Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
O memorabilă întâlnire cu muzica românească de astăzi de Mircea Ştefănescu

Un concert cameral cu lucrări scrise de compozitori români a avut loc miercuri, 4 mai 2016 la Aula Palatului Cantacuzino în organizarea Muzeului Naţional „George Enescu“.

Concertul a întrunit pe întreaga lui desfăşurare aprecieri de valoare din partea publicului prezent şi a specialiştilor şi s-a constituit ca un semnal binevenit în perspectiva pe care o socotesc nicicum prea îndepărtată a dezvoltării şi afirmării pe mai departe a culturii muzicale componistice româneşti. Reacţiile admirative ale asistenţei şi interesul pentru lucrările din program, diferite, desigur, unele de altele, au subliniat contextele de imaginaţie, de ingeniozitate şi de profesionalism.

Interpreţii solicitaţi să apară în acest concert au fost flautistul Cătălin Opriţiou şi pianista Mădălina-Claudia Dănilă, instrumentişti despre care am mai scris cu un prilej sau altul.

În spectaculozitatea însăşi a acestei seri de muzică, flautistul Cătălin Opriţoiu a evoluat cu degajare şi înţelegere fină şi distinctă a figurării sonore a partiturilor care i s-au încredinţat. Mădălina-Claudia Dănilă este o pianistă care are menirea unor mari şi foarte frumoase succese care încă de pe acum nu se lasă aşteptate. Interpretările sale conferă compoziţiilor, indiferent de stil sau de manieră, excelente soluţii şi realizări de certă reuşită, cărora le imprimă ca de la sine criteriile de îndreptăţită estimare.

Atlantikos pentru flaut solo de Roman Vlad este o melopee cu proiecţie de aulos, un larg adagio de semnificant sonor elegiac, pe de o parte, şi de o admirabilă gestică instrumentală pe de alta. Compozitorul a exprimat suflul antic olimpian, dar şi stările de nelinişti, transpuse în sensibilităţi contemporane. Roman Vlad cu ingeniozitate şi velocitate a dat contur unui fel de palingenezie, în perspective cognitive, pulsând de naturaleţe. Roman Vlad este un împătimit în muzică, dar şi mai departe, în poesis şi în marile volubilităţi existenţiale.

În SonaTanoS pentru pian solo Horia Şurianu prezintă un text muzical în modo gioccosso, cu spoturi de clustere şi de alte suprapuneri sonore într-un scherzo vivace, chiar dacă în anumite momente atmosfera se tensionează cu durităţi şi umbre masive. Compozitorul are talentul de a scrie pentru pian, în sens de excelenţă virtuozică, ceea ce nu este deloc lipsit de importanţă. Horia Şurianu, cu reuşite remarcabile în toată creaţia sa, dispune de minunate subtilităţi în evoluţiile temperamentale ale muzicii sale şi în desenul fizionomiei artei pe care o cultivă.

Ghenadie Ciobanu are o lume a sa proprie, ceea ce se invederează şi în lucrarea sa Spatium sonans, pentru flaut solo. Ghenadie Ciobanu trăieşte şi activează în Republica Moldova. Şi în această idee i-am ascultat compoziţia, desprinzând înţelesuri şi expresii legate de experienţa sa personală. Există aici zguduiri diafane şi strigăte abia figurate pe un parcurs dramatic în luxul intransmisibil altora al Doinei. Sonorităţi şi gladiole multicolore pentru pian, de Ulpiu Vlad, este o creaţie datată 2015, scrisă şi de această dată în marele şi adevăratul său limbaj muzical. Ulpiu Vlad compune suveran, compune cu mână de maestru, de unde şi tinereţea constitutivă a muzicilor sale.

Sonorităţi şi gladiole multicolore de Ulpiu Vlad sună esenţial româneşte în filiaţii adânci şi sapienţiale cu muzicile scrise de Bártok şi Enescu, într-o decantare excelentă. Sonorităţi şi gladiole multicolore abundă în contextualităţi mentale şi afective şi în atmosfera şi homosferele de fabulozităţi în spaţii acustice variabile şi predilecte pentru creaţia în operă şi capodoperă. Violeta Dinescu, componistic, se bucură de o imaginaţie şi ilimitată şi inepuizabilă. Acest dat al ei se vede şi în piesa Doru pentru flaut solo structurată monodic, şi nu numai pentru că instrumentul solist, prin construcţie, este ca atare. Pânzele sonore ale acestei compoziţii sunt şi strălucitoare şi metalizate. Ele oscilează între nocturn şi diurn, până la tensionalităţi de sonorităţi, până la crunte expresii de revoltă ireprimabilă. Dar despre acestea, spun că, în plan uman, sunt inalienabile.

Violeta Dinescu are impuls creator , iar în această miniatură pentru flaut solo a reuşit să atingă combinaţiile la instrument care să reliefeze timbrul specific al acestuia.

Melisme pentru pian de Irina Hanaş este o partitură scrisă în 1978 ce îşi păstrează şi astăzi farmecul şi ingeniozitatea, sugerându-mi o acuarelă marină într-o pulsaţie continuă în care volumele se îmbină în răsfrângeri, în dispariţii instantanee şi în apariţii neaşteptate. Componistic, această piesă pentru pian este o muzică de mare interes la public, prin caracteristica melodică şi prin conducerea liniilor sonore cu o reală disponibilitate la reuşită.

Anamorphosen pentru flaut şi pian de Gabriel Iraniy este o partitură alcătuită din 5 părţi distincte, în care am putut întâlni la flaut un inventar quasi complet al timbrărilor şi detimbrărilor şi al atacurilor cu şuierături, şoptiri, frulatto, într-o largă panoplie de splendide sonorităţi. Aici flautul şi pianul au personalitate. Între flaut şi pian există dialog şi comunicare, discrepanţe şi suprapuneri. Există în fond, în această admirabilă partitură, şi o anumită trăire de teatralitate, întrucât interpreţii sunt pe scenă, şi acolo, fie că vor, fie că nu, sunt actori cu un destin şi prezent de spectacol definit de compozitor.

Acest concert cameral, ce a avut loc în Aula Palatului Cantacuzino, poate fi apreciat ca unul dintre cele mai importante şi memorabile în ansamblul acestei stagiuni de viaţă muzicală bucureşteană, iar cei care au fost de faţă se pot felicita de a se fi aflat în atmosfera de elită a unei arte şi a unor momente de merit ale acesteia.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara