Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Nikos Kazantzakis şi destinul operei sale de Elena Lazăr


ŞANSELE editoriale ale lui Nikos Kazantzakis în Grecia şi în străinătate. Ediţii, traduceri, prefeţe şi comentarii critice, estetica ediţiilor, perspective” – aceasta a fost tema celor 20 de comunicări prezentate de specialişti greci şi străini în cadrul unui Congres dedicat lui Nikos Kazantzakis şi desfăşurat recent pe meleagurile natale ale scriitorului. Iniţiatoarea acestei manifestări, Societatea Internaţională „Prietenii lui Nikos
Kazantzakis” (preşedinte Gheorghios Stasinakis), înfiinţată în urmă cu mai bine de două decenii la Geneva şi numărând în prezent nu mai puţin de 104 secţii naţionale (între care şi una română), a strâns în jurul ei numeroşi co-organizatori, de la Prefectura Iraklion sau Centrul European de
Traducere din Atena până la primăria din localitatea
ce poartă azi numele „Nikos Kazantzakis”, la Muzeul
omonim din localitate sau la Consiliul Mondial al
Cretanilor.
Îngrijoraţi de faptul că prozatorul grec cel mai tradus în străinătate (titlul de cel mai tradus poet grec îi aparţine lui Konstantinos P. Kavafis) a intrat în ultimii ani întrun nedrept con de umbră, organizatorii au dorit să afle cauzele acestei situaţii şi să caute soluţii adecvate.
Deţinătorul actual al drepturilor de autor, care este totodată şi proprietar al Editurii Nikos Kazantzakis, se pare că a contribuit în mare măsură la condamnarea la uitare a scriitorului. Un răsunător proces cu privire la paternitatea drepturilor de autor ale Cretanului a ţinut prima pagină a mass-media culturale ateniene, timp de mai
mulţi ani.
Comunicările din prima zi a lucrărilor, aparţinând
unor reputaţi specialişti greci (critici literari, comparatişti etc.) au urmărit prezenţa lui Nikos Kazantzakis pe piaţa de carte din Grecia, problema reeditărilor, a ediţiei de Opere Complete, ecoul său în conştiinţa cititorului grec de azi. Concluziile au fost dintre cele mai triste: absenţa unor ediţii moderne, cu îngrijire adecvată, ale operelor
publicate în timpul vieţii, mulţimea lucrărilor rămase inedite chiar şi la peste jumătate de veac de la moartea autorului, imposibilitatea cercetătorilor de a accede la uriaşa arhivă a scriitorului, o adevărată mină de informaţii
pentru descifrarea uneia dintre cele mai complexe
personalităţi greceşti ale secolului 20. Interesantă a
fost dezbaterea care a urmat, la care au participat scriitoarea Rhea Galanaki, profesorul atenian Yorghis Yatromanolakis, critic literar şi prozator, avocatul Yorgos Stefanakis, specialist în spinoasa problemă a drepturilor de autor.
Situaţia şi calitatea traducerilor, difuzarea, posibilitatea reeditărilor şi a unor noi traduceri din opera lui Kazantzakis au preocupat participanţii la lucrările celei de-a doua zile, desfăşurate în nou-renovatul muzeu Nikos Kazantzakis
din satul natal al scriitorului (obiectiv ce n-ar trebui să lipsească din agenda turiştilor români prieteni ai
operei sale). Comunicările prezentate de oaspeţii străini (traducători şi cercetători) au refăcut traseul traducerilor din opera lui Nikos Kazantzakis în engleză (pe continentul european şi dincolo de Ocean), în limbile romanice (catalană, franceză, portugheză, română, spaniolă), slave (bulgară, rusă, ucraineană, sârbă, slovenă, sârbo-croată),
în limbi nordice (norvegiană, suedeză) sau în georgiană.
Cu surprindere s-a constatat că dăinuie şi astăzi acelaşi paradox care l-a frământat pe Kazantzakis în timpul vieţii – de a fi mai bine cunoscut în străinătate decât în propria patrie. Majoritatea traducerilor din ţările europene au fost realizate însă în urmă cu mai multe decenii şi sunt demult epuizate. Puţine sunt ţările în care numele Cretanului este readus în actualitate. Între aceste fericite excepţii se numără şi România, unde două dintre cele mai importante opere ale scriitorului, Alexis Zorbas şi Hristos răstignit din nou, au apărut, prin strădaniile Editurii Humanitas, în traduceri noi, realizate direct din limba greacă. Primul text semnat de Kazantzakis a fost publicat în limba română în 1934 şi se datorează lui Pericle Martinescu, care, alături de Polixenia Karambi
şi Alexandra Medrea-Danciu au fost principalii promotori ai operei sale în patria lui Panait Istrati. Din 1962 până astăzi au apărut în română 9 titluri (proză, teatru, eseu filosofic) în 15 ediţii (Alexis Zorbas, în două versiuni româneşti diferite – deţine recordul de ediţii – 6 ).
Există, pe de altă parte, o impresionantă şi extrem de variată bibliografie Kazantzakis (cuprinzând traduceri, recenzii, studii) publicată în presa literară românească a ultimelor trei sferturi de veac.
Cazul Nikos Kazantzakis este departe de a fi
clasat. Deschiderea arhivei şi publicarea operelor inedite vor readuce în atenţia cititorilor de azi un autor ideal, prin multitudinea genurilor pe care le-a abordat, pentru epoca postmodernă.