Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Un sumar de reţinut în întregime

A apărut numărul dublu 5-6 al revistei VIAŢA ROMÂNEASCA. Editorialul lui Nicolae Prelipceanu e consacrat „manuscriselor româneşti ale lui Cioran”. Dorin Tudoran şi Marian Drăghici scriu surprinzător şi convingător despre Eugen Jebeleanu, la centenarul naşterii sale. La ancheta revistei intitulate Solidar sau solitar? (realizată de Florin Toma) răspund creatori, intelectuali din diverse domenii de activitate: Ana Blandiana, Aurora Liiceanu, Florin Andreescu, Liviu Antonesei, Mircea Cărtărescu, Gabriel Iacob, Vintilă Mihăilescu, Dan Perjovschi, Silviu Sergiu. Dumitru Radu Popa semnează un amplu fragment de proză, „Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări”. Mihai Zamfir revizitează, ca de altfel şi în acest număr din revista noastră, scriitorii clasici: de data aceasta, în atenţia sa se află poezia lui George Coşbuc. Ion Pop supune la o nouă lectură poezia lui Mircea Ivănescu. De citit este şi eseul lui Liviu Bordaş „Prolegomene la Felix Culpa”. Am remarcat, de asemenea, contribuţiile lui Octavian Soviany, Ioan Buduca, Ion Bogdan Lefter, Elisabeta Lăsconi, Liviu Franga, Gheorghe Grigurcu, Bogdan Creţu, Vitalie Ciobanu, ca şi cronicile de carte sau de artă. De fapt, şi acest lucru este de subliniat, întregul sumar al revistei merită să fie menţionat. Viaţa Românească se dovedeşte şi cu acest nou număr al său una din cele mai bune reviste lunare de cultură, o construcţie echilibrată şi solidă, ce afirmă un gust literar sigur, fără acele zone cenuşii, de cedare valorică, pe care, din păcate, le întâlnim în mai toate publicaţiile noastre.


Planiglobul cenzurii

În DILEMATECA din mai a.c., Constantin Vică scrie despre „Olimpiadele cenzurii, faza pe Internet”, dezminţind locul comun potrivit căruia Internetul ar fi cel mai liber mediu de comunicare. O hartă a cenzurii internautice, disponibilă la adresa http://yuxiyou.net/ #/12, colorată în baza datelor privitoare la cenzură ale Reporters sans frontières, arată că situaţia e galbenă, adică în majoritatea ţărilor se apelează la cenzură. Există însă şi roşu, desemnând supravegherea strictă, şi negru – supravegherea continuă, încălcarea constantă a libertăţilor civile online. Acestea din urmă sunt aceleaşi state care procedează la fel şi-n afara mediului virtual: Arabia Saudită, China, Cuba, Siria, Iran ş.a. Oarecum surprinzătoare este marea suprafaţă galbenă care predomină planiglobul cenzurii şi care acoperă statele europene, SUA, Canada, statele emergente din America de Sud, India, Japonia, state în care, vorba autorului articolului, „libertatea de exprimare e garantată de constituţie”. Ba, mai mult, e vorba de „aceleaşi state care explică Chinei, Cubei, Iranului sau Coreei de Nord (desemnate drept găurile negre ale Internetului, pe aceeaşi hartă) că e vremea să se democratizeze. Această ipocrizie (eu pot cenzura în numele proprietăţii intelectuale sau al grijii pentru minori, dar tu dacă faci asta se numeşte încălcarea libertăţilor civile) nu duce niciunde. Şi subminează orice discurs al libertăţii.” Fără- ndoială că e la mijloc o ipocrizie, dar vânarea pedofiliei pe Internet nu e acelaşi lucru cu vânarea bloggerilor care transmit live revoluţiile din ţările islamice. Facem pe această cale un apel la mai-marii Dilematecii să-i acorde promiţătorului jurnalist new media mai mult spaţiu de desfăşurare, pentru a-i permite să fie mai nuanţat în analizele interesante pe care le întreprinde.


„Anumite interpretări“

În pline discuţii despre regionalizare şi mai ales în plină isterie cauzată de aşa-zisele pretenţii separatiste ale „aşa-zisului Ţinut Secuiesc”, repetate obstinat de aşa-zisa noastră presă, ADEV|RUL găseşte inspirat să contribuie la discuţie prezentând în cheie etnică evenimentele petrecute în Odorheiu Secuiesc cu douăzeci şi unu de ani în urmă, la revoluţie. Astfel, ceea ce în localităţile populate de români e relatat drept o mişcare glorioasă a eroilor care au luptat dârz împotriva forţelor de Miliţie şi de Securitate, într-o localitate în care procentul de maghiari este de 95% devine o crimă sălbatică săvârşită pe fondul tensiunilor etnice. Sub titlul „Ororile de la Odorheiu Secuiesc” cititorului i se arată cum populaţia nu s-a răsculat, ca oriunde altundeva, împotriva sistemului opresiv întreţinut de Securitate şi de Miliţie, ci, fiind de etnie maghiară, a ucis cu bestialitate nişte bieţi români angajaţi ai respectivelor instituţii. Un amănunt care le încurcă socotelile jurnaliştilor obiectivi şi integri cărora le aparţine textul, Mihai Voinea şi Cristian Delcea pe numele lor, este faptul că una dintre victimele furiei populare, subofiţer la Miliţie, este şi ea de origine maghiară, „ceea ce contrazice într-o oarecare măsură anumite interpretări ale evenimentelor din Harghita şi Covasna, care au pus aceste întâmplări exclusiv pe seama urii maghiarilor faţă de români”. Într-adevăr, anumite interpretări abracadabrante, care nu probează doar lipsa de profesionalism a presei din România, ci mai ales reaua sa credinţă. Felul iresponsabil în care presa înţelege din ce în ce mai des să-şi folosească puterea de diseminare a informaţiei pentru a o deforma cât să servească interese de partid e pur şi simplu aiuritor. Prin lipsa alarmantă de discernămînt, conjugată cu ignoranţa şi cu înţelegerea dezbaterii drept scandal, mass-media nu fac decât să dezinformeze sistematic o populaţie pentru care, evident, nu manifestă niciun pic de respect, ci o priveşte exclusiv ca pe-o masă de manevră şi de manipulare.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara