel, suntem suprinşi de frumuseţea şi armonia acestor opere de arhitectură. Şi încă ceva, despre noul chip al Timişoarei: pe străzi au apărut câteva lucrări de artă vizuală îndrăzneţe estetic, care plac şi îndeamnă la reflecţie. Marea Piramidă şi Coajă de om de Mircea Roman, Superman şi Eva de Virgil Scripcaru, De-a telefonul de Bogdan Raţă, Coloane de Ion Nicodim. Admirându-le, te întrebi cum de au fost alese atât de inspirat: afli de la gazde că selecţia s-a realizat printr-un concurs naţional, cu o comisie naţională, formată din specialişti de autoritate în domeniu. Aşa e normal, aşa e de bun-simţ să se întâmple. E normal, e de bun-simţ, dar, din nefericire, nu asta e practica: primarul Timişoarei, Nicolae Robu, apelând la specialişti, reprezintă excepţia, nu regula. În alte oraşe/ comune/ municipii gustul discutabil sau, de-a dreptul, prostul-gust al primarilor locali face legea. E lumea plină de mici dictatori locali, care se cred buricul pământului. Şi de aceea oraşele noastre gem de lucrări stradale de un kitsch care răneşte privirea.


Mircea Cărtărescu şi Academia Română

Mircea Cărtărescu, pe contul său de Facebook, despre primirile în Academie din ultimii 25 de ani: ”Aflu că patriarhii României culturale, Neagu Djuvara şi Mihai Şora, nu sunt academicieni. Cum nu sunt nici Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Atunci cine, Doamne iartă-mă, e în Academie? Cine-a făcut primirile în ultimii 25 de ani şi pe ce criterii? Nu cumva cineva a lăsat să intre în acest for toată intelighenţia pesedistă, naţionalistă şi anti-occidentală? Mă-ntreb şi eu aşa. Până la urmă, cine controlează Academia Română?” Sigur că da, întrebările scriitorului sunt retorice, răspunsurile la aceste întrebări sunt bine cunoscute de toată lumea şi ele accentuează un adevăr cât roata carului de mare, pe care revista noastră l-a afirmat nu o dată şi pe mai multe voci: Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei este o instituţie în stare de blocaj. Ea are porţile închise pentru atâţia scriitori al căror loc meritat ar fi înăuntrul Academiei. Iar lista acestora e lungă, e incontestabilă şi ar începe, probabil, cu Mircea Cărtărescu însuşi, scriitor a cărui operă de o valoare extraordinară se bucură de o recunoaştere naţională şi internaţională care o întrece pe a oricărui alt autor român, fie el academician sau nu. Şi, în vreme ce Mircea Cărtărescu, ca şi Neagu Djuvara, ca şi Mihai Şora şi atâţia alţii nu sunt primiţi în Academie, aflăm, cu stupoare, de la scriitorii români din Serbia, că a devenit membru de onoare al Academiei Române Costa Roşu. Colegii noştri din Serbia consideră cazul de-a dreptul scandalos, fiindcă noul membru al Academiei Române, spun ei, este un ziarist fără operă în domeniul filologic şi literar. Aşadar criteriul de primire, caracterul excepţional al contribuţiei candidatului la cultura română, e făcut ţăndări. N-am verificat dacă aşa stau lucrurile cu această primire, deocamdată reţinem revolta exprimată de scriitorii de limbă română de la Novi Sad şi ne facem ecoul lor.
P.S.: Cum nu ne venea să credem, am accesat site-ul Academiei şi nu l-am găsit pe C.R. printre membrii Secţiei de Filologie şi Literatură. Am fost pe punctul de a ne închipui că am fost dezinformaţi, dar, reverificând site-ul, am descoperit absenţa şi a unor membri despre care ştiam că se numără printre aleşi. Ne întrebăm dacă site-ul e discriminatoriu sau Academiei îi este ruşine de unii dintre membrii ei.


Evenimentele toamnei

Uniunea Scriitorilor anunţă mai multe evenimente culturale care se vor desfăşura sub egida sa în această toamnă. În primul rând, un proiect care priveşte strict revista noastră: vom deschide seria de Întâlniri ale României literare cu o prezentare a revistei noastre la Bistriţa, în zilele de 15 şi 16 septembrie. Vor fi prezenţi redactori şi colaboratori apropiaţi: Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Alex Ştefănescu, Gabriel Chifu, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Daniel Cristea- Enache şi Simona Vasilache. Reprezentanţii României literare vor participa şi la un colocviu dedicat lui George Coşbuc, cu prilejul amplelor manifestări consacrate poetului, la 150 de ani de la naşterea sa.

Apoi, în ziua de 21 septembrie, Comitetul Director al USR se va reuni alegând proiectele culturale câştigătoare ale concursului de finanţări organizat de USR.

De asemenea, odată cu venirea toamnei, se va relua programul de lecturi publice ale membrilor USR din toate filialele, în şcoli, în universităţi şi în biblioteci publice.

În perioada 2-4 octombrie va avea loc ediţia a treia a Festivalului Naţional de Literatură de la Cluj-Napoca, iar imediat după aceea, în zilele de 5 şi 6 octombrie, la Pianu (în judeţul Alba), se va desfăşura o inedită întâlnire literară: organizatorul, Aurel Pantea, a invitat zece poeţi din toată ţara, iar aceştia, la rândul lor, au invitat zece critici literari, care le vor prezenta poezia. Aşadar, o mică adunare de iniţiaţi, având ca subiect poezia română de astăzi.

În fine, la mijlocul lui octombrie, la Iaşi, va fi punctul culminant al noul program al Uniunii Scriitorilor, Scriitorul Anului: dintre cei 12 scriitori ai lunii, juriul va vota scriitorul anului, care va primi Trofeul şi un consistent premiu. Un calendar dens şi extrem de interesant.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara