Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Noi date despre „putinizarea“ Europei

În revista 22 nr. 39, sub titlul Propagandă şi reţelele de influenţă, Alexandru Călinescu semnalează un studiu remarcabil apărut în Franţa, Les réseaux du Kremlin en France, sub semnătura lui Cécile Vaissie, profesoară la Universitatea din Rennes şi o foarte bună cunoscătoare a realităţilor ruseşti. Din prezentarea cărţii, aflăm informaţii despre principalele grupuri-ţintă pe care propaganda rusească din Franţa caută să le manipuleze: „Mai întâi, diaspora rusă şi cu deosebire descendenţii emigranţilor «albi», cei care fugiseră de puterea bolşevică; politicienii francezi, bineînţeles, cu precădere cei de la extrema dreaptă şi de la extrema stângă, dar nu numai ei; oamenii de afaceri, seduşi de perspectiva pătrunderii pe o enormă piaţă de desfacere; unii intelectuali şi artişti, o serie de tineri naivi şi, în fine, persoane care ignoră problemele ruseşti, dar sunt sensibile la anumite «mituri», de la mitul «Sfintei Rusii» până la acela al Uniunii Sovietice – «ţara socialismului biruitor » şi «ţara care a învins nazismul» (de unde, strădania constantă a propagandei ruseşti de a instrumentaliza istoria şi de a-l reabilita pe Stalin).” Şi un accent important: cartea conţine şi un răspuns la întrebarea ce urmăreşte, în fond, puterea de la Kremlin când face asemenea uriaşe eforturi de propagandă în străinătate (în Rusia, ţară încercată de o profundă criză economică, unde salariul minim este de 78 de euro pe lună, se cheltuieşte pentru propagandă o sumă uriaşă, 3,5 miliarde de dolari anual!). Scrie Alexandru Călinescu: „E greşită teoria, subliniază autoarea, citându-l pe un analist rus, conform căreia Putin ar dori să introducă o nouă «Cortină de Fier», un alt Zid al Berlinului: dimpotrivă, el visează la un nou Komintern, la «putinizarea» Europei şi a Lumii, proiect teoretizat de ideologul său favorit Aleksandr Dughin.” Planuri mari, puse în aplicare peste tot în Europa, folosindu-se „finanţările oculte, minciuna, manipularea, diversiunea, intoxicarea”. Toate acestea, tehnici şi proceduri vechi, din vremea Uniunii Sovietice, care, însă, nu au nicicând, se pare, termenul de valabilitate expirat.


„Ce frumoasă viaţă literară!...“

Ne-a plăcut editorialul despre viaţa literară semnat de Nicolae Prelipceanu în V I A Ţ A ROMÂNEASCĂ (nr. 9): „Dar astăzi lumea este interesată de ştirile negative, aşa cum ne învaţă şcoala presei cotidiene, nu neapărat de scandal. Astăzi, cel puţin în ultimii doi-trei ani, viaţa literară acoperă mai mult scandalurile dintre unii şi alţii, adică dintre tineri şi bătrâni, departe însă de lupta dintre anciens et modernes. Dacă această luptă s-ar da deschis, în paginile revistelor, care nu lipsesc, totul ar fi, cum se spune tot azi, ochei (preferaţi OK?). Injurii, minciuni ale unora despre alţii, reforme fără reformări şi, în fine, procese. Asta-i viaţa literară care se vede astăzi şi la care trebuie să asiste publicul literaturii, atâta cât mai este el. Înainte de 1940, cred că prin ’38, poetul Ion Sofia Manolescu a scris o poezie de trei strofe, care se termina aşa: «A murit poetul Călinescu,/ Mâine o să moară Manolescu,/ Poimâine un altul o să moară/ Ce frumoasă viaţă literară!» Din păcate nu-mi mai amintesc primele două strofe care vorbeau despre volumele de poezii de prin vitrine, o realitate atunci, nu şi azi, când ele îşi găsesc mai greu locul chiar în librării, nici vorbă de vitrine, cu excepţii numărabile pe un deget sau două. Ion Sofia Manolescu, figură pitoresc-tandră a vieţii literare a anilor ’70-’80, poreclit şi Matasâcă, în urma unei întâmplări de pe la Bacău, scandalizase critici literari importanţi, G. Călinescu dacă nu mă înşel (cel din strofa citată era un poet de pe la Focşani), cu poemul său Între mine omul şi voi cartofii (era agronom) înainte de război (ul Al Doilea Mondial). Cât despre cele două nume din poezie, ele nu au nimic de-a face nici cu G. Călinescu, nici cu N. Manolescu, primul fiind explicat mai sus, al doilea fiind însuşi autorul poeziei…” Fermecător text, aşadar: polemic, însă cu umor şi cu îngăduinţă; editorialistul de la Viaţa Românească ne arată ce avantaj incomparabil capeţi la scris, dacă ştii istorie literară, dacă ai memorie şi dacă mai şi povesteşti cu talent.


În temniţele comuniste

E de citit totdeauna cu folos şi cu emoţie MEMORIA, revista în care, număr de număr, sunt reconstituite istoriile atâtor români, de la oameni obişnuiţi până la personalităţi culturale, ale căror destine au avut de suferit din pricina regimului comunist. Culegem două exemple din numărul 3 din 2016 al revistei. Un învăţător dobrogean, Ion Antohe, a fost judecat pentru acţiuni duşmănoase, în ziua de 29 februarie 1952 la Constanţa şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. A suferit un an în beciurile Securităţii din Constanţa, apoi a trecut prin închisorile de la Aiud, Lugoj, Gherla şi iarăşi Aiud, până la eliberarea din anul 1964. Ieşit din temniţă, n-a fost primit în învăţământ, a încercat să se recalifice ca muzeolog, dar a fost respins de serviciul de cadre. De aceea s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în 1971, la 60 de ani (!) şi, în sfârşit şi-a găsit un loc de muncă la I.A.S. Agigea, ca jurisconsult. Şi al doilea caz: istoricul Victor Papacostea, cel care a înfiinţat catedra de Istorie a popoarelor balcanice la Universitatea din Bucureşti şi Institutul Balcanic care edita şi un periodic specializat, „Balcania”. Cariera sa a fost întreruptă brutal în anul 1950, când, în lotul foştilor miniştri, a fost întemniţat în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei. I se imputa faptul că fusese membru al Partidului Naţional Liberal şi subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale în guvernul generalului Sănătescu şi în cel al generalului Rădescu. Victor Papacostea a fost întemniţat fără judecată şi fără condamnare de la 5 mai 1950 până la 17 septembrie 1955. A ieşit din închisoare cu 30 de kilograme mai slab şi cu 5 centimetri mai scund. Prigoana s-a prelungit asupra soţiei şi fiicei sale. După eliberarea din 1955, a fost ridicat a doua oară, în noaptea de Crăciun a anului 1957 şi ţinut în detenţie până în anul 1958, când, din lipsă de probe, a fost eliberat (într-o stare jalnică de sănătate, din cauza bătăilor şi torturilor îndurate!). A mai trăit patru ani.


Păpuşi şi păpuşari

La recenta reuniune a Comitetului Director s-au comunicat costurile din acest an ale proceselor pe care USR le-a avut în instanţă cu grupul care a înfiinţat o aberantă şi fantomatică „uniune” (compusă din 17/27 de membri!), ce vrea să înlocuiască adevărata Uniune a Scriitorilor – aceasta numără peste 2500 de membri, este o instituţie de cultură prestigioasă, cu o tradiţie centenară, cu o activitate impresionantă şi de o însemnătate vitală pentru literatura română. Suma cheltuită în 2016 de USR pe acţiuni judecătoreşti (în care a fost, de fiecare dată, pârâtă, nu reclamantă) este considerabilă: 70.000 de lei! Multe proiecte culturale şi sociale s-ar fi putut finanţa cu banii aceştia. Din păcate, în loc să fie folosiţi pentru asemenea scopuri, banii s-au dus prin săli de tribunal. Asta e. Cert e că, dacă Uniunea a avut de plătit suma aceasta pentru cheltuieli de judecată, înseamnă că şi partea adversă (formată din persoane în autodeclarată penurie pecuniară permanentă!) a trebuit să plătească. De unde au scos banii ciudaţii agresori, cine plăteşte tot circul acesta? Oare, se află ei doar la vedere şi în spate au susţinători care investesc în ei (de fapt, investesc în demolarea uneia dintre instituţiile culturale româneşti cele mai importante)? Sunt aceiaşi sponsori nevăzuţi care, în ultimul an, de când au pornit tărăboiul, îi şi promovează literar pe fantomaticul „preşedinte” şi pe la fel de fantomaticii „vicepreşedinţi”, îi promovează în mod pe cât de excesiv pe atât de neconvingător, încercând să le însăileze o oareşcare credibilitate literară? Aceia sunt, în realitate, păpuşarii, iar cei trei din faţă sunt doar păpuşile mânuite cu iscusinţă?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara