Numărul curent: 39

Literatură:
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga de Mihai Sorin Radulescu


Revista “Manuscriptum” a dedicat numărul său 1-2/ 1998, scriitorilor diplomaţi, între care se numără şi Lucian Blaga. Pentru a contura cariera sa de la Ministerul Afacerilor Străine, începută în 1926, documentele publicate aici se dovedesc foarte relevante. La acestea aş vrea să adaug, în cele ce urmează, o scrisoare aflată în colecţia doamnei Ioana Racottă din Bucureşti, strănepoata destinatarului ei, diplomatul Nicolae Filodor. În scrisoare sunt amintite numele lui Nicolae Titulescu şi al diplomatului Nicolae Dianu, care era directorul Direcţiei Presei din Ministerul de Externe. La 1 noiembrie 1927, Blaga fusese numit ataşat de presă la Legaţia României din capitala Cehoslovaciei (“Manuscriptum”, nr. citat, p. 163). Nicolae Filodor îi era şef de misiune, după care chiar în luna februarie 1928 avea să fie numit în post la Belgrad. Înainte de Praga, acest diplomat cu o lungă carieră, îndeplinise funcţia de ministru plenipotenţiar la Atena, în anii primului război mondial.

Preocuparea lui Blaga pentru sănătatea soţiei sale transpare atât din această scrisoare, cât şi din altele publicate în revista “Manuscriptum”.

Folosesc acest prilej pentru a face câteva consideraţii despre destinatarul epistolei de faţă, Nicolae Filodor. Căutând date despre familia lui, am constatat cât de puţin se ştie despre ea, în ciuda apartenenţei, în perioada regalităţii, la protipendada bucureşteană. Câteva lămuriri am primit de la doamnele Ioana Racottă şi Maria-Luiza Flonta (n. Călugăreanu), nepoate de fiice ale lui Grigore Filodor şi ale soţiei sale Sabina, născută Fotin. Brăileanul Grigore Filodor era fratele diplomatului Nicolae Filodor şi al Nataliei Filodor căsătorită cu Alexandru Florescu, frate cu tatăl istoricului şi genealogistului George D. Florescu. Fiica lui Alexandru Florescu şi a Nataliei Filodor, Elsa Florescu, sculptoriţă, a fost căsătorită cu colonelul Radu Miclescu, nepot de soră al doctorului Ioan Cantacuzino.

Cine erau Filodorii? Ioan C. Filitti nota în Excursul despre câteva familii greceşti din Principatele Române, capitol din cartea sa Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919) (nu mai citez aici notele infrapaginale care conţin însă câteva utile indicaţii bibliografice): “La sfârşitul sec. al XVIII-lea trăiau trei fii ai unui «Filodor» (desigur poreclă). Manolache Fşilodorţ, cumnat cu Constşantinţ Vodă Hangerli, ocupă la 1798 postul de hatman ce fusese creat de Ipsilanti. Dumitraşco Fşilodorţ e căpitan de lefegii la 1777. Costache Fşilodorţ e cămăraş pe la 1780. ş…ţ Un fiu al hatmanului Manolache, a avut de soţie o Scanavi” (p. 262).

În listele din Sfatul domnesc şi alţi mari dregători ai Tării Româneşti din secolul al XVIII-lea de Theodora Rădulescu (“Revista Arhivelor”, 2/1972), apare Costache «Filodor», vel postelnic între 18 februarie - 25 iunie 1788 (p. 309).

Diplomatul Nicolae Filodor a fost căsătorit cu Margareta (Itta) Arion, fiica generalului Eracle Arion, a cărui casă de pe Bulevardul Lascăr Catargi – construită în stil eclectic francez, după planurile arhitectului Ion D. Berindei – este astăzi sediul Ambasadei Libiei. Este interesant de observat faptul că în vremea celui de-al doilea război mondial, România a fost reprezentată la Atena de un nepot al Margaretei Filodor, diplomatul Radu Scarlat Arion (1904 – 1991), a cărui familie era, de asemenea, de obârşie grecească îndepărtată.

Nicolae Dianu care apare în scrisoarea de faţă, era fiul inginerului Floru Dianu, cu studii la prestigioasa Ecole des Mines din Bucureşti, care mai există şi în zilele noastre la colţul străzii Batiştei cu strada Vasile Lascăr. Diplomatul Nicolae Dianu a fost căsătorit cu Margareta, fiica diplomatului Mihail Pâcleanu şi a soţiei sale Maria, născută Simionescu-Râmniceanu, sora esteticianului Marin Simionescu-Râmniceanu şi strănepoata arhitectului Ion Mincu.

Dacă intrarea la Ministerul de Externe a lui Lucian Blaga se datorează în bună măsură cumnatului său Caius Brediceanu, trebuie amintit faptul că poetul, departe de a fi fost singurul sau unul dintre puţinii ardeleni în aparatul diplomatic al regatului român, deşi cu siguranţă în cadrul acestuia au predominat urmaşii boierimii moldo-munteneşti. Brutus Coste, Caius Brediceanu însuşi, Vasile şi Gheorghe Grigorcea, Vasile Stoica, Iosif de Fay, Simion Mândrescu şi mulţi alţii erau originari din teritorii care fuseseră unite în 1918 cu regatul român. Din acest punct de vedere, intrarea lui Blaga în diplomaţie mi se pare semnificativă pentru politica de integrare a noilor provincii şi a elitelor lor.