Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

O reuşită extraordinară

Cronicarul a asistat cu plăcere la Gala Scriitorii Anului. Totul a impresionat, concurând la această reuşită extraordinară a Uniunii Scriitorilor şi a Primăriei Iaşi. Totul, de la locul unde s-a desfăşurat evenimentul (în sala Chopin din Complexul Palas, aflat în inima Iaşului, probabil ansamblul urban – construcţia plus amenajarea spaţiului exterior din jur – cel mai reprezentativ apărut în România după 1989) şi până la deschiderea culturală şi disponibilitatea manifestate de oficialităţile locale prin primarul Iaşului, domnul Mihai Chirica. Dar, pentru detalii, a se vedea cronica evenimentului din acest număr. În această notă dorim să subliniem doar o idee: această gală memorabilă a fost o sărbătoare a literaturii române. Prin grija juriului, a organizatorilor, a conducerii Uniunii Scriitorilor au fost celebrate valoarea şi performanţa din literatura noastră de astăzi. Aşa cum constata cineva, cei doisprezece scriitori aleşi să ilustreze cele douăsprezece luni ale anului sunt personalităţi marcante, nume care-şi vor păstra nealterată valabilitatea literară şi peste cinci ani, şi peste cinzeci de ani şi peste o sută de ani. A fost un privilegiu să-i vedem reuniţi la Iaşi, în această gală, să ascultăm textele lor literare şi confesiunile lor emoţionante. Cronicarul crede că prin asemenea evenimente se produce o atât de necesară schimbare de semn în viaţa literară de la noi, pe calea normalizării ei: în loc să aibă parte de indiferenţă ori chiar ură, să fie întâmpinaţi creatorii noştri de valoare aşa cum se cuvine, cu admiraţie, cu meritat respect, bucurându-ne de prezenţa lor în societatea românească.


Procesele împotriva Uniunii Scriitorilor

D.M. Cipariu a mai pierdut un proces, din seria de smintite acţiuni judecătoreşti intentate Uniunii Scriitorilor. Spunem smintite, fiindcă aceste demersuri ale sale ascultă de o logică bizară: adică, străluceşte soarele pe cer şi vede asta toată lumea (vrem să spunem cei 2500 de membri ai USR care au participat la alegeri!), iar D.M. Cipariu pretinde că e miezul nopţii, plouă şi suflă vântul. Aşadar, a fost respinsă cererea lui D.M. Cipariu prin care el contesta alegerile de la USR din anii 2009 şi 2013, susţinând că alegerea preşedintelui a fost nestatutară. Un comentariu am avea de făcut cu acest prilej: nu ne miră deloc comportamentul public al lui D.M. Cipariu şi înverşunarea cu care duce el această campanie murdară (cândva poate vom face o analiză / psihanaliză amănunţită a personajului). Dar suntem şocaţi şi rămânem muţi de dezamăgire, neînţelegând nici în ruptul capului cum de s-au asociat cu el în acţiunile acestea de tip ISIS oameni care până la acel moment aveau, în ochii noştri, o onorabilitate literară şi pe care nu-i credeam complet părăsiţi de raţiune, ca F. Iaru şi C. Teodorescu.


Apariţii editoriale recente

Cărţile au viaţa lor. Semnalăm câteva titluri dintre noile apariţii editoriale care ne-au sosit la redacţie: volumul de cronici de artă plastică semnat de Florin Toma, Tablouri văzute dintr-o parte (Editura AdLibri); o carte de interviuri realizate de Adrian Alui Gheorghe cu scriitori optzecişti şi nu numai, Câtă viaţă atâta literatură (Editura Junimea); două volume de poezie, Poemele de dincolo de mine (100 de poeme, cu o prefaţă de Ioan Holban, Editura 24 Ore) de Adi Cristi şi Culmea. (un gând) de Adam Puslojic, Editura Alfa. De la Editura Cartea Românească am ales romanul Mierla neagră de Radu Ţuculescu şi Literatura eretică.Texte cenzurate politic între 1949 şi 1977 de Liviu Maliţa. În fine, tot lui Adam Puslojic îi datorăm un volum bilingv, în română şi sârbă, din lirica lui Tudor Arghezi, intitulat Poeme şi psalmi, apărut la Belgrad, cu sprijinul Institutului Cultural Român.


Am citit în Steaua

În redacţia revistei STEAUA, lucrurile se petrec aşa cum trebuie să se petreacă: civilizat, cu preţuire şi cu atenţia redactorilor faţă de colegii lor. Astfel, Adrian Popescu, la retragerea din redacţie a lui Octavian Bour (cel care a slujit revista Steaua, dându-i formă grafică, din anul 1970 şi până în vara acestui an), semnează o frumoasă evocare a graficianului: „Avea curajul, destul de rar în epocă, de a spune lucrurilor pe nume. «Omul nou», dorit de Ceauşescu, era în viziunea lui Bour un om într-un ou, un cap ieşind din cojile unui ou... Altădată, cum ne «spărgeam capul» să încropim ceva la aniversarea lui Marx, replica lui Bour ne-a uluit – «Degeaba vă strofocaţi, cenzura ne va scoate articolul care-l omagiază pe Marx... şi numai mă încurcaţi, nu aveţi fler politic, ascultaţi-mă pe mine, Ceauşescu va trebui pus pe primul plan, Ceauşescu despre Marx!...» «Dar e aniversarea lui Marx!» «Nu contează!» A avut dreptate. Bour – o viaţă închinată artei şi revistei Steaua, un talant dus la împlinire, darul iniţial sporit prin multiplicarea lui tenace, un nume respectat şi îndrăgit.” În acelaşi număr (nr. 9, 2016), există şi un grupaj Péter Esterházy, la despărţirea de importantul prozator maghiar. Ruxandra Cesereanu publică un fragment dintr-un interviu pe care i l-a luat romancierului, în urmă cu zece ani, la Budapesta. Provocat să-şi schiţeze un autoportret, Esterházy răspunde: „Întotdeauna am fost suspicios şi am avut rezerve faţă de literatura despre care se poate spune de ce e bună. În mod optim putem să spunem despre ce e vorba într-un roman numai cu propoziţiile cu care a fost scris... Nu există nici un mesaj, sunt doar romane. Cred că nu există direcţii în proză. Ci există poetici legate de persoane.” Aşadar, în viziunea sa, poeticile sunt strict legate de autorii care le generează şi sunt valabile doar folosite de aceştia.


Rememorări

Revista SCRIPTOR (nr. 11-12, 2016) publică un dialog din anul 1993 al lui Cassian Maria Spiridon cu Cezar Ivănescu. Întrebat de ce scrie, Cezar Ivănescu mărturiseşte: „Răspunsul cel mai sincer şi probabil primul pe care îl dau, ar fi: scriu pentru că nu pot, sau nu am fost lăsat să fac ceea ce ar fi trebuit să fac, muzică. Dacă aş fi putut studia, dacă aş fi putut fi un muzician instruit de la o vârstă fragedă, cum mi-am dorit, cum ar fi trebuit să fac, nu aş fi scris niciodată. Consider, în mod indiscutabil, muzica drept arta supremă, cea care le întrece pe toate celelalte. Şi dovadă este că, după ce am împlinit – să spunem – o carieră literară, am revenit, pe o cale ocolită, la muzică. Mare parte a poemelor mele au şi muzica lor, se cântă adică. M-am regăsit ca un negru, sau ca un primitiv, cu prima vocaţie, dar în principal, din această cauză scriu, ca o înlocuire a vocaţiei muzicale, pe care, cu certitudine, am avut-o.” Tot în revista ieşeană, putem citi pagini de jurnal din anul revoluţiei semnate de Liviu Ioan Stoiciu. Am reţinut episodul în care poetul, bibliotecar la Focşani, povesteşte cum l-a cunoscut pe Virgil Măgureanu, ce fusese exilat acolo în vara anului 1989: „Ieşim împreună din BJ, spre consternarea colegelor de serviciu (care se tem de exilatul bucureştean, bănuind că Securitatea e la post): îi spun că a mai fost cineva exilat în Vrancea, la Soveja! Aflu că e neştiutor de ce a intrat în dizgraţie: atâta i s-a spus, că nu are ce să i se reproşeze pentru ce a făcut la locul de muncă, nu, ci pentru ceea ce face în timpul liber! Ce făcea? Se întâlnea cu persoane politice intrate în dizgraţie, discutau lucruri incompatibile cu... pedagogia lui politică. E clar, dacă e aşa, de ce vă miraţi că aţi ajuns la Focşani? Se simte îngrozitor de singur aici fără familia lui (soţia, la BCU, bibliotecară, care i-a dat toate cărţile legate de «doctrina politică şi puterea» sosite din străinătate, are un băiat care a terminat liceul şi o fată în clasa a VIII-a, toţi la Bucureşti), fără biblioteca lui unică, fără tabieturile lui. E întristat că nimeni din zecile de cunoscuţi, pe care i-a ajutat «esenţial», nu mai dă nici un semn, că îl evită: doar Lenormanda Florenţiu, profesoara de muzică din Focşani, a venit să-l încurajeze, dezinteresată!...”

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara