Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Muzica veche în actualitate de Dumitru Avakian

Din luna mai şi până foarte de curând în luna noiembrie serviciile culturale franceze acreditate la Bucureşti au desfăşurat un amplu program privind aducerea în actualitatea vieţii noastre de concert a unei părţi din imensul tezaur al valorilor aparţinând sfârşitului Renaşterii şi Barocului muzical vest-european. Programul "Musique Ancienne - Musique au Musée" este o operă susţinută cu consecvenţă, cu credinţă, dată fiind temeinicia relaţiilor care ne leagă - nu de azi, nu de ieri - de marea tradiţie a culturii franceze, de valorile acesteia care au fructificat inclusiv la noi. Ansamblurile Doulce Mémoire, Il seminario Musicale, Académie baroque d'Ambronay, se constituie în grupuri de muzicieni, adevărate instituţii de cultură, ce se dedică astăzi punerii în lumina reflectoarelor atenţiei publice a unor creaţii instrumentale şi muzical-poetice care împlineau cotidianul vieţii de curte, colorau zarva târgurilor, a iarmaroacelor, aduceau hrană spirituală pentru fidelii abaţiilor. Performanţa scenică se îmbină cu munca de cercetare, de transcriere şi de selecţie a manuscriselor, cu o notorie activitate de formare a tinerilor care se apropie de acest inestimabil tezaur artistic.
Am putut audia succesiv ansambluri instrumentale şi vocale de mare reputaţie în spaţiul vieţii muzicale actuale, muzicieni ce dispun în egală măsură de harul comunicării inspirate şi inspiratoare, ansambluri specializate în domeniul muzicii vechi. Sunt muzicieni dedicaţi trup şi suflet valorificării în context actual a imensului tezaur de valori ale trecutului. Mai puţin inspirat, orientat pe direcţia stimulării exagerate a reacţiei publicului - un adevărat program de casă de cultură, s-a dovedit a fi apariţia în concert a formaţiei "Ensemble XVIII - 21" - Codex Caioni.
Concertul mijlocului de noiembrie, ultimul moment al întregului ciclu, a fost susţinut în Sala "Auditorium" a Muzeului Naţional de Artă, de Ansamblul "Ausonia". Formaţia este iniţiată şi condusă de violonista de origine română Mira Glodeanu împreună cu clavecinistul şi organistul Frédérick Haas. Concertul a fost dedicat creaţiei ce a înflorit în timpul domniei Regelui Soare, una dintre perioadele cele mai strălucite ale culturii franceze. Este perioada fuziunii celei mari a stilurilor francez şi italian, este perioada în care a "domnit" literalmente în muzică acest geniu al culturii franceze care a fost François Couperin supranumit "Le Grand". Alături de sonatele sale de biserică, alături de una dintre secţiunile celebrului său ciclu "Leçons de Ténčbres" - soprana Isabelle Desrochers pătrunde sensul spiritual al muzicii fără a acorda importanţa cuvenită dicţiei, au putut fi audiate dansuri de epocă - o fermecătoare chaconne, apoi lucrări de orgă în genul fanteziei instrumentale foarte gustate în epocă, de asemenea lucrări ale celebrilor Marc Antoine Charpentier, Louis Marchand sau lucrări de cult datorate unor meşteri a căror faimă locală, mai mult sau mai puţin trecătoare, se cufundă într-un cvasianoninat neiertător. Conducătorilor artistici ai formaţiei le-au stat alături muzicieni, precum Julian Behr la theorbă, o specie de împlinită sonoritate a lăutei, James Murno la violone, o specie a contrabasului, violonista Tami Troman. Pasiunea, firescul şi bucuria comunicării devin iradiante.
Iar publicul, un public atent, cultivat, prioritar ataşat activităţilor Institutului Francez, a ştiut a răsplăti cu vădit entuziasm strădania artiştilor muzicieni.
Este, pe de altă parte, interesant de observat felul în care un gen ce a beneficiat de o dezvoltare spectaculoasă în Europa Centrală şi de Vest în urmă cu aproape trei secole, un gen de care ne desparte un întreg tezaur de muzică de operă, de care ne despart epoci de cultură muzicală clasică şi romantică, acest gen, genul operei baroce - a celei franceze în mod special - reintră treptat în actualitatea vieţii muzicale actuale. Iar aceasta cu un dinamism, cu un ataşament autentic faţă de percepţia actuală a omului zilelor noastre. Nu mă voi referi la opera barocă italiană. De la Monteverdi la Vivaldi şi de aici la operele italiene ale lui Mozart, drumul acestui gen a reprezentat un adevărat triumf. European şi mondial.
în schimb genul atât de special, atât de pretenţios, al operei baroce franceze, acest gen hibrid - opera-balet - care a înflorit la curtea Regelui-Soare, renaşte cu vigoare sporită în zilele noastre, mai bine-zis în ultimele decenii. Evident, în mod prioritar în zonele de cultură francofonă.
Pe acest trend se înscrie efortul minunatului grup de artişti profesionişti care acţionează cu entuziasm, cu vădită eficienţă, în cadrul Academiei baroce de la Ambronay, o comună istorică situată în partea de Est a hexagonului, între Lyon şi Geneva.
De această dată în marea sală a Operei bucureştene, în mijloc de octombrie, a fost prezentată comedia muzicală-balet "Le Carnaval et la Folie", creaţie amplă datorată compozitorului André Cardinal Destouches. Este prima lucrare de acest gen. Este o creaţie de mare succes în epocă. Lucrarea a fost prezentată în primii ani ai secolului al XVIII-lea la Curtea de la Fontainebleau, în prezenţa regelui Angliei şi a Curţii regale, cum menţionează documentele vremii. Lucrarea a fost reluată de mai multe ori, la Academia Regală de Muzică, până după mijlocul secolului. Ea precede marile creaţii scenice ale lui Jean Philippe Rameau, fără a fi cu nimic mai prejos de acestea.
Astăzi în mod firesc se pune problema restituţiei acestui imens tezaur, a felului în care se face aceasta. