Numărul curent: 32

Numerele 36, 37, 38, 39 din 2013 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Literatură:
O carte despre Ştefan Zeletin de Mihai Sorin Radulescu


LA scriitorul şi medicul C. D. Zeletin impresionează multitudinea preocupărilor şi intereselor artistice şi ştiinţifice: de la biofizica pe care o slujeşte ca profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi până la remarcabilele sale traduceri din lirica italiană şi franceză. C. D. Zeletin este întâiul tălmăcitor integral în limba română al Sonetelor lui Michelangelo şi al Florilor răului ale lui Baudelaire. Este şi un poet şi un eseist original, ale cărui opere au fost încununate cu numeroase premii în ţară şi în străinătate. Disponibilitatea şi curiozitatea sa vioaie pentru numeroase domenii ale spiritului duc cu gândul repede la o dimensiune renascentistă. Nu întâmplător C. D. Zeletin este un familiar al culturii italiene, căreia i-a consacrat numeroase pagini. În această incredibil de bogată sferă de pasiuni, există şi un interes constant pentru locul de obârşie: Burdusaci (jud. Bacău), sat pe care nu l-a uitat şi căruia i-a investigat trecutul, i-a pus în lumină personalităţile, între care un loc proeminent îl ocupă sociologul şi filozoful Ştefan Zeletin (1882-1934).

Deşi s-a scris în rânduri repetate despre acest gânditor major al culturii româneşti moderne, baza documentară continua să fie deficitară. Meritul volumului publicat acum de C. D. Zeletin constă tocmai în umplerea acestei lacune. Este pregătit astfel terenul pentru o mult aş-teptată monografie, care, în mod obligatoriu, se va întemeia în partea sa genealogică şi biografică, pe cercetările de faţă. Cartea debutează cu un scurt istoric al satului natal răzeşesc, Burdusacii, atestat documentar pentru prima oară în 1555, C. D. Zeletin se mişcă cu mare uşurinţă şi siguranţă prin domeniul aparent arid, în realitate foarte pasionant şi semnificativ, al istoriei locale, reconstituită pe baza documentelor medievale de proprietate.

În capitolul privitor la genealogia lui Ştefan Zeletin este reluată enigmatica problemă a ascendenţei sale. Mama sa Catinca Motăş, născută Chiriac, era fiica micului boier Ştefanache Chiriac din satul Ursa (la 6 km de Burdusaci), de obârşie grecească, subprefect al ocolului Zeletin. Despre originea sa maternă, Ştefan Zeletin avea să scrie: "Sângele elenic, pe care nu fără fior îl ştiu pulsând în vinele mele, mi-a creat sălaşul sufletesc în templul uman al filozofiei romantice germane, ea însăşi plămădită în spiritul şi temeliile elenismului" (p. 37). Catinca Chiriac a fost căsătorită cu postelnicul Dumitrache Motăş, care încetase din viaţă cu 16 ani înainte de a se naşte viitorul sociolog. După C. D. Zeletin, chestiunea paternităţii "poate fi pusă astăzi, când protagoniştii acestei istorii neguroase, pe care filozoful o ocolea, au trecut de multă vreme în lumea umbrelor, astfel că discreţia, cuvenită până acum, îsi pierde temeiul. Puţi-nii contemporani ce i-am cunoscut vorbeau despre Ştefan Zeletin ca despre o fiinţă reţinută şi tainică în toate privinţele, dar mai ales în aceea a confesiunilor privitoare la familie. Discreţia lui era pusă pe seama firii de taciturn şi de om singuratic. Rezerva sa era datorată însă faptului că se ştia bastard. Însăşi adaptarea unui pseudonim, când numele Motăş era şi vechi şi cunoscut, măsoară distanţa ce ţinea s-o ia faţă de numele lui Dumitrache Motăş. În monografia pe care i-o închină postum, Cezar Papacostea ocoleşte cu delicateţe această chestiune. N-o ocolesc însă nici Valeriu D. Bădiceanu, nici Dr. Dumitru Mureşan în monografiile lor, oferind însă informaţii eronate. Mărturii contemporane şi de familie au menţinut ştirea după care tatăl real al lui Ştefan Zeletin ar fi fost Neculache Brăescu, răzeş înstărit şi primar al Burdusacilor, ce avea şi alţi copii din flori... şsubl. mea - M.S.R.ţ Ştefan Zeletin semăna la înfăţişare cu fiul acestuia, Nicolae Brăescu (1880-1960), magistrat la Înalta Curte de Casaţie, dar şi tenor în tinereţe..." (p. 37-38). Din această familie descinde pe linie feminină însuşi C. D. Zeletin, ceea ce creează o legătură de rudenie între cei doi purtători ai pseudonimului cărturăresc "Zeletin", care provine, după cum se poate lesne bănui, de la râul Zeletin care trece prin satul Burdusaci.

Genealogia familiei Motăş din satul Ursa este reconstituită cu multă acribie, astfel că avem o imagine completă asupra înrudirilor lui Ştefan Zeletin (p. 48-61). Fraţii, surorile şi nepoţii săi fac parte din acea clasă socială - burghezia - căreia i-a dedicat preocupările sale sociologice şi despre care a lăsat cele două cărţi de referinţă: Burghezia română (1925) şi Neoliberalismul (1927).

Biografia intelectuală a filozofului este reconstituită prin publicarea corespondenţei sale cu filologul Vasile Bogrea, cu N. Iorga, G. Ibrăileanu, Gheorghe Brătianu, Nicolae Bagdasar, Cezar şi Petre Papacostea. Cu deosebire, de familia Papacostea l-a legat o călduroasă prietenie, ceea ce explică, de altfel, şi faptul, că profesorul universitar Cezar Papacostea i-a consacrat întâiul studiu exegetic, în anul 1935.

Volumul de faţă înmănunchează, de asemenea, preţioase documente biografice depistate de C. D. Zeletin: certificatele de naştere şi de deces, acte legate de anii de studii la Liceul Naţional din Iaşi, la liceul Roşca-Codreanu din Bârlad şi la Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi. Ştefan Zeletin şi-a susţinut doctoratul în anul 1912, la Universitatea din Erlangen, cu o teză intitulată Idealismul personal faţă de idealismul absolut în filozofia engleză contemporană, sub îndrumarea profesorului Richard Falckenberg. De mare interes sunt documentele din arhiva Universităţii din Erlangen, între care un Curriculum vitae care lămureşte cu precizie succesiunea studiilor sale, efectua-te la Universitatea din Berlin (1907-1908), la Sorbona (1909-1910), la Leipzig (1910), din nou la Berlin (1910-1911) şi apoi la Erlange (1911) (p. 117). De asemenea, a frecventat şi Universitatea din Oxford. Cariera sa didactică cuprinde liceele "Roşca-Codreanu" din Bârlad şi "Mihai Viteazul" din Bucureşti, pentru ca în 1927 să devină profesor de filozofie la Universitatea din Iaşi. Toate aceste etape biografice sunt atestate prin documente din arhivele bucureştene şi ieşene, ca şi prin menţiuni în anuarele instituţiilor respective.

În anul 1982, C. D. Zeletin a organizat comemorarea centenarului naşterii filozofului şi a comandat, din resurse financiare proprii, două busturi ale acestuia: unul realizat de sculptorul George Apostu, pentru liceul "Roşca-Codreanu" din Bârlad şi un altul, de D. Juravle, pentru comuna Burdusaci. La fel ca iniţiativa de atunci, şi volumul de faţă reprezintă rodul aceleiaşi intenţii culturale. Cuvintele lui C.D. Zeletin din introducere o exprimă în mod elocvent: "Închinată unuia dintre cele mai vechi sate răzeşeşti ale Moldovei, ameninţat astăzi mai mult ca oricând de erodarea agresivă a sedimentărilor din veac, de îmbătrânire ori de aluviunile uitării, şi unui spirit înalt şi cutezător ce a văzut lumina zilei aici, autorul priveşte restituirea de astăzi ca pe o operă de pietate" (p. 5).