Numărul curent: 47

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Boală veche

Iată ce aflăm din memoriile lui Lupu Kostaki publicate în revista ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE, numărul 23, din luna august: „Din cauza moravurilor orientale şi a politicianismului, majoritatea funcţionarilor noştri nu îmbrăţişaseră cariera ca vocaţie şi prin merit, ci cu sprijinul acestui politicianism, avansând prin servilism şi hatâr. Faţă de contribuabil n-avea – nu o are de altfel nici azi – conştiinţa datoriei, neinteresându-l decât să se facă plăcut superiorului său şi influentului ce-l susţine. Funcţia nu-i o datorie de împlinit, ea este doar adăpostul care să-i asigure funcţionarului şi familiei sale existenţa şi confortul. Prin această stare se ucide încrederea contribuabililor în drepturile lor, iar funcţionarii devin nişte paraziţi fără caractere, capabili doar de încurcături, deoarece sunt gata în orice moment să se dezică pentru a fi pe placul şefului înaintea căruia se află.” Dacă n-am şti că memorialistul se referă la situaţia României în Primul Război Mondial, în timpul ocupaţiei germane, am fi convinşi că aici avem de-a face cu o descriere exactă a stării de lucruri de astăzi. Aşadar, nepotismul, servilismul şi dispreţul faţă de cetăţeni reprezintă o boală veche în cazul funcţionarilor publici de la noi. Veche şi, se pare, fără leac.


Lumea la televizor

Cronicarul a urmărit (şi nu s-a mirat!) o ştire transmisă de televiziunile noastre. Undeva, în judeţul Dolj, într-un sat de pe lângă Craiova, s-a răsturnat un camion încărcat cu nu contează ce produse. Imediat, rromii din zonă au năvălit şi au furat tot (au golit maşina, fără să ţină cont de protestele sfioase ale poliţiei locale). Cam în aceeaşi perioadă, tot la televiziune, se transmitea un bilanţ făcut de oficialităţile nipone: după dezastrul pe care l-a suferit această ţară, populaţia a predat/ a înapoiat păgubaşilor sau autorităţilor statului o sumă uriaşă de bani: zeci de milioane de euro (bani cash, seifuri, obiecte de valoare etc.). Această punere în oglindă a comportamentului cetăţenilor obişnuiţi într-o situaţie dată (ce s-ar rezuma cam aşa: cum ne comportăm în faţa unui portofel găsit pe stradă) spune enorm despre fiecare dintre cele două ţări. Despre gradul lor de civilizaţie, despre forţa lor interioară şi despre locul lor în lume. Înţelegem de ce Japonia, deşi învinsă în Al Doilea Război Mondial, este astăzi o mare putere economică şi înţelegem de ce va şterge urmele acelui tsunami devastator. După cum înţelegem şi de ce ţara noastră, deşi ferită de cataclisme naturale, se zbate în neputinţă ca şi cum în fiecare zi ar lovi-o câte unul.


Bacalaureat

Din ciclul „Bacalaureatul loveşte din nou”: aflăm că rata de promovare a examenului de maturitate în sesiunea de toamnă e undeva sub 20%. GÂNDUL anunţă, în schimb, că toţi elevii picaţi în vară şi meditaţi cu sprijinul ziarului de doi profesori de la colegii naţionale din capitală au luat Bac-ul. Cu note bune. Minunea i s-a întâmplat şi elevei Antonia Dordea, intervievată de Adevărul (a se nota titlul articolului: Poveste de succes la Bac-ul groazei, nici mai mult, nici mai puţin!). Ce spune proaspăta bacalaureată, care în vară a luat note de 4 la română şi geografie, iar în august, 8,70 la română şi la 9,10 la geografie: „La prima sesiune am crezut că Bacalaureatul e un examen uşor, un examen care nu cere niciun fel de pregătire. Eram atât de senină că voi reuşi să trec fără nicio problemă. (…) Cred că generaţia noastră de elevi este extrem de distrată. Avem prea multe planuri şi nu ştim cum să ne punem ordine în gânduri. Poate că totul pare mult prea roz atunci când ai 19 ani, dar după un eşec cred că poţi să iei lucrurile de la capăt. Pentru mine a contat mult că am avut suportul părinţilor. Mi s-a creat un fel de program milităresc, care începea la şapte dimineaţa şi se termina noaptea. Nu am stat tot timpul să învăţ, am mai avut şi momente de relaxare, dar măcar am conştientizat altfel lucrurile”. Să reţinem câteva cuvinte-cheie: program, învăţ, conştientizat. Exact ce nu li se întâmplă elevilor noştri în viaţa de zi cu zi ca liceeni.