Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Noi contribuţii la biografia lui Constantin Noica de Nicolae Scurtu

Biografia şi bibliografia filosofului, eseistului, traducătorului şi memorialistului Constantin Noica (1909–1987), deşi sunt temeinic cercetate şi cunoscute de specialişti, şi nu numai, surprind, din când în când, cu câte o informaţie sau o mărturie, care au menirea de a întregi şi clarifica anumite segmente din itinerarul acestui cărturar.
Interesante sunt, în această ordine de idei, şi epistolele pe care le trimite profesorului şi filosofului Ion Petrovici (1882–1972), necunoscute până acum, în care tânărul Constantin Noica îi solicită o intervenţie la Editura Alcalay spre a-i tipări una din primele sale monografii consacrate lui René Descartes.
După un timp scurt, nici o săptămână, Constantin Noica primeşte un pachet voluminos ce cuprindea corecturile cărţii sale despre filosoful francez. Emoţia e mare. Sentimentul de recunoştinţă este pe măsura demersului academicianului Ion Petrovici.
Lectura acestor epistole, deloc convenţionale, ne procură un adânc sentiment de admiraţie şi preţuire pentru omul şi intelectualul Noica, care nu se sfieşte să-i comunice profesorului Ion Petrovici, fără echivoc, că nu aspiră la o catedră universitară de filosofie sau de filosofia istoriei, că nu este suficient pregătit şi că intenţionează să plece în străinătate spre a-şi desăvârşi studiile privitoare la filosofia franceză şi germană.
Ceea ce se şi întâmplă, întrucât pleacă la studii în Franţa, în perioada 1938–1939 şi în Germania, în răstimpul 1940–1941, unde şi-a propus să cerceteze şi să asimileze marea înţelepciune a lumii chiar la ea acasă.

*

Sinaia, 31 mai 1937
Vila Wendy

Mult stimate domnule profesor,

Cunoscând bunăvoinţa d[omniei] voastre faţă de oricine se îndeletniceşte cu filosofia în lumea noastră românească, îmi îngădui să vă fac o rugăminte în legătură, şi de astă dată, cu Editura Alcalay.
Am dat acolo un mic manuscris, în privinţa căruia vă amintiţi, poate, că v-am consultat, asupra lui Descartes1.
Manuscrisul trebuia să apară încă din ianuarie, iar acum mi se spune că nu poate apărea decât în toamnă.
Gândul meu fusese totuşi să-l am tipărit în cursul acestei primăveri, spre a-l putea trimite, împreună cu traducerea Regulilor lui Descartes şi cu cea a Meditaţiilor (traducere însoţită de un rezumat amănunţit al Obiecţiilor şi Răspunsurilor, pe care o pun în curând sub tipar) la Congresul de filosofie de la Paris.
Dacă socotiţi că lucrările acestea ar putea face bună impresie acolo, şi bună impresie cu privire la ţara noastră, nu cu privire la persoana mea, care nici nu va fi prezentă la Congres, îmi iau îndrăzneala de a vă ruga să îndemnaţi, dacă vă e cu putinţă, pe cei de la Alcalay să publice acum, iar nu la toamnă monografia asupra lui Descartes.
Fără autoritatea d[omniei] voastre mi-e greu să cred că i-aş putea convinge s-o facă.
Rugându-vă să-mi iertaţi libertatea ce mi-am luat de a scrie, vă asigur şi pe această cale, domnule profesor, de respectul şi adâncul meu devotament.

Constantin Noica

*

Sinaia, 4 iunie 1937
Vila Wendy

Mult stimate domnule profesor,

Vă sunt adânc recunoscător pentru graba şi bunăvoinţa cu care aţi răspuns rugăminţii mele. Nu v-am formulat- o decât după multe şovăieli şi după ce ajunsesem la încheierea că numai prin d[umnea]voastră aş putea obţine tipărirea imediată a lucrării.
Iar cea mai bună dovadă a faptului că nu mă înşelam în această din urmă privinţă, mi-o dă împrejurarea că odată cu rândurile d[omniei] voastre atât de îndatoritoare, mi-a sosit şi un voluminos pachet de corecturi de la Alcalay.
Sunt fericit să ştiu că recenzia2 mea asupra lui Kant vi s-a părut meritorie. Am citit, abia după ce o trimisesem Revistei Fundaţiilor, articolul d[omniei] voastre din penultimul număr al Revistei de Filosofie.
Aş fi înţeles poate mai bine, în lumina acestuia, interpretarea realistă pe care o daţi lui Kant.
Îngăduiţi-mi cu acest prilej să semnalez o eroare de tipar din cuprinsul lucrării d[omniei]voastre: la pagşinaţ 55 şi 56 apare numele de Beck în loc Buck.
Vă închipuiţi cu ce interes aştept volumul d[omniei] voastre asupra lui Schopenhauer3, volum ce nu este şi probabil nici nu va fi de găsit prin Sinaia.
M-am îndeletnicit ceva mai puţin cu Schopenhauer decât cu Kant, ceea ce înseamnă că voi avea de învăţat nu numai în materia de interpretare ci şi în cea de informaţie, din paginile d[omniei] voastre.
Vă felicit, din toată micimea mea, pentru opera de aleasă popularizare ce întreprindeţi şi pentru rara virtute de a scrie despre, la o vârstă şi desăvârşire intelectuală când aţi avea tot dreptul să nu vă îndeletniciţi decât cu d[umnea]voastră.
Această „supunere la obiect“, cum o numea cineva, e încă un exemplu nobil pe care înţelegeţi să ni-l daţi.
Primiţi, vă rog, domnule profesor, asigurarea deopotrivă a stimei şi recunoştinţei mele deosebite.
Al d[omniei]voastre, adânc respectuos,

Constantin Noica

[Domniei sale domnului profesor Ion Petrovici, Bulevardul Brătianu, nr. 7, Bucureşti; Constantin Noica, Vila Wendy, Sinaia]

*

[Sinaia, 12 iunie 1937]
Vila Wendy

Constantin Noica

mulţumeşte d[omnu]lui prof[esor] Petrovici în chip cât se poate de călduros pentru preţioasa lucrare trimisă, precum şi pentru rândurile însoţitoare.
Nădăjduieşte să aibă prilejul a vorbi mai pe larg despre ea fie în faţa autorului, fie în vreuna din revistele ce cad sub ochii autorului.
Adânc recunoscător,

Constantin Noica

[Domniei sale domnului profesor Ion Petrovici, Bulevardul Brătianu, nr. 7, Bucureşti].

*

Sinaia, 17 martie 1938
Vila Wendy

Mult stimate domnule profesor,

După un lung răstimp de şovăire, am luat hotărârea să vă scriu, în nădejdea că un răspuns, chiar necerut, e mai puţin supărător decât lipsa oricărui răspuns.
Acum câtva vreme, v-a fost prezentat unchiul meu, prof[esor] ing[iner] Casassovici, căruia i-aţi împărtăşit câteva păreri bune cu privire la activitatea mea filosofică.
Am prilejul să vă fiu încă o dată recunoscător şi să vă arăt că bunele d[omniei] voastre păreri reprezintă un certificat pe care îl pot pune aproape înaintea oricăror altora.
În aceeaşi convorbire, însă, aţi vorbit unchiului meu despre conferinţa pe care mi-aţi rezervat-o la Iaşi. Iar în privinţa acesteia mi-aş lua îngăduinţa să vă reţin câteva clipe.
Desigur că unchiul meu a înţeles greşit – nu despre o conferinţă gata pregătită, ci despre un concurs, era vorba, concurs la care mă îndemnaţi să particip. Acest simplu îndemn încă reprezintă pentru mine o deosebită cinste.
În măsura, totuşi, în care candidatura mea v-ar interesa, mă simt dator să vă răspund că nu mi-am sfârşit încă perioada de pregătire, ca urmare intenţionând să plec chiar la toamnă în străinătate, iar, pe de altă parte, că mă gândesc serios la posibilitatea de a nu face nici un fel de carieră, deci nici vreuna universitară.
Dacă, totuşi, odată întors din străinătate, Facultatea din Iaşi sau din alte centre ar avea nevoie, până la găsirea unui titular, pentru un an, doi sau trei, de un simplu suplinitor, m-aş simţi dator să-mi pun la dispoziţie serviciile, în cazul că ele ar avea vreun preţ şi să slujesc direct o colectivitate pe care-mi fac iluzia că o pot sluji şi indirect, din locul retras unde mi-ar plăcea să rămân.
În nădejdea că scrisoarea aceasta este în cel mai rău caz inutilă, vă reînnoiesc sentimentele mele de respectuoasă recunoştinţă şi rămân, în aşteptarea lucrărilor dşomnieiţ voastre, acelaşi viu şi credincios admirator,

Constantin Noica

[Domniei sale domnului profesor Ion Petrovici, fost ministru, Bulevardul I.C. Brătianu, nr. 7, Bucureşti; Constantin Noica, Vila Wendy, Sinaia].


Note

Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române.
1. Constantin Noica, Viaţa şi filosofia lui René Descartes. Bucureşti, Editura Alcalay, 1937, VI+199 pagini. (Biblioteca pentru toţi, nr. 1495–1497).
2. Constantin Noica, Kant văzut de profesorul Petrovici în Revista Fundaţiilor Regale, 4, nr. 3, martie 1937, p. 675–683.
3. Constantin Noica, Ion Petrovici – Cum se scrie o monografie filosofică în Revista Fundaţiilor Regale, 4, nr. 11, noiembrie 1937, p. 426–430. [Ion Petrovici – Schopenhauer].

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara