Înapoi la pagina curenta

Meridiane:
Nobelul pentru Literatură 2017: KAZUO ISHIGURO de Cristian Pătrăşconiu

În 2017, Nobelul pentru Literatură a revenit scriitorului britanic, cu origini japoneze, Kazuo Ishiguro. Scriitorul născut la Nagasaki, în 1954, a primit cea mai faimoasă distincție literară din lume, pentru romanele sale „de mare forță emoțională în care a scos la iveală abisul din spatele simțului iluzoriu al conectării noastre cu lumea“. Financiar: în acest an, premiul pentru literatură acordat de Fundația Nobel este cu un milion de coroane mai mare decît cel de anul trecut (aproximativ 9 milioane de coroane – 1,1 milioane de dolari). Statistic, dar minimal: ceremonia de înmînare a tuturor premiilor Nobel pentru 2017 va avea loc în cadrul unul banchet oficial în 10 decembrie (data aceasta este și cea în care se comemorează moartea lui Alfred Nobel) în capitala Suediei. Kazuo Ishiguro este un autor prezent în mod constant și pe piața editorială românească, în ultimii 15 ani. Cărțile sale sunt traduse, și majoritatea acestora au deja cel puțin cîte două ediții, la Polirom, în prestigioasa colecție „Biblioteca Polirom“.
Dacă în anii precenți, la săptămâni bune după ce au fost anunțați în mod oficial cîștigătorii de la acea dată a Premiilor Nobel pentru Literatură, a existat un oarecare suspans cu privire la eventuala participare la ceremonia oficială de la banchetul din 10 decembrie a celor laureați (cazul Bob Dylan este cel mai pregnant în acest sens, dar nu singurul...), în 2017, noul cîștigător a răspuns, public-mediatic, foarte prompt opiniei publice mondiale și, implicit, a dat asigurări că nu va lipsi de la momentul festiv din prima decadă a lui decembrie. Reacția primă a lui Kazuo Ishiguro la auzul veștii că este cîștigătorul Nobelului pentru Literatură a fost de surpriză totală, menționează The Guardian. „Sunt, desigur, onorat, dar și complet luat prin surprindere de acestă veste“, a spus, pentru prestigioasa publicație britanică, Ishiguro, cel care, conform mărturiei sale, a crezut în primele clipe că are dea face cu ceva din specia „fake news“ în privința onorantei distincții suedeze. „E ceva complet neașteptat; altfel, m-aș fi spălat și eu pe cap în această dimineață“, a povestit la cîteva zeci de minute după momentul anunțului oficial, în mod vizibil bucuros și autentic, scriitorul britanic. „A fost un haos complet. Inițial m-a sunat agentul meu ca să îmi spună că se aude că aș fi cîștigat Premiul Nobel, dar sunt acum atît de multe știri false încît e greu pentru cineva să creadă în așa ceva în aceste zile. Dar, mai apoi, cînd au început să mă sune jurnaliștiiși și cînd au ajuns chiar și la ușa mea, am început să cred că această știre este adevărată“, a mai sus cel mai recent premiant al Nobelului pentru Literatură.
„Nu sunt pe de-a-ntregul englez, pentru că am fost crescut de părinți japonezi într-o casă în care se vorbea în japoneză. Părinții mei nu au realizat, de la început, că vom merge pentru a sta atît de mult timp în Anglia, așa încît au insistat să am un contact consistent cu valorile japoneze“, povestește Ishiguro aventura identității sale, deopotrivă ca om și ca scriitor. „Am un background distinct, gîndesc diferit, perspectivele din care privesc lucrurile sunt, cred, ușor diferite de cele ale britanicilor“. De altfel, acțiunea primelor sale două romane este plasată în Japonia și, de mai multe ori, Kazuo Ishiguro menționează influența remarcabilă și constantă pe care țara în care s-a născut o are asupra operei sale – atît literatura de acolo, cînd și c i n e m a t o g r a f i a (Ishiguro însuși definindu-se drept un „foarte serios cinefil“).
Așadar, Kazuo Ishiguro îi urmează, pe lista laureaților Nobel pentru Literatură, lui Bob Dylan, cont r o v e r s a t u l laureat din 2016 (pentru muzică și literatură – au spus, cu o ușoară, dar evidentă maliție, unii dintre cei care au comentat această distincție). „Este, pentru mine, o teribilă onoare să am un asemenea premiu“, a spus, la cîteva zile din anunțul pentru 2017, Ishiguro (într-un interviu postat pe site-ul oficial al Premiului Nobel). „Pentru că“, a adăugat acesta, „eu vin, ca laureat, într-o linie a marilor mei eroi, cu adevărat autori uriași. Cei mai mari autori ai lumii au primit Nobelul pentru literatură, iar pentru mine este cu adevărat minunat să îi urmez lui Bob Dylan, cel care a fost eroul meu încă de cînd aveam 13 ani. Bob Dylan este, probabil, cel mai mare erou al meu“.
Mai mulți dintre scriitorii foarte cunoscuți ai lumii au reacționat imediat în chip pozitiv la vestea că Ishiguro a cîștigat înalta distincție suedeză din 2017, printre primii aflîndu-se Salman Rushdie: „felicitări multe și sincere vechiului mei prieten Ish, a căruia creație o admir nespus încă de la primul său roman, Amintirea palidă a munților.“ Rushdie a adăugat, cu o trimitere cît se poate de evidentă, că și prietenul său foarte bun știe „să cînte la chitară și să compună cîntece“. Cu mult mai puțin faimos decît Bob Dylan în această privință, K. Ishiguro a scris, într-adevăr, mai multe cîntece de jazz. De asemenea, el menționează în mod repetat influența majoră pe care o are muzica asupra operei sale; de altfel, una dintre cărțile sale – nu roman, ci de proză scurtă – gravitează, seducător, în jurul muzicii. Este vorba despre Nocturne. Cinci povești despre muzică și amurg, tradusă și în românește; o carte despre care în „Evening Standard“ se menționează că „nu este deloc de mirare că un prozator atît de profund, atît de bine echipat pentru a surprinde cele mai contradictorii sentimente este îndrăgostit de muzică“.
Kazuo Ishiguro are, pînă acum, 7 romane publicate, primul dintre ele în 1982 (Amintirea palidă a munților), iar cel mai recent, în 2015 (Uriașul îngropat). Între momentele de apariție ale romanelor sale Ishiguro pune cel puțin 3 ani, dar, mai des, cinci. Ultimele două romane consemnează, pînă acum cel puțin, cel mai lung interval de pauză: Uriașul îngropat a fost precedat, cu fix un deceniu în urmă, de Să nu mă părăsești (unul dintre cele mai răsunătoare succese de public al scriitorului britanic; cel de-al doilea și probabil cel mai faimos fiind Rămășițele zilei, carte cu care Ishiguro și-a trecut în palmate un Booker Prize și care a avut parte și de o ecranizare nu mai puțin faimoasă – cu, de neuitat aș zice, Emma Thompson și Anthony Hopkins în rolurile principale). À propos de Booker Prize, și altele dintre titlurile scriitorului britanic s-au aflat pe lista scurtă a celui mai prestigios premiu acordat literaturii scrise în limba engleză – mai precis, Un artist al lumii trecătoare, Pe cînd eram orfani și Să nu mă părăsești (despre acesta din urmă existînd relatări că, deși inițial desemnat cîștigător, a pierdut în cele din urmă, cu prețul divizării tensionate a juriului, în fața romanului Marea de John Banville). Referințele mediatice din presa britanică privitoare la impactul romanelor lui Kazuo Ishiguro menționează că acestea se află, de altfel, pe listele scurte ale majorității premiilor semnificative. O singură nuanță: în 2008, revista „Times“ l-a plasat pe K. Ishiguro pe poziția 32 în topul celor mai mari scriitori britanici de după 1945. La un deceniu după ierarhia dată publicității în 2008 și după ce în palmaresul lui Ishiguro figurează, iată, și Premiul Nobel este foarte probabil că poziția acestuia în clasamentul mai înainte invocat este mult superioră.
Pe de altă parte, Kazuo Ishiguro este un autor încă tânăr – acesta, în ciuda reacției sale recentissime cu privire la faptul că ar fi în interiorul mediei de vîrstă a laureaților acestei distincții. Fapt este că, pentru lista completă a premianților Nobel pentru Literatură, media de vîrstă este de 65 de ani. Ishiguro are numai 62 de ani – dar, desigur, nu este cel mai tînăr laureat al acestui premiu. Rudyard Kipling, primul britanic – dintre cei 11 de pînă acum – câștigători ai Nobelului pentru Literatură (în 1907), avea la momentul desemnării sale ca învingător al secțiunii „Literatură“ doar 41 de ani. Alături de Ishiguro – cel mai recent câștigător de Nobel literar – și de R. Kypling, au mai cîștigat pentru Marea Britanie marele premiu următorii scriitori: G.B.Shaw, J.Galswhorty, T.S.Elliot, B. Russell, W. Churchill, W.Golding, V.S.Naipul, H.Pinter, D. Lessing (aceasta deținând, de altfel, și recordul pentru cel mai în vîrstă câștigător – avea 88 de ani cînd i s-a decernat premiul). SUA are 12 premii Nobel pentru Literatură. Lideră în această ierarhie este Franța, cu nu mai puțin de 15 premii Nobel pentru Literatură. Pe locurile 4 și 5, la egalitate, sunt – cu cîte 8 asemenea premii – Germania și Suedia. De asemenea la egalitate, pe locurile 6 și 7 – cu cîte 6 Premii Nobel pentru Literatură – sunt Italia și Spania. Locurile 8, 9 și 10 sunt ocupate de Polonia, Irlanda și Rusia, în dreptul fiecăreia dintre aceste țări fiind cîte 4 Nobeluri pentru Literatură.
Revenind la Premiul Nobel cîștigat de Ishiguro, autorul britanic a ținut să spună și că „e un moment foarte bizar pentru lumea noastră, un moment în care avem din ce în ce mai puțină încredere în sistemele politice și în lideri, în care nu mai suntem atît de siguri pe valorile noastre definitorii – și eu sper că faptul de a fi cîștigat acest premiu să contribuie în vreun fel la pacea și la buna înțelegere în această lume“.