Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
În vîltoarea traducerilor de Muguraş Constantinescu

Între cele două sute de povești, reunite de Jacob și Wilhelm Grimm în Poveștile pentru copii și pentru cămin, una anume era socotită de ei ca foarte veche și foarte frumoasă, fapt pentru care îi atribuie locul și rolul de poveste inaugurală a întregului corpus, încă de la prima ediție din 1812, loc pe care îl păstrează în toate cele șapte ediții antume. Tot astfel, vizînd un proiect global și atenți la arhitectura culegerii lor, la articularea textelor între ele, cei doi frați au ales cu grijă, după cum vom vedea, și povestea finală a culegerii lor.
Revenind la povestea inaugurală, ea se intitulează Regele broască sau Heinrich cel cu inima ferecată și este construită pe tema cunoscută a transformării monstruoase în animal a eroului, prin puterea unei vrăji; aceasta nu poate fi desfăcută decît de dragostea unei ființe umane, adesea dotată cu cele mai alese însușiri. La motivul, bine rezumat de cuplul frumoasa și bestia, se adaugă un altul, mai puțin cunoscut și comentat, și anume, cel al servitorului credincios, care suferă din pricina sorții ingrate a stăpînului și îi rămîne cu loaialitate alături. Mai mult chiar, pentru ca să nu îi plesnească inima de durere, Heinrich o strînge cu trei cercuri de fier.
Deși povestea regelui broască a dat naștere unor numeroase lecturi și rescrieri pentru adulți, în care aluziile sexuale și partea de fantasmatic ocupă un loc important, unor studii de stilistică privind superlativele, diminutivele și repetițiile din text, altora de simbolistică și de genetică, nu ne vom opri aici asupra acestora ci vom încerca să vedem ce se întîmplă cu povestea preferată a celor doi frați la trecerea ei într-o altă limbă și într-o altă cultură.
Dacă titlul originalului german anunță două povești, una despre prințul broască, alta despre slujitorul Heinrich, în traducere titlul suferă simplificări și distorsiuni. Astfel prima traducere românească are drept titlu Broasca fermecată, dar altele anunță, declinînd o variată ars combinatoria, Feciorului de împărat prefăcut în broască, Prințul fermecat și Heinrich cel de fier, Prințul fermecat, Prințul Broscoi, Prințul Broască, Regelebroască sau Heinrich cel cu inima ferecată, Regele-broască sau Henry cel de fier, Regele broască sau Heinrich cel din fier, Prințesa și Broscoiul, Prințesa și Broscoiul sau Prințul Broscoi. Aceste traduceri și reintitulări, pun accentul cînd pe personajul prințului, cînd pe metamorfoza pe care el a suferit-o, cînd pe cel al prințesei, cînd pe cuplul pe care îl vor forma, unele păstrînd totuși ideea a două istorii reunite într-o singură poveste. Am subliniat, pe alocuri, cîteva cuvinte care, înșelător de discret, schimbă totuși sensul textului.
Ca să înțelegem avatarurile acestui titlu, trebuie să ne amintim pe scurt povestea despre metamorfozarea și de-metamorfozarea prințului. Fiica unui rege își petrece adeseori zilele calde ale verii sub umbra unui tei uriaș, lîngă o fîntînă răcoroasă, jucîndu-se cu o mică minge de aur. ~ntr-o zi, din neatenție, ea scapă mingea în apa fîntînii și plînge nefericită ca și-a pierdut jucăria preferată. Din fîntînă apare o broască mare și urîtă, care la început o sperie, dar în care prințesa recunoaște, mai apoi, o broască bătrînă, cu care mai stătuse de vorbă. Aceasta se oferă să-i aducă mingea din adîncul fîntînii cu condiția să-i devină prietenă. Prințesa îi promite să-i fie tovarășă de joacă, dar imediat ce primește mingea, pleacă la palat și uită de broască, socotind că aceasta va rămîne pentru totdeauna să se bălăcească în apă și să orăcăiască. Broasca, de fapt un prinț blestemat de o vrăjitoare haină, o caută peste cîtva timp la palat, strigînd la porțile acestuia că prințesa nu își respectă făgăduiala. Regele, tatăl fetei, se înfurie aflînd că prințesa nu își respectă cuvîntul dat, lucru deosebit de grav pentru o fiică de rege. Astfel, constrînsă și destul de scîrbită, prințesa mănîncă din aceeași farfurie cu broasca, bea din același pahar cu ea; cînd însă batracianul îi cere să îl ia în pătucul ei de mătase, fata, înfricoșată de pielea rece a acestuia și enervată de insistența lui, îl apucă de un picior și îl izbește de perete. Totul e spre binele amîndurora, fiindcă, în cădere broasca se transformă într-un prinț cu ochi drăgăstoși și îi mulțumește fetei că l-a salvat de vrajă. O cere în căsătorie și a doua zi pornesc într-o caleașcă, trasă de un echipaj somptuos, spre palatul mirelui, însoțiți de credinciosul slujitor Heinrich. Pe drum se aude un zgomot puternic, dar slujitorul își liniștește stăpînul: nu s-a rupt nicio roată de la caleașcă, ci doar a plesnit unul din cercurile de fier ce țineau în loc inima lui Heinrich. La fel se întîmplă și cu celelalte două cercuri. Această poveste destul de cunoscută în varianta simplificată, a fost modificată prin numeroase repovestiri și reeditări, și, deși nu există în originalul german, i s-a adăugat și scena cheie a sărutului, dat de prințesă prințului broască. O dată cu introducerea sărutului a dispărut și povestea lui Heinrich.
