Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
O colecţie nouă, un autor misterios de Elisabeta Lăsconi

Kurban Said, Ali şi Nino,
traducere din limba rusă de Antoaneta Olteanu,
Editura Allfa, 2013, 296 pag


Farmecul iubirilor de altădată

În urmă cu un an, în februarie 2012, Editura Allfa a lansat o colecţie de literatură clasică – „Iubiri de altădată” ce se adaugă celor trei serii ale Colecţiei „Strada ficţiunii”, dedicată ficţiunii contemporane, se deosebeşte de ele prin criterii vizibile din titlu: temă dominantă şi delimitare ca timp, prin întoarcere la proza secolului al XIX-lea şi a primei jumătăţi de secol XX.
Colecţia a depăşit duzina de titluri, aşa că se văd clar programul şi intenţiile, rezultatul unei munci colective, având drept coordonatori pe redactorii Editurii Allfa, care se ocupă şi de „Strada ficţiunii”. Câteva principii reies din proiect: înapoi la clasici, fiindcă ei atrag publicul, preferinţa pentru cărţi inedite ale autorilor consacraţi, comori încă neştiute, întâia oară traduse în limba română.
Surpriza au adus-o de la început autorii cunoscuţi prin cărţi pentru copii, cărora li se pune în valoare partea rămasă în umbră a operei: Iubire şi gimnastică de Edmondo de Amicis (traducere de Camelia Zara) şi Soţii de artişti de Alphonse Daudet (traducere de Cristina Geantă). Volumul Dragoste şi prietenie de Jane Austen (traducere de Oana Gheorghiu) aduce sub ochii cititorului scrierile de tinereţe ale romancierei, în care îşi exersa ironia şi umorul, ochiul atent şi fineţea observaţiei. Romanul Dom Casmurro de Joachim Maria Machado de Assis (traducere de Simina Popa) afirmă valoarea unui pionier al literaturii braziliene, de multă vreme clasicizat.
Înapoi la clasici înseamnă povestiri de A.P. Cehov (O mică glumă) şi nuvele de I.S. Turgheniev (Prima iubire), în traduceri noi semnate de Antoaneta Olteanu. Înseamnă şi romane din spaţiul literar anglosaxon, apărute în urmă cu 30-40 de ani, uneori bine „croşetate” sau cu titluri schimbate: Un soldat de nădejde de Ford Maddox Ford (traducere de Florenţa Simion), Ethan Frome de Edith Wharton (traducere de Ruxandra Câmpeanu), şi autorul nobelizat – Henryk Sienkiewicz, Fără dogmă (traducere de Anca Irina Ionescu).
Colecţia va ajunge la 20 de titluri în primăvară, între ele o selecţie din proza scurtă a lui Guy de Maupassant, cele mai bune romane ale unor scriitoare cunoscute – Louisa May Alcott şi George Sand, ca şi un proiect original – Dragostea în spaniolă, o antologie a celor mai frumoase poveşti de iubire semnate de Vicente Blasco Ibáñez, Emilia Pardo Bazán, «Clarín» (Leopoldo Alas).

Una dintre cele mai frumoase poveşti de iubire

Noutatea extraordinară a colecţiei o aduce romanul publicat acum, în februarie 2013 – Ali şi Nino de Kurban Said, apărut în limba germană în 1937, tradus în peste 30 de limbi (33 sau 34), trecând până astăzi de suta de ediţii. Şi traducerea vine însoţită de veşti ale anului trecut: în ianuarie 2012 la Hollywood s-a anunţat ecranizarea cărţii, iar scenariul i-a fost încredinţat lui Cristopher Hampton, faimos pentru filme deja celebre (Chéri, Ispăşire, Legături primejdioase), iar în aprilie musicalul bazat pe carte a avut premiera la Paris.
Ali şi Nino este din toate punctele de vedere un roman ieşit din comun: povestea unei iubiri imposibile dintre un tânăr aristocrat azer şi o frumoasă prinţesă gruzină. El, Ali Han Şirvanshir, este musulman, aparţine unei familii nobile cu trecut glorios, păstrează tradiţia Imamului Jafar, ea se numeşte Nino Kipiani, creştină şi crescută într-o familie cosmopolită, adeptă a valorilor europene.
Cei doi îndrăgostiţi au de biruit împotrivirea celor două familii, reticente în faţa căsătoriei, căci deosebirile etnice, religioase şi culturale sunt obstacole serioase. În plus, tânărul Ali Khan se vede obligat să-i promită frumoasei prinţese că n-o va sili să poarte văl şi nici să trăiască în harem. El însuşi învăţase într-un liceu rusesc, unde profesorii şi câţiva elevi sunt creştini. Abia căsătoriţi, tinerii au de înfruntat istoria ce le răvăşeşte ţara.
Aventura lor începe într-o lume şi azi prea puţin cunoscută europenilor: Baku, atrăgând străinii veniţi să se îmbogăţească din exploatarea petrolului, înainte de Primul Război Mondial. Răpirea prinţesei, urmăriri şi vârtejul istoriei îi duc în Daghestan şi mai departe – Tbilisi, Georgia şi Persia. Şi, dincolo de palpitanta poveste de iubire, răpirea prinţesei de către un prieten armean, urmărirea şi recuperarea ei, temerile privind reacţia altei comunităţi, a armenilor.
Fundalul istoric reînvie o perioadă frământată din istoria Azerbaidjanului, cu lupte pentru apărarea ţării, prinsă ca în cleşte între imperii: autoritatea rusească se clatină, armata otomană se pregăteşte de invazie, dar bolşevicii se agită ca să recupereze teritoriul pierdut, şi atât de eficient, încât foarte repede ţara este iar acaparată, devenind Republică Sovietică.
Romanul musteşte de observaţii inteligente despre diferenţele dintre Orient şi Occident. Oraşul Baku le reuneşte: partea exterioară cu străzi largi, case înalte şi oameni lacomi şi neastâmpăraţi, cu dispozitive petroliere ce împung cerul; partea veche cu străzi înguste şi strâmbe, cu minarete ale moscheilor ce străpung norii pufoşi. Tradiţia împânzeşte epica, de la mentalităţi la proverbe savuroase: „Femeia are minte câte pene sunt pe găină.” sau „Graba este privilegiul Diavolului”.

Un pseudonim strategic ori mai mulţi autori?

Kurban Said este un pseudonim ce ascunde identitatea autorului şi a suscitat controverse, multe întrebări şi anchete aproape detectivistice, care adaugă sare şi piper cărţii, vreme de câteva decenii, iar astăzi lucrurile sunt şi nu sunt elucidate. Înaintea publicării la Viena, contractul cu editura (PE Tal Verlag) a fost semnat de baroana Elfriede Ehrenfels (1894-1982), care şi-a asumat pseudonimul, dar dovezi ale implicării ei în scrierea cărţii n-au fost încă aduse, iar nepoata ei are drepturile de autor care îi aparţin, pe baza actelor.
Romanul este promovat ca reprezentativ pentru cultura Azerbaidjanului, iar publicaţia Azerbaidjan International i-a dedicat un număr consistent, de proporţiile unui volum, cu analize bazate pe cercetări noi făcute de un grup serios de filologi, vreme de şase ani, în mai multe culturi şi literaturi, din care s-a desprins o ipoteză incredibilă: cartea are mai mulţi autori implicaţi, până la versiunea finală.
Autorul principal revendicat în Azerbaidjan ar fi Yusif Vazir Chamanzaminli (1887-1943), pseudonimul cel mai cunoscut al lui Yusif Vazirov, scriitor şi figură politică din Azerbaidjan, cu o biografie impresionantă de patriot azer, care cunoaşte exilul în Franţa şi, după întoarcerea în Azerbaidjanul sovietic – Gulagul stalinist, unde îşi găseşte sfârşitul. Manuscrisele arhivate la Baku, detaliile biografice justifică paternitatea iniţială a cărţii, ce se inspiră din istoria familiei sale.
Alt nume invocat, Essad Bey, este tot un psedonim, al lui Lev Nussimbaum: evreu născut la Kiev într-o familie bogată, a copilărit la Baku, dar ororile comise în timpul Revoluţiei Ruse îl obligă să caute refugiu în Turkestan, în Persia şi Istanbul, ca mai apoi să ajungă în Italia, Franţa şi să se stabilească în Germania. Se converteşte la Islam, dar în anii nazismului demascarea ca evreu îi aduce interdicţia publicării. Şi-a pus amprenta asupra cărţii Ali şi Nino, în care pasajele folclorice şi legendele arată multe erori, căci Nussimbaum a părăsit regiunea la 14 ani.
Cercetări noi acuză un jaf literar: pasajele cuprinzând călătoriile în Tbilisi şi Persia din Ali şi Nino preiau fragmente din romanul scriitorului gruzin Grigol Robakidze, Das Schlangenhemd, apărut cu aproape un deceniu înainte, tot în limba germană, în 1928. Aşa că se poate propune ipoteza unei geneze complicate, care seamănă cu haosul ce a cuprins şi Asia şi Europa în primele două decenii ale secolului XX.
Sumare explorări pe internet în privinţa presupuşilor autori arată că fiecare a avut o viaţă demnă de un subiect de roman. De altfel, Tom Reiss şi-a dedicat ani buni unei investigaţii care să dezvăluie identitatea lui Kurban Said. Cercetarea se regăseşte în Orientalistul (Ed. Rao, 2008, traducere de Petru Iamandi): o biografie a lui Lev Nussimbaum, ascuns sub pseudonimul Essad Bey, care se citeşte pe nerăsuflate, mai palpitantă ca un thriller, mai convingătoare ca un documentar impecabil.
În ediţia românească, fişa biografică a autorului Kurban Said păstrează datele lui Essad Bey, pseudonimul lui Lev Nussimbaum. Însă editorii au optat pentru o traducere a cărţii din limba rusă, pe care o semnează Antoaneta Olteanu. Îmi place să cred că alegerea lor înseamnă o apropiere de originea cărţii şi a autorului, care îşi păstrează încă misterul.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara