Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Începutul de stagiune... de Dumitru Avakian

...poate fi un indiciu privind cursul întregului sezon muzical. Și de această dată, ca și în anii precedenți, primele concerte susținute de Filarmonica bucureșteană, susținute de Orchestra Națională Radio, demonstrau că nu s-a învățat prea mult din evenimentele recentei ediții a Festivalului enescian. Idea de concert-eveniment nu apare încă în chimia care definește identitatea întâlnirii săptămânale a muzicienilor celor două colective simfonice bucureștene cu publicul meloman, cu publicul de specialitate.
Un celebru concert de pian de Liszt, o foarte cunoscută Simfonie, ultima, „din lumea noură“, datorată lui Antonin Dvorak, o muzică de film al celebrei pelicule „Mihai Viteazul“, partitură cu totul nesemnificativă din creația lui Tiberiu Olah, nu se puteau constitui în aspecte de specială atracțiozitate ale primului simfonic al Filarmonicii. Iar aceasta în ciuda faptului că pianistul Daniel Goiți, solistul serii, este un muzician apreciat al sălilor bucureștene de concert, un artist ce dispune de un aparat pianistic temeinic așezat, de o sensibilitate ce colorează cu discretă sugestie sunetul, complexul armonic al muzicii lui Scriabin, oferite la cererea publicului.
Indiscutabil, punctele forte ale concertelor de debut ale stagiunii au fost evoluțiile tinerilor muzicieni performeri. Momente de debut remarcabil! Sala Atheneului, Filarmonica l-au găzduit pentru prima oară pe dirijorul Kahchun Wong din Singapore. Dispune de o uimitoare energie mobilizatoare, de un profesionalism aplicat cu mare eficiență, cu promptitudine ferm etalată atât la nivelul structurilor mari ale operei muzicale, aici ale Simfoniei a 9-a de Dvorak, cât și la nivelul stabilirii unui raport eficient dintre solist și ansamblu. Dezvoltă o consecvență rar întâlnită în susținerea relației dintre dinamica muzicală și tempo, aspect exteriorizat printr-o gestică ce nu face economie de mijloace, de energie, de impulsuri dinamice în bună parte justificate din punct de vedere muzical, permanent motivate și susținute de o sensibilitate evidentă. Este o gestică desfășurată cu o ardoare ce aparține vârstei. Se va domoli în etapele următoare ale evoluției artistului muzician. Căci inteligența muzicală face aici casă bună cu talentul care operează de o manieră profesională, aplicată.
Este de observat pe mai departe felul în care experiența muzicală extinsă poate conduce spre nivelul cel înalt la care economia mijloacelor gestuale poate aduce un maxim de rezultat în plan muzical-artistic. Este laureatul importantului concurs Lavro von Maracic, al concursurilor bucureștene, cel al Filarmonicii dar și Jeunesse Musicales. La noi în țară a condus numeroase concerte și altele, mai multe, în contextul actual al vieții muzicale internaționale. Este inițiativa directorului artistic al instituției, maestrul Horia Andreescu, de a-l fi promovat în actualul debut al stagiunii.
În Studioul de Concerte din str. Berthelot, deschiderea actualului sezon a fost încredițată dirijorului Cristian Mandeal la pupitrul O.N.R.; iar momentul solistic a fost susținut de tânărul violonist Răzvan Stoica, o natură muzicală virtuoză, protagonist al Concertului în re major de Niccolo Paganini. Este un concertspectacol care solicită întregul complex al abilităților tehnice imaginate la acest instrument. Ceea ce a realizat Rossini în genul operei italiene a timpului – privind etalarea virtuozităț ilor vocale în relația cu frumusețea melodică – o realizează în egală măsură contemporanul său, Niccolo Paganini, în ce privește inspirația melodică tipic violonistică pusă în valoare de o eclatantă virtuozitate instrumentală greu de imaginat atât în urmă cu două secole dar și acum. Răzvan Stoica este acea natură virtuoză pentru care dificultățile tehnice ale acestei partituri nu pun probleme; celebra cadență de virtuozitate solistică a primei părți – cunoscută ca fiind cadența Sauret – poate fi apreciată ca fiind de-a dreptul diabolică. Stoica dispune de un antren interior, de o voință de acțiune ce condiționează cu bun succes susținerea acestui magnific edificiu violonistic. ~i conferă o bună șezare. ~n plus, frumusețea melodică seducătoare a liniei violonistice apare ca fiind hrănită în acest caz de o sensibilitate intensă pe care solistul o stăpânește necondiționat, iar aceasta în ciuda unor aproximări intonaționale prezente în prima parte a lucrării, a unor efecte în pizzicato aduse relativ agresiv, în mare viteză. Demn de remarcat, la cererea insistentă a publicului a fost prezentată Sarabanda din Partita în re minor de Johann Sebastian Bach; aceasta a fost marea surpriză, momentul suprem al evoluției violonistice a serii. Firescul așezării frazei muzicale, susținerea acesteia în balansul viu al mișcării, frumusețea cultivată a tonului violonistic dovedesc stăpânirea unei autentice culturi stilistice ce poate propulsa evoluția în continuare a tânărului muzician.
O uvertură de Rossini dar și expoziția orchestrală a concertului paganinian au fost expediate de O.N.R., de dirijorul serii, de o manieră funcționărească, conform metodei „Repede și Tare“. ~n schimb realizarea celor două suite de balet Daphnis și Chloé de Maurice Ravel a readus interesul dirijorului, a maestrului Cristian Mandeal, a membrilor formației pentru sonoritățile rafinat elaborate ale momentelor acestor celebre pagini orchestrale de puternică identitate impresionistă. Pe aceeași direcție, Corul Academic Radio condus de maestrul Ciprian Șuțu, a adus culori timbrale inefabile în relația cu sonoritățile orchestrale, drept o firească extensie a acestora. Așa, da! Altfel, ba!
Căci, nu se poate uita, prezența celor două colective orchestrale pe parcursul recentei ediții a Festivalului enescian a fost realmente exemplară, atât pe parcursul Legendei dramatice Damnațiunea lui Faust, de Berlioz, cât și în susținerea părții orchestrale a operei Mathis pictorul de Paul Hindemith. Cred că după plecarea numeroșilor oaspeți sosiți de peste mări și țări, noi cei rămași acasă merităm aceeași atenție; ...în ce privește alcătuirea programelor și relizarea acestora.
În plus, consider firesc ca în cazul ansamblurilor de poziționare națională, ansambluri susținute din bani publici, programele de concert să includă pagini semnificative din repertoriul autohton, altul decât cel enescian prezent masiv, pe bună dreptate, în concertele marelui eveniment al Festivalului. La Filarmonică, în acest sens, pe parcursul concertului aniversar susținut în aceate zile de maestrul Ilarion Ionescu Galați însuși ni se promite mai mult. ~n schimb, Formațiile Muzicale Radio, pe întreaga durată a lunilor octombrie și noiembrie, pe durata a nouă săptămâni, a mai multor programe diferite, nu programează nici măcar o lucrare aparținând repertoriului autohton. Concursul în vederea ocupării postului de dirijor-director artistic, persoană ce ar fi responsabilă pe această direcție, se lasă așteptat. Colectivele simfonice europene importante nu evită asemenea responsabilități. În luna noiembrie, spre exemplu, aniversând Ziua Radio România, programul de concert al Orchestrei Naționale Radio conține exclusiv muzică ce aparține școlii naționale ruse ! Sic!
Ne referim, oare, la o instituție publică de importanță națională?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara