Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Veşti îmbucurătoare

A apărut o nouă publicaţie literară VORBA VINE, revista studenţilor de la Facultatea de Litere din Bucureşti. Ne-au atras atenţia din numărul pilot, recent lansat, şi paginaţia vie, ingenioasă, şi conţinutul acestei foi literare. Pe copertă, descoperim echipa redacţională, într-o fotografie de grup. Între personajele compoziţiei, fără să se deosebească prin vârstă şi înfăţişare de studenţii săi, l-am regăsit şi pe cel care coordonează publicaţia: cronicarul literar al României literare, Cosmin Ciotloş. Acesta îi priveşte pe noii literaţi cu încredere: „Dar mai cred că, pentru asta, un mare merit le revine studenţilor. Care citesc pe rupte. Şi care gândesc surprinzător de legat. Puţine lucruri le scapă. Nu o dată, ipotezele lansate de ei mi-au dat serios de gândit. (…) Momentan sunt faini aşa cum sunt. N-au o doctrină. Nici vreun manifest anume (de aici şi titlul, atât de generos). Sunt un grup, lucrul se vede cu ochiul liber, dar de unit îi uneşte francheţea inteligentă cu care discută despre literatură.” Aşadar, dacă e să-i acordăm credit lui Cosmin Ciotloş, şi îi acordăm, veştile care vin dinspre generaţia foarte tânără sunt îmbucurătoare.


O revistă în creştere

LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ, de când s-a transformat din săptămânal în lunar, ni se pare o revistă în creştere, mai substanţială şi mai bine definită. Am remarcat în numărul 1 din acest an, atenţia pe care această publicaţie o acordă receptării noilor apariţii editoriale. Spaţiul de comentarii critice este extins în paginile Luceafărului de dimineaţă, începând cu cronica literară susţinută de Dan Cristea şi continuând cu caietul critic, cărţile lunii şi alte rubrici, unde semnează Felix Nicolau, Adrian G. Romila, Radu Voinescu, Daniela Firescu, Horia Gârbea, Vasile Spiridon, Ana Dobre, Adela Vlad, Nicolae Coande, Gabriela Gheorghişor. Invitata lunii este Gabriela Adameşteanu cu un text confesiv despre o încercare care a marcat-o. Mihai Gălăţanu este prezent cu un eseu intitulat „Maeştri spirituali contemporani”, Lucian Vasilescu publică un amplu grupaj de poeme, iar Emil Maladin, sub titlul „Partea vătămată”, publică un fragment de roman. Am reţinut din sumarul revistei şi articolele avându-i autori pe Radu Aldulescu, Ioan Groşan, Iolanda Malamen şi Nicolae Stan.


Centenar Ciorănescu

În numărul din decembrie al revistei ACOLADA (director: Radu Ulmeanu, redactor-şef: Gheorghe Grigurcu), Barbu Cioculescu (în articolul Titani ai corespondenţei) închină un inspirat medalion savantului Alexandru Ciorănescu, socotit cel mai strălucit discipol al lui Nicolae Iorga. Comentînd volumul de corespondenţă dintre fraţii Ciorănescu (Alexandru şi George), apărut la Editura Bibliotheca, Tîrgovişte, 2011, cu prilejul centenarului naşterii eruditului filolog, Barbu Cioculescu reuşeşte o schiţă biografică documentată şi de bun-gust. Alexandru Ciorănescu şi-a luat doctoratul la Sorbona în 1938 şi a fost consilier cultural la Ambasada României din Paris pînă în 1946. Rechemat în ţară de autorităţile comuniste, Ciorănescu alege exilul şi ocupă Catedra de Litaratură Franceză de la Universitatea Laguna, din Tenerife (Insulele Canare), trăind supliciul de a nu-şi putea scoate din ţară cei doi copii. „În decursul anilor starea sa de spirit este a omului chinuit de soarta celor de acasă, de tristele vexaţiuni prin care trec compatrioţii lui, dar folosind timpul pentru crearea de opere ce vor rămîne în patrimoniul universal.” O evocare inspirată şi sobră din partea unui venerabil stilist, cum e Barbu Cioculescu.


Există nuanţe

Dintr-o ştire de la ProTv am aflat că, în acest week-end, Poiana Braşov, cea mai scumpă staţiune montană de la noi, a fost luată cu asalt de românii care au şi timp, şi bani, şi dispoziţie să practice sporturi de iarnă. În prelungi secvenţe convingătoare, am văzut: turiştii, având întipărite pe chipuri lipsa de griji şi prosperitatea, erau atât de mulţi încât nu mai aveau loc pe pârtie şi nici maşinile lor – în parcările ticsite din staţiune. Deodată, în mintea noastră, a privitorilor, aceste imagini s-au suprapus, bătându-se cap în cap, peste imaginile cu care toate canalele tv şi-au început buletinele de ştiri în aceste zile: cele câteva sute de protestatari plouaţi din Piaţa Universităţii. Românii din prima categorie, cei care petreceau la munte, erau mult mai numeroşi decât ceilalţi, manifestanţii disperaţi. La fel, mult mai numeroşi erau cei blocaţi în trafic pe Valea Prahovei întorcându- se din staţiunile unde se distraseră de minune, decât cei care îşi exprimau nemulţumirea şi lipsa de şanse în diverse locuri din ţară. Aşa încât, televiziunile care vorbesc despre România-cea-confiscată-de-catastrofă s-ar cuveni să fie mai atente în relatările lor: există nuanţe, există mai multe adevăruri, dracul nu e chiar aşa de negru etc. şi, în orice caz, partea nu trebuie prezentată drept întreg – aceasta e o greşeală elementară în gazetărie şi o manipulare ieftină, de care aceste televiziuni ar fi cazul să se ferească.


Apatia dezgustă România

Un filmuleţ care circulă intens pe reţelele de socializare, pus la dispoziţie de site-ul HotNews TV, arată un montaj scurt de secvenţe din şedinţa extraordinară a Parlamentului din data de luni, 23 ianuarie, pe care deocamdată media mainstream l-a ignorat, cel mai probabil pentru că în ele se regăseau membri ai tuturor grupărilor politice reprezentate în legislativ, de-a valma. Indiferent că dorm, şuşotesc cu colegii, citesc Libertatea, se joacă sau urmăresc filmuleţe pe tabletele electronice, în timp ce liderii lor spumegă la microfon, unde îi urmăresc camerele („în România se întâmplă lucruri grave”, spune în fundal Crin Antonescu; în prim plan, colegii săi se hlizesc ca nişte şcolari din spatele clasei sau se uită în gol), parlamentarii din scaune lasă impresia unei apatii revoltătoare. Cel mai surprinzător nu e faptul că aceste scene se desfăşoară în cea de-a unsprezecea zi de proteste de stradă, pentru că ruptura dintre politicieni şi cetăţeni nu e nouă, deşi e tot mai adâncă, ci doar că în ele apar aceiaşi politicieni care petrec mai mult timp pe la posturile de televiziune decât în Parlament sau la cabinetele din teritoriu. În faţa camerelor oficiale, toţi plictisiţii din clipul viral se animă brusc, combat, dezbat, par brusc interesaţi de tot ce mişcă – discursul li se gonflează ca un balon de gumă; când acesta se sparge, însă, în spatele lui nu dai decât de încă o mutră cinică şi plictisită de băiat deştept pus pe căpătuială, care, în timpul sesiunii extraordinare a Parlamentului, când crede că totuşi nu-l vede nimeni, boxează cu o pisică pe telefonul mobil.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara