Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
O modestă reverenţă de Elisabeta Lăsconi

A început cursul de limba ja­po­neză acum 33 de ani la Uni­ver­sitatea Cultural Ştiin­ţifică Bucureşti, împreună cu 88 de cursanţi de vârste diferite, care s-au tot rărit pe parcursul lunilor până a rămas să-l încheie singură în 1979. De atunci japoneza a devenit o constantă în viaţa Angelei Hondru. De la cursul de limbă a ajuns la civilizaţia japoneză tradiţională, la artele şi literatura japoneză. Timp în care a continuat să predea limba engleză într-o şcoală generală, iar simultan s-a încumetat să predea şi limba japoneză.

Anul 1989 îi aduce şansa de a face mai mult: iniţiază şi reuşeşte să fie înfiinţate cursuri de limba japoneză la Şcoala generală nr. 79, o clasă cu studiul intensiv al limbii japoneze la Liceul "Ion Creangă" (acum Colegiu) din Bucureşti, studiul japonezei ca limbă străină la Universitatea Hyperion. Elaborează lucrări didactice: cursuri de limbă japoneză, ghid practic de limbă, se aventurează în prezentarea culturii şi a literaturii japoneze. În total 11 titluri care compun instrumente minime de lucru.

Între timp îşi susţine doctoratul (cu o teză despre ceremonialul nupţial şi ritualul funerar în literatura română şi literatura japoneză) şi urcă treptele ierarhiei universitare. O preocupă tot mai insistent folclorul, cel japonez şi cel românesc, efect al unui interes pe care i l-a insuflat Ovidiu Bârlea, unchi şi model, într-o cercetare tot mai bogată pe măsură ce se adânceşte.

Mai multe stagii de perfecţionare în Japonia la Tokyo, la Universitatea Hirosaki şi la Universitatea de Limbi Străine din Osaka îi oferă prilejul să pătrundă în tradiţia niponă, să cunoască ritualuri şi ceremonialuri. De aici se nasc conferinţele şi articolele ştiinţifice apărute în publicaţii academice din România şi din Japonia, reflectând fascinaţia faţă de dansul sacru (căluşul şi kagura) şi mai ales o splendidă carte Festivaluri japoneze - în spiritul tradiţiei (2001).

Şi, între didactică şi folcloristică, Angela Hondru îşi mai găseşte răgaz şi pentru a traduce din limba japoneză mari scriitori: Kobo Abe şi Soseki Natsume, Shusaku Endo şi Dazai Osamu, Yukio Mishima şi Teru Miyamoto, Fumiko Enchi şi Sawako Ariyoshi. Aproape 20 de cărţi, unele masive, altele dificile. A avut încurajare din partea unui editor, Denisa Comănescu, care ştia ce minunăţii oferă tărâmul nipon şi ce înseamnă privilegiul traducerii din original.

Iar dacă proza japoneză i-a fermecat pe atâţia cititori de la noi, faptul se explică prin existenţa unei şcoli de traducători, a cărei formare se datorează şi Angelei Hondru. Face parte dintre cei ce dăruiesc, risipitorii care nu se tem că îi îmbogăţesc pe alţii: unii dintre cei ce i-au fost studenţi şi-au perfecţionat pregătirea în Japonia, şi-au susţinut deja doctoratul, au început şi o carieră universitară.

Titlurile şi distincţiile o copleşesc în ultimii ani: Premiul Ministerului de Externe din Japonia şi Premiul Japan Foundation - căreia îi datorează enorm ca sprijin (2008); Titlul de Doctor Honoris Causa acordat de Universitatea Hirosaki şi Ordinul Soarelui Răsare decernat de Casa Imperială Japoneză (2009). O onorează şi ne onorează, deschid drum pentru cei ce vor veni într-o disciplină care cere decenii de studiu.

Angela Hondru însăşi recunoaşte că i-ar mai trebui câteva vieţi ca să vadă şi să înţeleagă cultura japoneză, ritualuri şi ceremonialuri. Iar acum când împlineşte o vârstă frumoasă, îi dorim să fie sănătoasă şi să aibă răgazul pentru cele mai iubite proiecte.