Dar nu toate acestea au dat poveștii inaugurale a întregului corpus o aură specială, ci prima ei frază, în care se vorbește de vremurile vechi cînd dorințele încă mai erau îndeplinite (In den alten Zeiten wo das Wünschen noch geholfen hat). Aceasta pune întregul corpus de povești sub semnul unui miraculos mai larg în care totul este posibil, care cuprinde nu doar arsenalul feeric de zîne, pitici, uriași, vrăjitoare, fantome, gnomi, duhuri, vrăjiri și desvrăjiri, ci și împlinirea dorințelor și a unui timp prielnic acestui fapt. Deși de la prima la ultima ediție antumă povestea a suferit modificări stilistice prin fluidizarea și clarificarea ei, fraza de început a rămas neschimbată.
Cum era de așteptat, în vîrtejul și vîltoarea prelucrărilor, adaptărilor și transpunerilor de tot felul, această frază, unică în tot corpusul și emblematică pentru el, a dispărut, sau, dimpotrivă, a fost mai înflorită de la o traducere la alta, de la o ediție la alta. Dacă traducători precum Viorica S. Constantinescu, Diana Sălăjanu, Ligia Paula Sălăgeanu au păstrat-o cu grijă, cît mai aproape de forma originalului, alții au eliminat-o, de parcă nici nu ar fi fost, și au început povestea fără această intrare și instalare într-un timp miraculos. Recurgînd, oricît de paradoxal ar părea, la traduceri intermediare – din franceză sau din engleză – pentru cele mai faimoase povești germane, traducători dezinvolți au înlocuit bătrînul tei cu un lămîi, gestul de supărare al prințesei cu un sărut, prenumele german Heinrich cu cel englez Henry. Tot astfel, ilustratori grăbiți au așezat de la bun început pe capul mare al broaștei urîte o coroana princiară, transformînd-o totodată într-o drăgălașă broscuță, deși povestea nu-i atribuie vietății aflate sub puterea unui blestem nicio podoabă de aur, fapt care ar fi atenuat, desigur, teama și dezgustul fiicei de rege.
Dar nici în alte limbi și în alte culturi soarta poveștii și a frazei inaugurale a fraților Grimm nu a fost mai bună. Astfel în versiunea italiană elaborată de Francesca Albini, povestea noastră numită „Il principe ranocchio”, ocupă locul al patrulea în selecția Le fiabe dei fratelli Grimm, iar incipitul referitor la împlinirea dorințelor a fost eliminat ca și slujitorul credincios cu inima ferecată. Nici în selecția franceză Contes a traducătoarei și psihanalistei Marthe Robert, care scrie și o frumoasă prefață în care afirmă că povestea cu zîne este un adevărat mic roman de educație sentimentală, povestea prințului preschimbat în broască nu își găsește locul meritat. În schimb, ca o compensație, povestea finală a corpusului „Cheița de aur” își recapătă în traducerea ei rolul de excipit pentru întregul volum. Aceasta cu atît mai mult cu cît ea este socotită, pe bună dreptate, o „poveste deschisă” prin finalul ei incert – cititorul nu va ști niciodată ce anume conține cufărul care se descuie cu misterioasa cheiță, găsită în zăpadă de către băiatul sărac, pornit în toiul iernii să adune vreascuri din pădure.
Prin ingeniozitatea unor traducătoare ca Laura Mihăileasa și Simona Ionescu și cufărul de fier, ascuns cu grijă în pămînt, și-a dezvăluit taina, dar povestea lui și-a pierdut locul devenind în selecția lor din finală inaugurală fiindcă „Cheița de aur” este în recenta traducere românească un fel de preambul al întregii culegeri. Povestea băiatului norocos își pierde și specificul, devenind din deschisă oarecum lămuritoare, fiindcă titlul culegerii Comoara cu basme și prefața traducătoarelor induc ideea că în cufăr se află cele mai prețioase minunății, poveștile înșiruite în volum. În această înșiruire, Prințul Broscoi sau Heinrich cel cu inima încătușată se află pe primul loc, iar fraza cu care începe ne plasează, așa cum au dorit Frații Grimm în „timpuri de demult, cînd dorințele lesne se împlineau”.
Iată așadar că în vîltoarea traducerilor, adaptărilor și prelucrărilor de tot felul se întîmplă ca dorința povestitorilor Jacob și Wilhelm Grimm să fie împlinită și povestea despre prințul broască să deschidă culegerea lor de povești pentru copii și cămin, atunci cînd misiunea traducătorilor de a fi credincioși și loiali textului original – poveste veche și, cu siguranță, deschisă – este îndeplinită cu finețe, cu subtilitate și cu un grăunte de ingeniozitate.

Referințe bibliografice:
Grimm, Povești adunate de Frații Grimm, traduse de Lia Hârsu, București, Edit. Librăriei Leon Alcalay, colecția Biblioteca pentru toți, 1909.
Grimm. Contes, choix, traduction et préface de Marthe Robert, Gallimard, Folio, ș1973ț, 1976, 1993.
Grimm, Poveștile Fraților Grimm, traducere Viorica S., Constantinescu, ilustrații Ludwig Richter, Iași, Polirom, ș1998ț 2007.
Grimm (Frații), Comoara cu basme, traducere din limba germană de Laura Mihăileasa și Simona Ionescu, Pitești, Paralela 45, 2013.
Grimm (Frații), Povești, Cele mai frumoase povești, trad. Diana Sălăjanu, Ligia Paula Sălăgeanu, ilustrații Daniela Drescher, București, Editura Univers enciclopedic & Triade, 2014.
Le fiabe dei fratelli Grimm, traduzione Francesca Albini, Edizioni Usborne, 2016.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara