Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
însemnări de Livius Ciocarlie

Dintr-un motiv oarecare, sunt nevoit să-mi răsfoiesc cărţile, începând cu Fragmente despre vid. Constat că am trăit frecvent într-o tensiune la limita suportabilităţii, tensiune care de mult s-a potolit. Efectul, atunci: „Euforia nefericirii. Să umbli năuc. Să-ţi fie totuna. Să nu vrei nimic.” Dar şi fraze pe care le-ar fi putut semna Gombrowicz: „…am spus că n-am purtat niciodată nicio uniformă gândindu-mă la neîncadrarea mea în sistem. De fapt, sensul afirmaţiei e mai larg. N-am avut niciodată identitate, n-am intrat de-a binelea în niciun rol.”

Nu-i bine să depăşeşti în conversaţie un anumit nivel de sinceritate. Numai ruşii comit necuviinţa asta şi aşa se explică, e drept, de ce a apărut Dostoievski la ei.

Acum ştiu pentru ce uneori Gombrowicz nu pare, ci chiar spune prostii. Pentru că: „…eu trebuie să fiu original!” Original cu orice preţ. Este preţul de plătit.

Cum, ca cititor, ai tendinţa să te identifici, la Balzac te temi ca un personaj sau altul să nu se ruineze. La Proust, niciun pericol: cu excepţia Albertinei, săracă din necesităţi narative, mai toate personajele sunt „excessivement riches”, „formidablement riches”, „colossalement riches”.

Uneori se întâmplă să străbaţi o distanţă împreună cu un mare scriitor, dar, ca acei căţărători înnăscuţi care, după ce rămăseseră mult timp, cuminţi, în pluton, de îndată ce panta începe să urce se desprind irezistibil şi nimeni, până la sosire, nu mai apucă să se apropie de ei, ca aceia, deci, scriitorul mare pătrunde într-o zonă în care n-ai cum să-l mai urmezi. Aşa, într-o parte, Gombrowicz, când povesteşte cum, abia sosit în Argentina, dornic să se impună atenţiei ca artist, în loc să facă ce ar fi necesar, se aruncă, nebuneşte, într-o frivolitate facilă şi în nevoia de a se înjosi, iar dincolo, Proust, când îi face bunicii, celei care-l iubeşte ca nimeni altul, cu nelinişte, pe narator şi de care el însuşi se simte cel mai apropiat, acest portret cumplit: „…j’aperçus sur le canapé, sous la lampe, rouge, lourde et vulgaire, malade, rêvassant, promenant au-dessus d’un livre des yeux un peu fous, une vieille femme accablée que je ne connaissais pas.”

Într-una din „temele” lui, N.M. scrie cu delicioasă naivitate, sinceră sau jucată: „Poţi gândi despre tot ce se află în jurul tău şi în tine. Cu condiţia să vrei s-o faci şi s-o faci neîntrerupt.” Poate el! Sensul jurnalului de faţă este de a consemna într-adevăr totul: tot ce, mai viu, mai mediocru, pot gândi.

Gombrowicz: „Şi ce este un jurnal dacă nu exact asta: să scrii despre lucruri personale pentru propriul folos?” Rezon! Şi care este folosul adus mie de acest jurnal? Este unul – cu o vorbă de pe vremea frumoasei mele cariere de semiotician – de două ori autoreferenţial. O dată, s-a şi spus: e scris de mine, în folosul meu. Nu prea văd folosul, dar să zicem noi aşa. A doua oară, e ceva mai subtil: folosul jurnalului constă în posibilitatea lui de a fi scris. E un fleac acesta? Ia să dea peste mine boala aceea, al cărei nume l-am uitat, atunci să mai vorbim!

„Ar fi catastrofal dacă, după exemplul multor polonezi, m-aş delecta cu independenţa pe care a avut-o Polonia între anii 1918- 1939; dacă nu aş îndrăzni s-o privesc în ochi cu cea mai imperturbabilă degajare.„ Mutatis mutandis…Astăzi avem un număr de intelectuali de vârstă medie sau mai înaltă pentru care acea perioadă a fost raiul şi un număr de tineri intelectuali pentru care, aceeaşi, a fost iadul pe pământ. În realitate, a fost o perioadă urâtă, ca atâtea altele, nu atât cât unele, una în care s-au făcut lucruri rele-lucruri bune, ca oricând.

A ţi se atribui vini imaginare te întristează, dar îţi şi dă despre tine o părere mai bună decât aveai.

Te simţi obosit, ai vrea să se uite că exişti. Altul, cam de aceeaşi vârstă, prâsnel! Cifrele sunt apropiate, dar ale lui sunt Fahrenheit.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara