Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Originalul şi copia

Să ne uităm puţin la ce se petrece în jur. Există o tendinţă tot mai evidentă de a înlocui originalul cu copia. Peste tot. Doctori care nu sunt doctori, căci au copiat lucrarea de doctorat. Autori de cărţi (din puşcării, dar probabil şi alţii) care nu sunt cu adevărat autori de cărţi. Şi de la cazuri individuale, se trece la instituţii: a apărut o Academie care dublează Academia Română, conferind membrilor săi aceleaşi drepturi. Ori, mai aproape, iată ce păţesc uniunile de creatori. Un ins îşi încropeşte o uniune a artiştilor plastici şi încearcă nebuneşte, prin peste o sută de procese, să se substituie adevăratei Uniuni. Alţi câţiva frustraţi, plus un mitoman, plus vreo doi apucaţi înjghebează şi ei o falsă uniune a scriitorilor şi vor să ia locul uniunii noastre. În ambele situaţii, halucinant, măsluitorii apelează la calea justiţiei, o justiţie care – pe baza unui principiu rău înţeles, accesul liber la judecată – primeşte şi judecă orice cauză, oricât de inconsistentă, oricât de absurdă s-ar adeveri ea. Dacă vrei să distrugi ceva îl clonezi, pui lângă original copia. Ce procedură e asta?, parcă ar fi o pagină din manualele unor servicii secrete. Nu ştim. Cert e că printr-o astfel de dublare a autenticului cu inautenticul creezi confuzie (oricând se găsesc destui oameni cu mintea slabă dispuşi să te creadă şi să pună totul la îndoială!), distrugi credibilităţi şi reputaţii, distrugi prestigiul unor instituţii şi totul se amestecă de-a valma. Dacă e aşa, atunci tocmai are loc un atac, purtat cu mijloace noi, atipice, la cultura română şi la identitatea naţională?


În universul „lavandiu“

Admirabilă totdeauna, rubrica pe care, sub titlul Provensale, o semnează Ioan T. Morar pe ultima pagină din revista ORIZONT. În numărul 9 al revistei timişorene, el scrie pregnant şi fermecător despre „aurul albastru al Provenţei”, lavanda: „Ne îndreptăm spre Valensole, de data asta din direcţie opusă faţă de ieri. Aşa că întâi intrăm în comună (2.800 de locuitori), un fel de templu în aer liber al lavandei. Totul e lavandiu la culoare: firmele magazinelor, obloanele geamurilor. Aici e un magazin care vinde miere de lavandă, dincolo uleiuri esenţiale de lavandă, săpunuri şi parfumuri manufacturate pe loc. La brutărie poţi cumpăra pâine cu lavandă, prăjituri cu cremă de lavandă sau chiar îngheţată de lavandă. Evident, la măcelărie se găseşte, pentru rafinaţi, salam cu lavandă. Vorbesc serios.” Un scriitor de valoare se simte ca atare în tot ce scrie, chiar şi în reportaje şi corespondenţe pentru o publicaţie sau alta. E cazul lui Ioan T. Morar.


Din sumar

În DILEMA VECHE nr. 659, Andrei Manolescu descrie pasionant o călătorie pe mare, în Grecia. Dar ceea ce e surprinzător şi spectaculos în experienţa sa este faptul că nu povesteşte din postura de turist, de simplu pasager pe un velier, ci din aceea de navigator: „N-am mai pus mâna pe timonă şi pe maneta maşinii de un an de zile, iar în faţă avem, în premieră, ieşirea dintr-un port labirintic. În fine, ne facem curaj. Pornesc maşina, un diesel Yanmar japonez de 40 de cai-putere (motoarele sunt mici la veliere, că doar baza e vântul). Deconectăm furtunul de apă şi cablurile electrice. Desfacem mooringul (legătura de la prova cu „mortul” de pe fundul mării) şi legătura slabă de la pupa, cu pontonul. După ce şi parâma tare, din vânt, e filată pe după baba, băieţii strigă «Mola!» şi dihania de zece tone e liberă.” În acelaşi număr al revistei, vorbind despre alegerile din America, Sever Voinescu pune un accent de reţinut: „USA Today, care în toată istoria sa de 34 de ani nu a susţinut niciodată vreun candidat în alegerile prezidenţiale americane şi nu a făcut niciodată din politică o trăsătură pregnantă a profilului său, a anunţat că, prin decizia unanimă a corpului editorial, de data asta o susţine pe Hillary Clinton. Motivul este, ca pentru mai toţi cei care o susţin pe fostul secretar de stat, că Trump e mai rău. În motivaţia corpului editorial de la USA Today nu se găseşte nici măcar un singur argument care vizează calităţile lui Clinton, ci doar o listă consistentă a defectelor lui Trump.”


Epidemie naţională

În revista 22 (nr.42), citim un interviu realizat de Alexandru Lăzescu cu acad. Viorel Barbu, fost preşedinte al CNATDCU, în care se discută subiectul fierbinte al doctoratelor plagiate. Aflăm de la profesor că fenomenul este foarte întins, o adevărată epidemie naţională: „În momentul de faţă, nu putem să curăţăm sistemul de cele 20.000-30.000 de teze slabe, plagiate sau compilate”. Cum şi de ce s-a ajuns în situaţia asta? Iată explicaţia pe care o dă Viorel Barbu: „Este un sistem pur românesc, superficialitatea care există la noi, relaţiile care stabilesc în mediul universitar, de complezenţă, în fine. Acesta este un păcat al nostru, al românilor, nu ştim că trebuie să spunem nu. A spune nu este mult mai dificil decât a spune da. Este un păcat al nostru, poate sociologii pot da o explicaţie. În fine, ultimul lucru este corupţia, dacă vorbesc de doctorate. Adică foarte multe doctorate se dau prin corupţie. Nu este neapărat o corupţie în sensul de o recompensă materială, deşi nu exclud nici asta. De multe ori, acordarea unui doctorat, mai ales către personaje înalte politice sau demnitari, se face pentru a se stabili un gen de relaţie cu aceste personaje influente de care conducătorul ştiinţific probabil că se gândeşte că va putea beneficia în viitor. ” Concluzia e simplă şi îi aparţine: „Mediul academic românesc este nereformat şi lipsit de personalităţi influente”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara