Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Oamenii care sfinţesc locul

Redacţia noastră a fost prezentă la Bistriţa pentru a marca aniversarea a 150 de ani de la naşterea poetului George Coşbuc, dar şi pentru întâlnirea sub genericul România literară la Bistriţa, manifestare publică pe care, periodic, o vrem repetată şi în alte locuri din ţară, care vor dori să-i aibă oaspeţi pe redactorii şi colaboratorii noştri. De altfel, consemnarea acestor evenimente culturale poate fi citită chiar în acest număr al revistei. Ţinem să punem aici câteva accente care, deşi sunt importante, nu sunt consemnate decât, eventual, în treacăt în cronica propriu-zisă a reuniunilor culturale. Şi anume: ne-a încântat noul sediu al Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” din Bistriţa. Avem convingerea că respectul, pasiunea pentru carte dintr-un oraş, dintr-un judeţ se manifestă şi se măsoară, la vedere, prin felul cum arată casa pusă să găzduiască zestrea de tipărituri. Iar la Bistriţa această casă construită o parte şi restaurată altă parte doar în trei ani de zile prin strădania, prin devotamentul pentru literatura română şi prin bunul-gust ale poetului Ioan Pintea, directorul Bibliotecii, este un adevărat palat al cărţii: durabil, modern, multifuncţional, cu săli de lectură, de întâlniri literare şi chiar cu un club foarte primitor, cu programe culturale pe măsură. Se adevereşte vorba că omul sfinţeşte locul. Părintele Ioan Pintea, în dublă ipostază, de preot, dar şi de scriitor şi animator cultural, este un asemenea om. La fel, este impresionant noul spital ridicat la Bistriţa, care aduce serviciile medicale la un standard cum se întâlneşte în Europa Occidentală. Colegii noştri care au vizitat acest aşezământ medical chiar ne-au mărturisit că aveau impresia că se află undeva în Franţa, în Elveţia sau la Viena. Iată că se poate. Şi această izbândă se datorează tot unui om din aceeaşi categorie, a celor care sfinţesc locul, a celor care mută centrul acolo unde se află ei: prof. dr. Mircea Gelu Buta, medic pediatru. Cele două reuşite, ca şi ceea ce am văzut la Colibiţa şi la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” de la Salva, ne demonstrează că în România profundă se petrec lucruri extraordinare, ceea ce ne atenuează pesimismul şi ne fac să privim cu mai multă încredere viitorul. Şi încă o observaţie. Reţeta acestor succese pare a fi aceasta: oriunde se întâmplă ceva pozitiv, există o colaborare benefică între oamenii de vocaţie de acolo şi autorităţile locale. Merită să menţionăm numele celor aflaţi în fruntea judeţului: Emil Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean, şi Alexandru Pugna, vicepreşedinte.


Doi scriitori optzecişti – autoportrete

În revista ARGEŞ (numărul 8) citim confesiunile a doi scriitori optzecişti. Iată cum se descriu ei înşişi: „…sunt ortodox practicant, familist de vocaţie, chibiţ de fotbal, povestaş, fost fumător, patriot, de două ori pe an iau bilete la loto, şofez din plăcere sute de kilometri într-o zi, dacă e cazul, călătoresc spornic pe urma imaginaţiei, prefer apa minerală apei plate, scriu romane din plăcerea de a-mi povesti mie diverse lucruri, iubesc Grecia, scriu pentru cititori deştepţi şi împăcaţi/ neîmpăcaţi cu sine, scriu, în general, cărţile pe care aş fi vrut să le citesc scrise de alţii (…) Îmi lipseşte organul invidiei, de asta nu ştiu cum să reacţionez la invidia celorlalţi. (…) Am cultul prieteniei, din păcate nu am găsit aşa de mulţi prieteni pentru cât suflet am de risipit.” Şi, celălalt: „Scriu de la 14 ani «regulat», va să zică din 1964 (până la 14 ani am scris la întâmplare; am poeme păstrate de la 11 ani, din 1961), trebuind să «umplu» «reviste» ale mele (scrise de mână, pe coli A3 îndoite) cu poezie, proză, jurnal, eseu sau cronici literare, dramaturgie şi publicistică. Am avut la un moment dat şapte «reviste» ale mele (le citeau colegii şi profesorii de liceu, sau cei din familie, rude, cunoştinţe; le şi vindeam). Am debut în «revistele» mele. Am crescut prin scrisul meu, n-am avut modele. M-am profesionalizat, vrând-nevrând (în bine sau în rău) în mai toate genurile literare – azi am cărţi de versuri, de proză (romane), de jurnal-memorialistică- eseu-publicistică şi de teatru, adică de-a lungul vieţii am acoperit mai toate genurile literare promovate în «revistele» mele din adolescenţă. Poezia, fireşte, a rămas tot timpul pe primul loc, sunt dependent de ea «fiziologic».” Aţi ghicit cine sunt cei doi? Dacă nu, vă spunem noi: Adrian Alui Gheorghe şi Liviu Ioan Stoiciu.


Poezia în Apostrof

În revista APOSTROF (nr. 8) poezia de calitate e slujită în trei feluri diferite, toate admirabile. Sub genericul Să ne cunoaştem scriitorii ( e numele unui program al USR, pe care actuala conducere l-a lansat prin anii 2005 – 2006), doi critici, Constantin Cubleşan şi Iulian Boldea, pun sub lupă poezia Letiţiei Ilea; apoi, altă rubrică inteligentă, Un critic, un poem, o are invitată pe Gabriela Gheorghişor, care comentează pătrunzător un poem antologic de Ioan Es. Pop, fotografia de grup; în fine, Dosarul revistei se intitulează Haine de vară. Despre ce e vorba? Plasticienii Mihai A. Barbu şi Ion Barbu au trimis redacţiei de la Petrila, „capitala manierismului românesc”, creaţiile lor cele mai recente: veşminte imprimate cu versurile frumoase ale unor poeţi români: purtate de tinere manechine expresive, vedem veşminte pe care strălucesc versuri ale poetelor Ana Blandiana, Nora Iuga, Mariana Codruţ, Teodora Coman şi Marta Petreu. Ingenioasă idee, să recunoaştem!


Intelectualii, ca şi atleţii

Din revista CONVORBIRI LITERARE (nr. 8) aflăm care era programul zilnic al unui cărturar de azi, dar şi de modă veche, Ion Ianoşi: „Îmi convine un program strict, monoton, repetitiv. Mă trezesc devreme, dar mă dau jos din pat la 8. Cafeaua o bem cu Janina până la 9, atunci ne apucăm de lucru, ea la traducerea în curs, eu la textul pe care tocmai îl pigulesc. Ne oprim la prânz, ne odihnim o oră. După amiază îmi ţin cursurile, dacă rămân acasă îmi continuu treaba, citesc revistele culturale. Seara ne uităm la ştiri, la câte o emisiune care se anunţă interesantă, privim câte un film – de regulă ne dezamăgeşte prin schematismul său previzibil, violenţă, sex, bani, de la primele secvenţe încerc să ghicesc restul, greşesc rareori. Seara târziu, citesc obligatoriu literatură. În ultimele luni am frecventat-o asiduu pe cea anglosaxonă, autori britanici şi nordamericani ca Graham Greene, Iris Murdoch, Saul Bellow, Philip Roth, Kurt Vonnegut, Charles Bukowski, Leonard Cohen, Jonathan Coe, sau pe amuzantul P. G. Woodehouse. Agreez lecturile în serie, austriece, portugheze, hispano-americane; dar şi mai mult, îmi place să mă afund în opera cât mai completă a câte unui autor, citind/ recitind, una după alta, scrierile lui Sabato, Saramago, Kafka, Musil, Platonov, Bulgakov, Nabokov. Precumpănesc, cum vedeţi, romanele secolului XX, dominându-mi memoria literară.” De fapt, ne convingem, avem de-a face cu un intens şi neîntrerupt program de antrenament intelectual: şi intelectualii, ca şi campionii în atletism.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara