Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
„În 2017, Nobelul pentru Literatură va reveni unui fotbalist“ de Redacția

Sunt cuvintele maliţioase ale lui Mario Vargas Llosa, el însuşi laureat Nobel, ca reacţie la atribuirea Premiului Nobel pentru Literatură în 2016 lui Bob Dylan. Cuvintele sunt reproduse în revista franceză Magazine littéraire din decembrie într-un grupaj referitor la şocanta distincţie a juriului suedez. La rubrica lui de umor, François Bon imaginează un dialog cu cântăreţul american pe tema premiului. Bon: „Aţi fost surprins?” Dylan: „Au fost amabili, nu sunt un pianist chiar aşa de bun”. Bon: „Veţi primi banii cuveniţi?” Dylan: „Ştiu că Beckett a refuzat cecul, dar nu cântăm aceeaşi muzică”. Cel mai interesant şi critic text îi aparţine lui Pierre Assouline, directorul publicaţiei, în editorialul lui mensual. Reluăm câteva fragmente: „Bob Dylan nu e cu siguranţă un oarecine. Cântăreţ, compozitor, şi-a înscris numele cu litere de neon în istoria contraculturii americane... Are poate o voce de şrapnel ruginit, ce contează, cântă cu siguranţă cel mai bine dintre toţi laureaţii Nobelului pentru Literatură. Păşim într-o epocă în care nu vom mai avea dreptul să spunem că Blind Willie McTell sau Hurricane sunt cântece şi că autorul lor e un cântăreţ. Nu, va trebui să le considerăm poeme, izvorîte din spiritul unui poet. Greu de închipuit un mai mare dispreţ pentru literatura şi poezia americană. Nu atât alegerea lui Dylan ne lasă un gust amar, cât cauţiunea adusă ideii că adevăraţii poeţi ai vremii noastre sunt cantautorii. Citiţi Cronici, cartea de memorii a lui Dylan, şi veţi vedea că nu e niciodată vorba despre poezie, decât eventual când autorul afirma că un sonet de Milton are «eleganţa unui folk-song» ... Babilonia stârnită de anunţarea Nobelului 2016 se înscrie într-un context ros de relativism cultural, de transgresarea tuturor frontierelor şi de confuzia genurilor literare... Dacă juriul suedez a vrut să decerneze premiul unui poet, nu l-a găsit decât pe Dylan în întreaga masă internaţională? Dacă a ţinut cu orice chip să celebreze un american, douăzeci şi trei de ani după Toni Morisson, n-a găsit pe altcineva?” (De exemplu, pe Philip Roth, John Irving, Dona Tartt sau fie şi pe Leonard Cohen, ale cărui versuri sunt incomparabil mai... poezie decât ale lui Bob Dylan).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara