Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Însemnări de Livius Ciocarlie

Surpriză! Pentru Rousseau, statul acceptabil – nu desă- vârşit – este acela care permite şi chiar încurajează spiritul critic. Deci, Rousseau nu este un precursor al revoluţiei, cum s-a tot spus. Că atunci spiritul critic te cam costa.

Rousseau: „Fiecărui popor trebuie să i se dea un sistem de instituţii anume, care să fie cel mai bun, poate nu în el însuşi, dar pentru statul căruia îi este menit.” Asta-i problema actuală. Se vrea democraţie pentru state cărora, începând cu Rusia şi continuând cu multe altele, nu li se potriveşte, cel puţin pentru o vreme greu de prevăzut. Nouă? Noi, în două luntri, ca de obicei. Ni se potriveşte democraţia aşa cum o bălmăjim noi.

Montaigne: „Binele obştei cere să trădăm şi să minţim, să ucidem.” Din fraze dintr-astea sunt făcuţi marii autori. Te pun la zid. Ştii că au dreptate, nu-ţi vine să recunoşti.

Mă mândream şi eu cu un lucru şi încă nu unul de colea, că-i vorba de introducerea unui concept în istoria gândirii – şi, iată, mi s-a luat întâietatea. Nu-i destul că, treacă-meargă, n-am fost întâiul semiotician al ţării, că a fost Marin Mincu (deşi, cum nu mă crede Holi că-l articulam cu 6-2, 6-3, nici mie nu-mi vine să cred că n-am fost eu primul importator de semnificanţi, dar să zicem noi aşa), acum s-a dus şi paternitatea conceptului de ghiveci. Iacătă-l la Motaigne: „Tot acest ghiveci…” Asta e! Dar, barem, faptul răzvrăteşte în mine ceva („În trântorul bicisnic s-a deşteptat boierul”). Ia, îmi zic, să vedem noi cum stăm. Să vedem dacă a luat el chiar tot. Ar cam fi: „Am apucat o cale pe care, fără oprire şi fără ostenire, voi merge câtă vreme mai este cerneală şi hârtie pe lume.” Eu n-am de lucru cu cerneala şi hârtia, că s-au perimat, dar altfel, dacă şi după pauza de un an iar m-am apucat, cred că-i fără capăt calea, aşa că… Mai departe: „Voiesc să fiu aşa cum sunt în toate zilele, în felul simplu al firii mele…” Eu nu voiesc, da’ aşa sunt. Problema mea: nimeni nu mă crede. Mai zice: „…cartea îl face pe om.” Mă face şi pe mine, colea, un omuleţ, da’ de aici încep să-l judec! El, când zice că scrie, nu înţelege ce înţelege toată lumea, adică scriu ca să fiu şi eu un cineva. Eu, recunosc cinstit: asta vreau. El, cică: „…a mă descoperi pe mine.” Păi, ce mai are de descoperit, câtă vreme recunoaşte că ce a găsit în el, personalitatea lui, cum ar veni, e una „stearpă şi aşa săracă”? Ce să mai găsească ? La asta mă pricep, că doar aşa-i şi a mea, încât şi dacă aş vrea să caut ceva în mine, n-aş mai căuta. El, nu, că el e mai cu moţ: „Sunt eu însumi substanţa cărţii mele.” Ce să-ţi spun! Şi-i dă înainte: „…vederea mea se întoarce înăuntru, adastă acolo şi îşi vede de treabă.” A mea îşi vede de treabă la timp. El, iar nu: „…mă cântăresc fără ostenire, mă încerc, mă miros.” Ce să miros, ce să cântăresc? Cu ce se alege? „Cu cât îmi dau înconjur şi mă cunosc mai bine, sluţirea pe care o descopăr mă face mai puţin sigur şi mă lămuresc mai puţin ce e cu mine.” Păi, n-are dreptate Malebranche? „…dacă aşa stau lucrurile, de ce şi-ar publica Montaigne eseurile ?” O mai face şi pe modestul: „…nu poate fi bănuiala că voiesc a mă făli”! Nici n-ai de ce să-l bănuieşti, că spune el singur: „Este singura carte pe lume de felul acesta.” Păi, nu sunt eu mai cinstit? Nu vreau să mă cunosc, că mă cunosc prea bine şi nici n-am ce. Nu-i prima carte de pe lume, că-i a lui. Atunci, de ce scriu? E limpede: ca să scriu. Şi, ce s-o mai sucesc, că am şi spus-o, ca să fiu şi eu un cineva. Nu-i cea mai carte de pe lume? N-o fi, da’ atâta pot.

Aş vrea, scrie Montaigne, ca „moartea să mă găsească sădindu- mi verzele, cu nepăsare de ea…” Deocamdată, vorba celui căzut de la etajul nu ştiu cât şi neajuns la ţintă, e încă bine. Nu-mi pasă nici de verze. Mai departe, vom vedea. M-ar dezamăgi să mă dezamăgesc.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara