Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
O lebădă mergând în cârcă stufoasă, albă de năpârcă de Horia Gârbea

George Agafiţei. Nu am înţeles dacă textul trimis reprezintă o încercare de text literar sau un mesaj adresat redacţiei acestei reviste sau, eventual, mie personal. Oricum ar fi, ceea ce m-a supărat este că textul e scris la persoana întîi plural. Ca şi cum ar fi de la sine înţeles că „noi” toţi ne asumăm aceste fraze confuze şi acţiunile descrise de ele. Întocmim zilnic liste interminabile cu nenumăraţii factori ce ne complică şi ne încîlcesc gîndirea, prăbuşind-o mereu în ilogic, doar pentru a ne scuza greşelile şi a uita că ceea ce este important nu se regăseşte în acumulare, ci în forţa şi continuitatea sentimentului ce ne defineşte ca eu-ri neidentice, şi anume iubirea. Vă aflaţi, ca şi alţi corespondenţi ai acestei rubrici, motiv pentru care vă şi răspund, în eroare. De pildă eu nu întocmesc zilnic liste interminabile cu nenumăraţii factori. Gîndirea mea nu e încîlcită şi nici prăbuşită în ilogic. Nici a mea, nici a cititorilor noştri. Dacă simţiţi nevoia să vă „scuzaţi greşelile” şi gîndiţi încîlcit, e numai şi numai treaba dvs. Asumaţi-vă aberaţiile pe care le scrieţi şi vorbiţi exclusiv în numele dvs, nu al altora, pe care nici nu-i cunoaşteţi. Răspuns valabil pentru mai mulţi autori care vor să se legitimeze prin alţii, vorbind la plural.

Dumitru Tzui. Cam bizar pseudonimul dvs. Ca şi întrebare ce mi-aţi adresat: Vreau să vă întreb dacă prin intermediul dumnevoastră am posibilitatea de-ami (sic!) publica ceva din versurile proprii? Dacă da, atunci care-i procedura? „Procedura” cuprinde mai mulţi paşi. Prima e să deveniţi un familiar al gramaticii limbii române. Al doilea este să scrieţi poezii publicabile. Al treilea e să le trimiteţi redacţiei (sau „poştei” sale, pe adresa de mai jos). Cît timp nu trimiteţi niciun text poetic spre evaluare, sigur nu veţi avea posibilitatea să publicaţi. Iar dacă trimiteţi, aţi publica numai dacă textele ar avea valoare. Aştept cu interes.

Liuba Barashkova. Poeziile trimise nu sînt tocmai rele. Totuşi, faptul că nu stăpîniţi prozodia clasică şi vă încăpăţînaţi s-o folosiţi vă dezavantajează, precum pe cineva care poartă o haină mult prea largă. Decît să rimaţi deschideînchide sau dimineaţă-verdeaţă, mai bine renunţaţi complet. Din această inadecvare, un poem care putea fi reuşit, sună rău. Iar titlul său, Aş vrea, ţine de o altă vîrstă poetică. Şi-aş vrea să fie iarăşi 5 de dimineaţă/ grădina să mustească de verdeaţă/ să stăm ascunşi sub pături de-ntuneric/să îţi privesc cum doarme ochiul sferic/ sub pleoapa caldă îmbătată de un vis/ rostogolit din ceruri în abis / –ul trupului tău alb precum o ceaţă/ trezindu-se din somn, de dimineaţă/ şi-n irisul ce în lentoare se deschide/ să simt cum viaţa-n tine mi se-nchide. Trebuie să înţelegeţi clar: îngheţată nu rimează cu … zăpadă. Doar, poate, meteorologic! – Mă mai iubeşti?, te-ntreb frumos./ – De sus în jos!, răspunzi lăptos / Şi mă topesc ca o-ngheţată/ Cetate albă de zăpadă. Cu sau fără de rime, unele „viziuni” sînt cu totul elucubrante. Dacă vedeţi „cîrca (deci spinarea) de năpîrcă” „pufoasă (şi) albă” şi călărită de o lebădă, e posibil să aveţi o percepţie cu totul originală asupra lumii celor care nu cuvîntă: O lebădă mergând în cârcă/ Stufoasă albă de năpârcă. Dacă vă iubiţi (fie şi de sus în jos) fiţi exigentă cu dvs. înşivă!

Daniel Radu. Proza trimisă e scurtă, ca încadrare în gen. Dar e prea lungă pentru ce are de spus. Un tip vrea să se sinucidă, din motive cu totul neclare, aruncîndu-se de pe un pod. Apare un necunoscut, un fel de înger păzitor şi îl determină să renunţe. Totul se produce printr-o convorbire dezlînată şi plictisitoare, vagă, din care nu înţelegem nimic despre cei doi şi despre motivaţiile lor. Pricepem doar că şi salvatorul a vrut să se sinucidă prin azvîrlire în gol şi a fost salvat de un porumbel care avea un mesaj legat de pun picior. Personajele vorbesc cu totul nefiresc, ca în piesele TV teziste, de dinanite de 1989: Dacă n-aş fi un romantic şi nu aş privi fermecat spectacolul cerului plin cu stele, cum e cel din noaptea asta mirobolantă, nu cred că te-aş fi văzut. Ori vă luaţi în serios şi evitaţi asemenea „ciubuce”, or vă lăsaţi.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa e-mail: posta.romlit@gmail.com

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara