Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Ce-aţi avut cu Virgil Ierunca?

La puţin timp după moartea lui Virgil Ierunca, Editura Humanitas a deschis la Rm. Vâlcea o librărie purtând numele cunoscutului scriitor şi critic, ale cărui opere le publicase în premieră după 1989. Vâlcean de origine, autorul Fenomenului Piteşti, urmase liceul la Râmnic. Era 15 septembrie, începeau şcolile şi numeroşi elevi şi profesori de la liceul aflat în vecinătate s-au înghesuit în librărie. A fost un moment emoţionant pentru toată lumea. Virgil Ierunca revenea acasă după şase decenii. Puţini dintre participanţi se născuseră pe vremea când emigrase el. Am aflat că, nu ştim când şi nici de ce, Humanitas a făcut uitat numele scriitorului, dispărut între timp de pe firma librăriei. Nu ne rămâne decât să întrebăm uimiţi şi îndureraţi: ce-aţi avut cu Virgil Ierunca? Mai tragem nădejdea că informaţia noastră e falsă.


De neiertat...

... scrisoarea azvârlită pe internet de către Ion Coja, lingvist, profesor universitar, fost parlamentar, iubitor nevoie mare de legionari după 1989 şi bănuit de colaborare cu Securitatea înainte, în care, pornind de la un cuvânt inventat de el şi atribuit „argoului (sic!) parlamentarilor şi al clasei politice, în general”, PARANDĂRĂT, scrie negru pe alb: „...Dai în judecată statul, care este proprietar al unor imobile preţioase, precum fostul sediu al Muzeului Literaturii Române sau Casa Monteoru, fost sediu al Uniunii Scriitorilor. Petentul vine cu martori mincinoşi, cu acte false etc. Iar adversarul petentului, adică statul şi USR, ca proprietari şi beneficiari, nu se prezintă la proces ca să ceară expertiza actelor, a (expertiza, sic!) martorilor etc. Deşi au o armată de consilieri juridici, aceştia nu sunt trimişi la proces...” Ca şi cum această bla-bla de neadevăruri n-ar fi destul de convingătoare, Ion Coja adaugă: „De ce? Pentru că Parandărătul! Cineva la Ministerul Finanţelor, de ce nu şi la conducerea USR?!, a făcut Parandărăt cu reclamanţii! Adică a primit de la aceştia tainul cuvenit şi convenit pentru ca statul să fie inactiv pe durata procesului!” Nici această acuzaţie cu iz penal nu i se pare suficientă unui bărbat încă verde ca Ion Coja. Iată-l perseverând pe aria calomniei: „În ce priveşte ultimul exemplu, discutat printre scriitori la o bere, numele cel mai pomenit este al domnului Varujan Vosganian, persoana cea mai informată în materie de stare financiară a USR. Cu vechime penală, cu tot ce trebuie ca să aibă de unde da detaliile necesare! Problema este să se găsească cine să-i ceară aceste explicaţii! Eu m-aş autosesiza, dar nu mă cheamă DNA, ci numai Ion Coja”. Iată că obiceiurile vechi nu se uită: adresaţi-vă Securităţii, domnule Ion Coja, e mai sigur, cum, probabil, vă amintiţi, unde denunţurile funcţionau chiar mai bine decât autodenunţurile, astăzi, la DNA! Sau preferaţi un autodenunţ à la Ghiţă? Dacă nu vă trece nimic prin cap, vă sugerăm noi ce să spuneţi. Nu vă putem da nici o informaţie în privinţa intenţiilor lui Varujan Vosganian. Nu excludem probabilitatea de a vă întâlni pe sălile Tribunalului. Nu uitaţi, cum tot uită numitul Ghiţă, să aduceţi dovezile!


Banciu şi Revista revistelor nici măcar răsfoite

În emisiunea lui de la B1TV de joia trecută, Banciu a descoperit că România literară continuă să apară. Ne bucurăm. Cu sictirul obişnuit, a aruncat o privire pe copertă, citând două titluri, cum procedează şi cu alte publicaţii. Apoi ne-a făcut onoarea de a arunca o privire şi pe ultima copertă, având revelaţia că revista se poate procura prin abonamente. Întorcând foaia, şi-a reamintit că o primeşte cu sfinţenie la B1TV şi s-a oferit s-o cadorisească eventualilor cititori care n-o găsesc la chioşcuri. Sictirul având logica lui pe care logica n-o cunoaşte, Banciu a sfârşit în felul acesta prin a afirma contrariul a ceea ce afirmase la început. Îi mulţumim că s-a oferit difuzor voluntar, dar ne temem că modul său de exprimare sictirit ne va pune pe fugă cititorii. A bon entendeur salut!


„Festivaluri şi înjurături despre festivaluri“

În revista POESIS (nr. 4-8), George Vulturescu semnează un editorial intitulat „Când căldura mi se uită în halba de bere”. Titlul, jucăuş, este inspirat de versurile unui poem care sună aşa: „e căldură mare, cerul albastru, e înalt/ şi căldura mi se uită în halba de bere…”. Dar, sub aparenţa aceasta ludică, articolul de fond al poetului sătmărean trece în revistă, cu seriozitate, întâmplările recente din lumea literară şi, de fapt, semnalează un mod defectuos al nostru de a fiinţa: „M-am uitat prin ziare, pe bloguri: festivaluri şi înjurături despre festivaluri; premii literare şi înjurături împotriva premianţilor; proiecte şi înjurături împotriva proiectelor. Chiar aşa, într-o ţară cuprinsă de delirul (politic) al «proiectului de ţară» (desigur: «a mea», «al guvernului meu») găsesc şi proiecte de «Uniune a Scriitorilor». Într-o copie jenantă, şi la scriitori – ca şi la politicieni – proiectele sunt pe principiul fără: fără x, fără y, fără Nicolae Manolescu şi cei care conduc azi Uniunea Scriitorilor. Dar Mircea Cipariu. Cum, care «Mircea Cipariu»? Dar ce, doar nu v-am întrebat să-mi spuneţi ce oameni de «cultură» conduc Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei, Institutul Cultural Român?!” Totuşi, chiar aşa, George Vulturescu, bună întrebare: care Mircea Cipariu?


Cărţi noi

Câteva titluri noi care ne-au reţinut atenţia: două volume de versuri apărute la Editura Şcoala Ardeleană, Inscripţii abrupte de Adam Puslojic şi Poemul de dragoste de Traian Ştef, din care am ales câteva versuri: „Aş vrea să citesc puţin din Dostoievski/ Cum citea învăţătorul meu singur acasă/ Şi scria apoi ore în şir fără literă mare/ Vrând să spună că nimic nu mai are/ Început…”; două romane, Nunta de Gabriel Klimowicz (Editura Cartea Românească) şi Fiecare zi e joi de Hanna Bota (Editura Şcoala Ardeleană), despre care Victor Cubleşan notează în prezentarea de pe coperta a patra: „Cartea te bântuie mult timp după ce ai terminat-o. Descoperi oroarea de lângă tine care, odată dezvăluită, nu mai poate fi acoperită.”; în fine, o excelentă carte de critică literară, Arhitectura memoriei, pe care colegul nostru Răzvan Voncu o publică tot la Editura Şcoala Ardeleană: tomul cuprinde studii de istorie literară clasică şi contemporană (primul text este consacrat lui Constantin Brâncoveanu, ultimul, în succesiune temporală, poetului Ioan Es. Pop), dar şi câteva subtile eseuri pe teme de teorie literară. În totul, avem o construcţie solidă, care dă măsura exactă a amplitudinii unei vocaţii critice.


Arhitectura oraşelor noastre

În revista 22 (nr. 40) citim un interviu interesant cu profesorul Vlad Gaivoronschi, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din Timiş. Acesta este, aflăm, „unul dintre cei mai premiaţi arhitecţi români, autor al unor proiecte de excepţie ca City Business Centre la Timişoara şi la Cluj, Hotel Savoy sau Casa Harmonia, dar şi al unor contribuţii teoretice ca Matricele spaţiului tradiţional sau, împreună cu arhitectul Ioan Andreescu, Discursurile (post)moderne ale arhitecturii şi Identitate şi alteritate în spaţiul urban”. În centrul discuţiei stă, firesc, Timişoara, oraşul românesc care a fost desemnat de curând Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Sunt de reţinut ideile (şi soluţiile) sale privind clădirile de patrimoniu, integrarea palatelor romilor în peisajul urban sau prevederile noului Plan Urbanistic General al oraşului. În fine, am remarcat şi răspunsul la întrebarea ce anume n-ar îngădui arhitectul să se întâmple într-un oraş ca Timişoara: „N-aş îngădui să se distrugă clădiri de patrimoniu sau clădiri care nu sunt clasate, dar au o valoare arhitectonică, din anii interbelici sau chiar din anii ’60. Cât patrimoniu avem să îl păzim.” Această ultimă propoziţie a arhitectului Vlad Gaivoronschi ar putea fi o deviză de asumat, de aplicat şi de apărat peste tot prin ţară, nu doar în Timişoara.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara