Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Semnal editorial

Dintre apariţiile editoriale recente primite la redacţie, semnalăm una cu totul remarcabilă. La editura Şcoala Ardeleană, un sociolog, Vasile Sebastian Dâncu, publică un volum de studii solide, care prezintă interes nu doar pentru sociologi: Politically incorrect. Scenarii pentru o Românie posibilă. (Cartea a şi fost comentată în revista noastră de Irina Petraş.) Am reţinut câteva consideraţii ale autorului: „Societatea noastră pare a avea acest tip de impersonalitate, o înstrăinare de ea însăşi, o neparticipare la propriul destin. Avem un potenţial pe care nu-l actualizăm, nu-l scoatem la suprafaţă. Totul este posibil, se poate întâmpla, poate fi gândit, dar societatea nu se mobilizează pentru ca această virtualitate să devină fapt. Astfel putem vorbi despre o Românie absentă, o Românie probabilă.” Ideile sociologului capătă o valoare şi o semnificaţie speciale, demonstrând o surprinzătoare capacitate de a anticipa, în aceste momente, când această Românie potenţială/ posibilă/ probabilă tocmai pare să iasă la iveală, prin manifestaţiile care se desfăşoară în ţară.


Un alt fel de a privi jurnalul

În revista VIAŢA ROMÂNEASCĂ (nr. 1, 2017), în editorialul intitulat Jurnalele şi istoria, Nicolae Prelipceanu propune o altă perspectivă asupra jurnalului, despărţindu-se de înţelegerea pe care cei mai mulţi o avem despre această subspecie literară, pe care o aşezăm, de obicei, sub semnul reconstituirii cu valoare de document: „Greu de crezut, dar acesta e adevărul: părţile din jurnale care vorbesc despre alţii, ce au făcut şi ce au dres, nu sunt decât tot despre autorii jurnalelor. Obiectivitate nu există, deşi este clamată atât de des şi cu atât de nepotrivite ocazii. De aceea, în ciuda opiniei generale, greşite, după a mea, rareori jurnalele pot fi surse pentru istorici, în afară de cazurile când aceştia sunt interesaţi strict de persoana care scrie. Dar mare grijă la cele ce relatează aceste jurnale despre alţii, căci n-o să găsiţi acolo decât tot oglinzi ale autorilor. (…) Citesc şi eu jurnale, şi uneori am pornirea eronată să le consider adevărate documente pentru o istorie viitoare, dar repede îmi dau seama că lectura asta e doar o evaziune din realitatea mea în ceea ce a părut odată, cândva, să fie realitatea altcuiva. Cam aşa cum se bucură unele persoane, foarte des femei, de bârfa despre vecini sau cunoscuţi, ori chiar prieteni. ” Aşadar, în opinia poetului, când scrie jurnal, un autor oarecare îşi lasă urma în relatare, deformând-o. Ceea ce e propus drept adevăr nu e decât percepţia pe care cel care scrie o are despre adevăr, iar în realitate acel autor descrie întâmplările viciate de propria sa viziune şi chiar de propriile sale „interese”, cu ţelul niciodată mărturisit şi totdeauna urmărit de a se pune pe sine într-o lumină favorabilă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara