Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Drumurile patriei

Cine circulă cu maşina pe DN65 trece, negreşit, prin oraşul Balş. Fiind şi drum european (E574, care leagă Bucureştiul de Slatina, Craiova, Calafat sau Severin, Timişoara şi, mai departe, de diferite ţări din Europa), e de la sine înţeles, şoseaua respectivă este luată cu asalt de o sumedenie de maşini, de la cele obişnuite până la cele de mare tonaj. De ce am nominalizat, de pe ruta aceasta, tocmai oraşul Balş? Fiindcă acest oraş este o localitate stranie în felul său, deşirându-se de-a lungul unei singure străzi principale. Strada cu pricina se întinde pe o distanţă de 6 kilometri! Ceea ce o face deosebită şi exasperantă este faptul că această stradă se confundă cu şoseaua naţională/ cu drumul european! Treceri de pietoni, cu oameni ameţiţi de căldură sau de alcool ieftin, adeseori căruţe, maşini locale care vor s-o ia la stânga sau la dreapta şi se mişcă cu o lentoare ce vine din plictiseală, în fine, viaţa întregii comunităţi se concentrează pe strada asta (adică pe şoseaua naţională sau pe drumul european, dacă vreţi!). Consecinţa: nu se poate înainta, se formează convoaie de maşini pe kilometri şi kilometri. Şi care e problema? Problema e că nişte oameni cu judecată, în cei 25 de ani câţi s-au scurs de la căderea lui Ceauşescu (când s-a dat liber la circulaţie, ca să zicem aşa), ar fi proiectat şi ar fi construit o şosea paralelă care să treacă pe lângă nefericita localitate, nu prin ea. Această bretea rutieră ar fi scos traficul din oraş şi ar fi deblocat lucrurile, le-ar fi adus la normal. Nu e cazul nostru. Responsabilii de la transporturi fie închid ochii când trec prin Balş, fie nu circulă pe acolo. Şi tot pe DN65: în satul cu o cacofonie în nume, Lunca Corbului, există o reclamă nu ştim cât de eficientă, dar sigur memorabilă. Pe o pancartă de pe marginea drumului îţi sare în ochi un anunţ: Mai ieftin ca la Piteşti. Servicii funerare complete. Am râs amar şi ne-am întrebat ce înţeles are aici cuvântul complete: este cumva inclusă în preţ şi luarea vieţii celui ce urmează să beneficieze de serviciile funerare?


Lumea şi-a ieşit din minţi?

A fost un sfârşit de săptămână şocant şi dramatic. Să recapitulăm: în seara zilei de 14 iulie un tânăr francez de origine tunisiană, la volanul unui camion, a rulat nebuneşte pe promenada din Nisa, unde o mare mulţime de oameni sărbătorea Ziua Naţională a Franţei şi a provocat un carnagiu de nedescris: peste 80 de morţi, peste o sută de răniţi, dintre care mai mult de jumătate în stare gravă, victimele – oameni nevinovaţi, mulţi copii. ISIS revendică masacrul. O zi mai târziu, încercare de lovitură de stat în Turcia: tancuri pe străzi, avioane care bombardează hotelul lui Erdogan din Bodrum, rachete lansate din elicopter, soldaţi decapitaţi, şase mii de persoane arestate, puciul militar eşuează, iar dictatura, vorba cuiva, se consolidează. Lumea pare să-şi fi ieşit din minţi. Tot în acest week-end am aflat o ştire aparent fără legătură cu aceste evenimente tragice: frizerul personal al preşedintelui François Hollande are un salariu de 10.000 de euro lunar, cât al unui ministru din cabinetul francez şi e plătit din bugetul preşedinţiei. Sigur că da, ce face el nu e lipsit de importanţă, căci, înţelegem, se-ngrijeşte de podoaba capilară a preşedintelui, intervenind cu foarfeca şi pieptenul zilnic (ori chiar de mai multe ori într-o zi!). Nu vom spune: „Ţara arde şi baba se piaptănă!”. Şi totuşi, frizerul la acelaşi preţ cu un membru al guvernului?! E cam mult. Ce constatăm, că lumea şi-a ieşit din minţi? Cam aşa se arată.


Bacalaureat 2016

Tocmai s-a încheiat ediţia 2016 a bacalaureatului. Cu această ocazie românii au semnat o petiţie aberantă: zeci de mii de cetăţeni au cerut să se decidă că Moromeţii e roman interbelic! (A se vedea editorialul din numărul trecut al Rl). Ne-a atras atenţia încă un aspect cu totul revoltător, privind acest examen de absolvire a liceului: există în ţară mai multe licee unde niciun elev nu a luat Bac-ul! În fine, un record încă şi mai stupefiant: de şase ani de zile niciun absolvent al Liceului Tehnologic Agricol din comuna Ortişoara (judeţul Timiş) n-a fost în stare să treacă acest examen. La ce bun mai funcţionează acel liceu, la ce bun se mai plătesc salarii acelor dascăli? Oricum, tot ce se petrece vorbeşte despre degradarea alarmantă a învăţământului românesc. Iar anemierea învăţământului naţional are consecinţe extrem de grave privind starea acestui popor. Oamenii neinstruiţi vor face alegeri proaste în viaţa personală, în politică şi, ce să mai vorbim, în cultură. Oamenii neinstruiţi nu vor distinge urâtul de frumos, răul de bine, vor fi incompetenţi profesional, vor fi foarte uşor cuceriţi de brutalitate şi foarte uşor se vor transforma din popor în populaţie şi din lume în sublume.


„Indolenţa meduziană“

Nu e un secret pentru nimeni: poezia are probleme cu cititorii, în sensul că şi-i pierde. Împinsă de dezinteresul publicului din ce în ce mai mult într-o zonă marginală, poezia devine un teritoriu pentru câţiva iniţiaţi şi împătimiţi (atunci când e o poezie valoroasă) şi o îndeletnicire am zice vicioasă (atunci când e scrisă de grafomani fără înzestrare). Uneori avem impresia că sunt mai numeroşi cei care scriu poezie decât cei care o citesc. Aşa stând lucrurile, când semnalele pe care autorii de versuri le transmit către cei pe care, teoretic, ar vrea să-i cucerească sunt de felul celor din revista ATENEU (nr. 562, iunie 2016), să nu ne mirăm că lumea ajunge să fugă de poezie mâncând pământul. Astfel, revista din Bacău a premiat la concursul „Porni Luceafărul…” versuri de Simina Ioana Teodorescu, pe care le şi publică. Iată cum sună ele: „Altar de himeneu,/ Lumini difuze-n empireu,/ Decor funebru/ Thanatos-sacerdot lugubru.// Din copaci veştezi cad frunze acordate-n tropot de cai,/ Miroase a tămâie şi-a putregai,/ Lumânări pâlpâie şi clopote răsună sacadat/ O mireasă cu trup îngheţat păşeşte catifelat.// Văl de doliu ţesut de pânze împăienjenite/ Curge lent pe treptele umbrite/ De frumuseţea tainică, afrodisiană,/ Dar de-o indolenţă meduziană… ”. Şi tot aşa, şi tot aşa. Deşi nu e meduziană, indiferenţa cititorilor în faţa unor astfel de însăilări verbale indolente şi jalnice este maximă şi pe deplin justificată.


Din sumar

Ne-a stârnit interesul numărul 6 din REVISTA LITERARĂ, publicaţie de literatură şi dialog cultural, care apare la Chişinău. Am remarcat, şi de această dată, paginaţia cu o geometrie clară, pregnantă şi modernă. Şi, ceea ce e important, de citit, avem ce să citim: sub acest veşmânt convingător grafic sunt texte care merită toată atenţia. Răzvan Voncu scrie, sub genericul Basarabia Literară, despre premiile USR. Am citit cu plăcere, la rubrica Mirador, însemnările lui Ion Pop cu titlul De la zeiţa Victoriei la marca „Nike”. Criticul Eugen Lungu poartă o polemică cu un alt critic, Andrei Ţurcanu, în două pagini de desluşiri, intitulate Un nou komisar al literaturii. Un semnificativ grupaj de poezie, Repotrivirea ceasului, de Teo Chiriac ocupă centrul revistei. Andrei Burac publică pagini de jurnal şi tot cu pagini de jurnal (din Italia) este prezent şi Leo Butnaru. Am mai reţinut traducerile din poeţi polonezi de Nicolae Mareş, eseul lui Adrian Ciubotaru, proza lui Gheorghe Calamanciuc, cronica semnată de Mircea V. Ciobanu şi rubrica lui Emilian Galaicu-Păun. Revista Literară, o publicaţie care-şi onorează promisiunile cu care a pornit la drum.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara