Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Nuferi, raţe sălbatice, intelectuali de Alex. Ştefănescu

Ce se întâmplă cu Delta Dunării? A rămas doar o amintire frumoasă? Continuă să existe, uriaşă şi fremătătoare, chinuindu-i pe cei care o locuiesc şi fermecându-i pe cei care o vizitează?

Cândva mitologizată de propaganda comunistă, Delta Dunării a intrat după 1989 în maşinăria de destructurat prestigii a presei din această perioadă. Imaginea ei paradisiacă a fost înlocuită cu una infernală. Ambele mistificări au făcut ca pământul de la vărsarea Dunării în mare să nu se mai afle cu adevărat în raza conştiinţei publice. Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, încearcă de mai mult timp să atragă atenţia societăţii româneşti asupra acestei zone de mare valoare (ştiinţifică, economică, turistică, etnografică, simbolică etc.) cu care nici nu ştii cum să te porţi: dacă o frecventezi prea des o distrugi, dacă interzici accesul în perimetrul ei o condamni la inutilitate.

Una dintre iniţiativele sale recente a constat în convocarea unui grup de intelectuali, cei mai mulţi de formaţie umanistă, la o discuţie despre Deltă în Deltă. Întâlnirea, organizată (impecabil) de Forumul Academic Român, a avut loc în perioada 22-24 august 2008, iar printre participanţi s-au numărat Zoe Petre, Maia Simionescu, Eugen Simion, Augustin Buzura, Răzvan Cernat, Mircea Diaconu, Dan Petre, Angela Martin, Manuela Cernat, Doina Uricariu, Diana Lupescu, Ion Barbu, Rodica Cazacu, Domniţa Ştefănescu şi, bineînţeles, eu, Alex Ştefănescu, care dacă n-aş fi fost de faţă, n-aş fi putut povesti acum ce s-a întâmplat. Foarte mult a contat şi sprijinul acordat cu largheţe de prefectul judeţului, Lucian Simion.
A fost o întâlnire de neuitat. Instalaţi în Hotelul Mon Jardin din Mahmudia (hotel nou, de un desăvârşit bun-gust, construit şi administrat de un talentat om de afaceri din partea locului, Ion Luchian), am plecat cu toţii, cu mai multe ambarcaţii mici cu motor, în lungi călătorii pe braţul Sfântu-Gheorghe şi pe diverse canale. Am ajuns la Sulina, trecând prin lacurile Uzlina şi Isac, prin canalul Crişan şi prin localitatea Crişan. Ne-am continuat apoi drumul până la locul în care se varsă Dunărea în mare, loc misterios, unde cantitatea imensă de apă dulce dislocă, asemenea unui imens vapor lichid, valurile de apă sărată ale Mării Negre, înainte de a se contopi cu ele. La întoarcere, copleşiţi de frumuseţile văzute şi istoviţi de caniculă, ne-am oprit la Sulina la grădina de vară a unui fost sportiv, Constantin Obreja, şi, cu pălăriile de soare aşezate pe câte un scaun, am mâncat peşte, pe săturate, şi am băut apă minerală cu nesaţul cu care alţii beau vin. În Sulina am vizitat vechiul far (care mi-a adus în minte povestirea Farul a lui A. E. Baconsky), fostul sediu al Comisiei Europene a Dunării, ca şi alte vechi edificii din perioada în care oraşul (posibil simbol al europenizării noastre de azi) avea regim de "porto-franco" (cine n-a citit să citească, iar cine a citit să recitească romanul lui Jean Bart). La întoarcere am urmat alt traseu, prin labirintul de ape despletite al Dunării de Jos, şi anume am trecut prin lacurile Roşu şi Puiu şi prin arinişul Erenciuc. Am străbătut întinderi de apă nesfîrşite, acoperite de nuferi, am pătruns pe sub bolţi de sălcii, ne-am făcut loc prin înguste coridoare acvatice străjuite de stuf foşnitor.

Am văzut pelicani, raţe sălbatice, cocori, am întrezărit peşti fumegos-argintii prin apa limpede. N-a fost vorba pur şi simplu de turism, ci de o documentare, care a provocat ulterior îndelungi discuţii.

Întâlnirea a constituit până la urmă un minunat prilej de a comunica, oferit unor oameni care au multe să-şi spună, dar care în viaţa de fiecare zi nu găsesc momentul potrivit ca să o facă. Unele discuţii ar fi meritat înregistrate (să sperăm că a făcut-o vreun serviciu secret!), fiind adevărate spectacole de erudiţie şi inteligenţă. Altele au avut valoarea unor ritualuri ale conştientizării. Politica lui Ceauşescu, de redare a unor terenuri din Deltă (prin desecări) agriculturii, ca şi politica unor guvernanţi de după 1989 de concesionare a unor întinse terenuri din această zonă au adus grave prejudicii nu numai celor 12.000 de oameni care mai locuiesc aici, ci întregii ţări şi, fără nici o exagerare, tuturor iubitorilor de natură din lume. Din fericire, guvernatorul de acum al Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării, Paul Cononov, care a participat la discuţii, este un om competent, clarvăzător şi bineintenţionat, care, împreună cu specialiştii din echipa lui, a elaborat şi (parţial) a pus în aplicare programe ample de recondiţionare a Deltei, inclusiv prin reconstituirea unor lacuri şi reîmpăduriri. Cert este că în momentul de faţă Delta este curată, nemaiaducând aproape deloc aminte de Delta mizerabilă (desprinsă parcă din poezia lui Marius Ianuş) din anii trecuţi. (Bineînţeles că acum nu mai vine nimeni să o filmeze...)

Rămâne ca intelectualii invitaţi de Emil Constantinescu, mulţi dintre ei lideri de opinie, să convingă societatea românească că este nevoie de măsuri legislative şi de investiţii pentru susţinerea în continuare a acestor programe.
În ceea ce mă priveşte, am fost profund impresionat de lupta (oarecum donquijotescă) pe care o duc în acest moment oameni cu sentimentul răspunderii, ca Paul Cononov sau Emil Constantinescu pentru salvarea Deltei. Dar şi mai mult m-a impresionat evidenţa faptului că avem în România intelectuali de elită, care ar merita şi ei ocrotiţi, ca o bogăţie a ţării. I-aş fi ascultat la nesfârşit pe cei care au participat la discuţii, aproape toţi oameni de cultură de mare valoare. Şi, dacă aş fi avut puterea necesară, aş fi înfiinţat pe loc o Rezervaţie a Noosferei României, căreia i-aş fi alocat un buget imens, pentru binele oamenilor de cultură (ca să nu se mai simtă cerşetori în propria lor ţară), dar mai ales pentru binele ţării.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara