Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

Leul rănit

Emisiunea „Realitatea românească” de sâmbătă 21 mai 2016 de pe Realitatea TV, moderată de Octavian Hoandră, i-a avut ca invitaţi pe Nicolae Breban şi pe Aura Christi. În condiţiile în care moderatorul a venit cu temele nefăcute, nu pentru prima oară, lipsit de o minimă reacţie la numeroase afirmaţii inexacte, ca să nu spun aberante, ale invitaţilor, discuţia a luat-o la vale pe panta unor neadevăruri calomnioase. Moderatorul le-a adresat invitaţilor săi întrebări de o înduioşătoare naivitate, care le gâdila vanitatea într-un mod atât de plăcut, încât invitaţii, la rândul lor, se simţeau răsfăţaţi ca nişte copii mari. E şi asta un fel de a înţelege misia televiziunii. Nici vorbă de vreo încercare de a verifica adevărul spuselor interlocutorilor. Verificare care ar fi dezvăluit bogata ţesătură de neadevăruri din cuvântul celor doi. (Nostim este că Aura Christi este cea care l-a corectat de câteva ori pe Nicolae Breban, când l-a confundat pe Cioran cu Noica sau când a uitat până şi cărţile publicate de el însuşi la o anumită editură!) Din marele romancier de altădată („gigantul” de astăzi, vorba lui Hoandră), n-a mai rămas decât un scriitor ilizibil şi un ins frustrat şi paranoic. Partea proastă este că el continuă să creadă că este acelaşi dinainte de 1989. Şi că romanele lui actuale sunt la fel de valoroase ca acelea dinainte. Obsesia lui este că nu i se recunosc marile merite, inclusiv acela de disident din regimul comunist, cum a fost gratulat de moderator, nerecunoaştere care îi face orgoliul să sângereze.

Mai nimic din ce a afirmat Nicolae Breban în emisiune nu este adevărat. Să începem cu o minciună măruntă. Este a nu ştiu câta oară când Nicolae Breban afirmă că atât el, cât şi Eugen Simion au fost excluşi din USR. Amândoi întreţin cu bună ştiinţă o confuzie: între suspendare pentru neplata cotizaţiei, care nu are nicio consecinţă în afară de a nu putea candida la funcţii de conducere şi încetează la plata cotizaţiei restante, şi excludere. Am tot repetat: nimeni nu v-a exclus, domnilor! De ce susţineţi la nesfârşit confuzia cu pricina? Este o pură minciună. Cât priveşte delicata sugestie a lui Nicolae Breban: de ce nu l-aţi trimis pe şoferul USR ca să încaseze cotizaţia, în loc de a ne deranja pe noi, îi rezerv o surpriză: aşa voi face, îl voi trimite, cu prima ocazie, pe şoferul USR la Academie cu chitanţele necesare. O acuzaţie gravă şi neadevărată este şi aceea că USR s-a făcut vinovată de lipsă de reacţie la „asediul concertat asupra valorilor” naţionale. Nu există nici un argument în sprijinul acestei afirmaţii. În plus, fiind vorba de valori naţionale, Nicolae Breban a amestecat, în cel mai lamentabil mod, două planuri diferite. A reproşat, de pildă, USR că nu-i respectă pe acei scriitori, foşti deţinuţi politici, unii, care au semnat angajamente de Securitate şi delaţiuni. I-a lăsat pe telespectatori să creadă că aceste angajamente şi delaţiuni n-au existat. Şi, pe de altă parte, că USR ar fi murdărit memoria unor importanţi scriitori din generaţiile vechi, menţionând apartenenţa unora la Garda de Fier sau colaborarea altora cu regimul comunist. Asta nu înseamnă a le nega valoarea operei, ci a le pune opera în context istoric şi a o examina în spiritul adevărului. S-ar părea că, în subconştientul lui Nicolae Breban, colaborarea cu Securitatea, fie şi sub îmbrăcămintea unui agent de influenţă, mustea şi trebuia răscumpărată. Critica literară ar fi dispărut: iată altă inexactitate. Supărat de neglijarea scheleticelor sale romane posdecembriste, Nicolae Breban anulează cu nonşalanţă existenţa criticii. Să auzi şi să nu crezi! E limpede şi că Nicolae Breban nu e la curent cu ce se publică, nici în literatură, nici în critică. Nicolae Breban nu se citeşte nici chiar pe sine însuşi uneori, după cum s-a văzut din lapsusurile pe care i le-a umplut cu nemărginită tandreţe Aura Christi. Că nici un preşedinte nu i-a propus lui Paul Goma redarea cetăţeniei, iată altă gogoriţă tendenţioasă. I-a propus-o Ion Iliescu şi a fost refuzat. Când USR a făcut demersurile necesare în vederea reprimirii în rândurile ei a lui Paul Goma, s-a descoperit nu numai că nu-i fusese retrasă cetăţenia, dar că Goma ştia acest lucru. Şi totodată că nu există nici un document care să ateste excluderea lui din USR. Aceste informaţii au fost făcute, nu o dată, publice. Cum poţi susţine, în aceste condiţii, că USR nu l-a apărat pe Paul Goma, cetăţean român şi membru al USR cu cotizaţia la zi şi deţinător al indemnizaţiei de merit acordate de conducerea actuală a USR? Şi cine a iniţiat demersurile de primire? În niciun caz conducerea în care Breban a fost vicepreşedinte. Nicolae Breban are un nou lapsus: cine l-a convins pe disidentul Goma să scrie în 1977 un reportaj despre „curăţenia” excepţională a Bucureştiului de după cutremur făcută de către Ceauşescu, deşi toţi ştiam câţi oameni au rămas îngropaţi sub maldărele de beton extrase în grabă de buldozere? Şi din dispoziţia cui l-a convins? Au fost şi alte constatări aberante: că, în loc de democraţie, am avea parte în anii din urmă de dictaturi succesive; sau că legea revistelor a fost adoptată fără a fi consultată Academia (oare de ce s-o fi consultat?); sau, în fine, că Humanitas n-ar publica decât traduceri (aici, bemol Aura Christi), de vreme ce i-a refuzat lui Breban o carte ş.a.m.d. Întreaga „dezbatere” moderată de Octavian Hoandră s-a învârtit în chip pernicios în jurul câtorva teme şi personalităţi, aceleaşi de ani buni pe lista neagră a lui Nicolae Breban, tratate nu doar cu aroganţă, dar şi cu agresivitate: Liiceanu, Patapievici, Manolescu, USR, înecate toate în declaraţii categorice şi sforăitoare. Doar că atât de transparente, încât se vedea cu ochiul liber şi se auzea chiar şi de hipoacuzici ce se ascunde dedesubt: răgetele unui leu rănit în mândria lui de, cândva, rege al animalelor. Asistat de miorlăiele unei pisicuţe, pe numele ei literar Aura Christi, şi cu obedienta încuviinţare a moderatorului, care spunea candid: „Aţi scris o carte foarte frumoasă, domnule Breban, pe care n-am citit-o”. Adăugând oximoronic: „Eu am citit tot ce aţi scris”.

Eu cred, domnule Hoandră, că n-aţi citit nimic de o bună bucată de vreme. (N.M.)


Evenimente USR, scurtă recapitulare

La începutul lunii mai a avut loc la Arad Colocviul naţional al revistelor literare, un eveniment despre care revista noastră a scris. A urmat altă reuniune literară importantă, Colocviul romanului românesc, desfăşurat la Alba Iulia. Festivalul „Tudor Arghezi” este consemnat chiar în acest număr al României literare. În perioada 26-28 mai, la Oradea, vor fi marcate Zilele revistei Familia, printr-o masă rotundă şi un maraton poetic dedicate debutanţilor. Imediat după aceea, în ziua de 31 mai, la Sala Media a Teatrului Naţional din Bucureşti se vor decerna Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2015. Apoi, în ziua de 9 iunie, tot la Alba Iulia, va avea loc ediţia a VI-a a Galei poeziei române contemporane, Lista lui Manolescu. În fine, între 7-10 iulie, la Neptun şi Mangalia, poeţi reprezentativi din nouă filiale ale USR se vor întâlni într-o nouă ediţie, a VI-a, a Turnirului de poezie. Această scurtă recapitulare a evenimentelor culturale organizate sau girate de Uniunea Scriitorilor arată cu limpezime că această instituţie îşi îndeplineşte misiunea faţă de literatura română de astăzi, nu are nevoie de o aşa-zisă reformă şi nici nu duce lipsă de proiecte, cum a fost acuzată de editori şi de alte grupuri interesate, dimpotrivă, este o instituţie vie, care generează peste tot în ţară o multitudine de proiecte literare substanţiale, de anvergură.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara