Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Întregiri la biografia lui Mircea Zaciu de Nicolae Scurtu

Biografia și bibliografia istoricului și criticului literar, memorialistului și naratorului Mircea Zaciu (n. 27 august 1928, Oradea – m. 21 martie 2000, Cluj-Napoca) nu sunt cunoscute temeinic nici de specialiștii în istorie literară.
O sursă importantă de informații se află în bogata sa literatură epistolară, cunoscută, în amănunt, de istoricul literar Ilie Rad (n. 1955), unul dintre cei mai fideli discipoli ai săi, care a și restituit un fragment1din această prețioasă arhivă literară.
În ipostaza de istoric literar, Mircea Zaciu a corespondat cu un mare număr de confrați, cercetători, prieteni și rude ale unor scriitori, solicitându-le note, știri, informații sau, uneori, acceptul în chestiuni delicate.
Revelatoare, în acest sens, sunt și epistolele, pe care le trimite istoricului și criticului literar Alexandru George (n. 6 aprilie 1930 – m. 28 septembrie 2012), în care Mircea Zaciu apelează, dezinvolt și cu încredere, la contribuțiile și eseurile acestuia.
Se remarcă prețuirea lui Mircea Zaciu pentru cărțile și articolele de istorie literară ale lui Al. George, care, adesea propune relecturi și noi opinii critice.
Două dintre epistolele lui Mircea Zaciu2 au fost recent publicate de Emil Stănescu într-o carte închinată receptării critice a operei lui Alexandru George.
*

Cluj, 2 ianuarie [19]74
Dragă domnule Al. George,
În primul rând, La mulți ani! În al doilea, îți mulțumesc pentru cărțile trimise, nu știu dacă nu ți-am creat vreo neplăcere cerându-le.
Tonul scrisorii dumitale m-a întristat foarte mult. Atâta înverșunare din partea unor confrați să fie cu putință? Și la urma urmelor, care ar fi „păcatele“ ce ai comis? Eu am găsit întotdeauna poziția expusă de dumneata în problema Călinescu perfect rezonabilă. Ea nu scade cu nimic valoarea omului și nici respectul nostru. Escamotând scăderile operei, abia că respectul nostru rămâne simplă declarație convențională, prin ipocrizie.
Cu atât mai mult m-a întristat că un fost student al meu, Aurel Sasu, ar fi scris3 ceva împotriva dșumițtale în Tribuna, și asta tocmai când revista îți cerea colaborarea4! Îmi pare sincer rău!
Personal, nu am nici un amestec în modul cum se scrie și se alcătuiește această revistă. Faptul că figurez în „colegiul de redacție“, îți dai seama că nu însemnează exact nimic. Scriind la ei aproape săptămânal, nu citesc totuși regulat revista și, cu atât mai puțin, sunt consultat în vreo problemă.
Știm însă cam cum se petrec lucrurile, și deoarece îmi permit să mă amestec într-o problemă altfel gingașă: nu cred că acel articol ar fi fost „inspirat“ de cineva, fie el persoană ori for!
Crede-mă, văd și știu cum se alcătuiesc numerele, de cele mai multe ori la marea întâmplare, uneori în ultimul moment, de unde și regula că multe, majoritatea, materialelor nu se citesc și deci nu se coordonează opiniile și pozițiile, ceea ce face posibile contraziceri și, lucru mai trist, jigniri involuntare.
Personal sunt convins că D.R. Popescu ori Buzura, care comandă materialele ori le publică, habar nu au în prezent că dumneata ai fost lezat în chiar acel număr unde ți se publică o intervenție critică cerută de redacție!
Nu știu cum e la București, dar cred că e cam tot așa: improvizația, superficialitatea cam tronează la redactarea revistelor, de unde se pot naște asemenea incidente ca într-o armată prost condusă: să tragi în ai tăi.
Onoare excepțiilor, dar lucrul se mai întâmplă și în alte părți. Asta nu ca să iau apărarea Tribunei, căci nu e rolul meu și nici intenția de a-i scuza de o gafă penibilă. Doar pentru a te asigura că (eu unul nu cred) atacul în cauză n-a fost pus la cale, intenționat sau comandat.
Îl cunosc și pe Aurel Sasu și știu că ar refuza să scrie un rând la sugestia ori indicația perfidă sau meschină a cuiva. Încă o dată, îmi pare sincer rău de acest incident. Nu pentru imaginea ideală a Transilvaniei ori a Tribunei, căci eu le cunosc pe acestea mai bine, fiind aci, trăind aci. Dar pentru că tocmai de aici ți-a mai venit o supărare, atât de nemeritată.
Aș vreo, pe de altă parte, să fii convins, oricât experiența dumitale e contrară, că prietenia există, fie ea literară, fie neliterară. Iartă-mi acest truism.
Am fost la București înainte de Crăciun, speram să te văd la Consiliul Uniunii, ar fi fost un prilej să ne cunoaștem personal. Am regretat că nu te-am văzut. Sper că n-ai absentat din cauză de boală.
Mă bucur că Lovinescu5 a reintrat în plan!
Urându-ți încă o dată tot binele pentru 1974, crede te rog în sentimentele dezinteresate ale lui
Mircea Zaciu
[Domniei sale domnului Al. George, Calea Moșilor, nr. 177, etaj 1, apartament 4, București, III, oficiul poștal nr. 20; Expeditor: Mircea Zaciu, Strada Bisericii Ortodoxe, nr. 12, Cluj].
*

Cluj, 30 august [19]75
Dragă Al. George,
Răspund nedumeririlor firești pe care ți le-a pricinuit Chestionarul cam evaziv (recunosc) din economie de spațiu și... bani.
1. Prin lucrări publicate înțelegem tot ce ai publicat (în volum) inclusiv traduceri, culegeri de articole, ediții îngrijite etc.
2. Colaborări de reviste: indicate nominal revistele fără, bineînțeles, a da și titlurile de articole publicate acolo. De exșempluț: Am colaborat la Romșâniaț literară, Luceafărul, Steaua, Viața Romșâneascăț șșiț așșațmșaiț dșeparteț.
3. Referințele critice: le selectezi în ordinea preferinței și importanței, dând prioritate celor adunate în volume, dar, de la caz la caz, se pot cita comentarii semnificative rămase în pagina de revistă.
În speranța că ne vom putea întâlni într-o zi sub o zodie mai fastă și în așteptarea răspunsului, primește asigurarea sentimentelor mele de prietenie.
M[ircea] Zaciu
[Domniei sale domnului Al. George, Calea Moșilor, nr. 177, etaj 1, apartament 4, București, III, oficiul poștal nr. 20. Cod 7000; Expeditor: Mircea Zaciu, Strada Bisericii Ortodoxe, nr. 12, Cluj].
*

Cluj, 8 septembrie [19]75
Dragă Al. George,
Abia ți-am scris în legătură cu Chestionarul, rugându-te să ierți pentru importunare, și iată că revin cu o altă rugăminte: de curând, aceeași Editură m-a solicitat ca înaintea Dicționarului scriitorilor, a cărui elaborare merge, firesc, mai greu, să scoatem în 1976 într-o nouă colecție inițiată de ei, o carte cu titlul 111 Scriitori români 6, destinată a populariza (dar la un nivel superior) valorile mari ale culturii noastre.
M-am gândit, așadar, să solicit colaborarea acelor nume care ar putea să ilustreze și ele valoarea contemporană a scrisului românesc, și tocmai ele să se pronunțe despre înaintașii noștri.
Ca atare, îmi permit să te rog să accepți invitația noastră de a redacta pentru această „carte“ colectivă trei eseuri consacrate lui Grigore Alexandrescu, 7-8 pșaginiț, Tudor Arghezi, 10 pșaginiț și Panait Istrati, 4-5 p[agini].
Textul „medalionului“ ar fi eseistic, cât mai personal, încadrat în două paragrafe biobibliografice, acestea cât mai neutre, concise, precise.
Dacă ai vreo aprehensiune în privința autorilor propuși de noi, te rog să-mi scrii deschis. Sper totuși din toată inima ca măcar în cazul Arghezi vei accepta colaborarea. Termenul de predare ar fi 15 noiembrie, a[nul] c[urent].
În cazul, dorit din toată inima de noi, că vei primi, te rog scrie-mi două rânduri ca să-ți expediez normele elaborate de Editură pentru unitatea articolelor, ca să ții seamă de aceste recomandări.
În speranța că nu mă vei refuza, primește rogu-te asigurarea sentimentelor mele sincere de respectuoasă prietenie.
Mircea Zaciu
[Domniei sale domnului Al. George, Calea Moșilor, nr. 177, etaj 1, apartament 4, București, III, oficiul poștal nr. 20; Expeditor: Mircea Zaciu, Strada Bisericii Ortodoxe, nr. 12, Cluj].
*

Cluj, 11 decembrie [19]75
Dragă domnule Al. George,
Mă grăbesc să-ți răspund pentru ca odată întors din Colosul de la Nord să găsești scrisoarea. Am căutat în bibliotecile clujene, fără rezultat deocamdată, ediția a II-a a Legendelor române. Nam găsit decât ediția a III-a, din 1896, pe care bănuiesc că o cunoști.
Voi căuta, însă, în continuare la Instșitutulț de Lingvistică, dacă nu s-o găsi acolo, printr-o fericită întâmplare.
Artă seară, însă, plec la București și numai peste 3-4 zile voi putea relua investigațiile. Sunt însă slabe nădejdi.
Mulțumindu-ți pentru materialele trimise, aștept cu plăcere momentul unei posibile și promise întâlniri în ianuarie la Cluj, unde-ți voi sta la dispoziție. Cu cele mai calde gânduri,
Mircea Zaciu
[Domniei sale domnului Al. George, Calea Moșilor, nr. 177, etaj 1, apartament 4, București, III, oficiul poștal nr. 20, Cod 7000].

____________________
 Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca doamnei Carmen Constantinescu din București.
1. Mircea Zaciu-Octavian Șchiau, Corespondență (1956 – 2000). O carte gândită și alcătuită de Ilie Rad. Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2015, 494 pagini.
2. Emil Stănescu, Arheologia dezvăluirilor sau „Lumini“ și umbre ale umanului în Receptarea critică a operei lui Alexandru George. Volum îngrijit de Mihai Stan. Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2017, p. 203-205. [1. Cluj, 10 noiembrie 1973 și 2. Cluj, 17 septembrie 1975].
3. Aurel Sasu, Proprietatea opiniilor în „Tribuna”, 12, nr. 30(866), 26 iulie 1973, p. 10, col. 1-3, sus și p. 11, col. 1-3, sus. (Actualitatea literară).
4. Alexandru George, Note despre polemică în „Tribuna”, 12, nr. 30(866), 26 iulie 1973, p. 5, col. 1-2.
5. Alexandru George, În jurul lui E. Lovinescu. Eseu. șBucureștiț, Cartea Românească, [1975], 304 pagini.
6. Scriitori români.Coordonare și revizie științifică de Mircea Zaciu, în colaborare cu Marian Papahagi și Aurel Sasu. București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, 528 pagini. Al. George colaborează la acest instrument de lucru, atât de necesar cercetării literare.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara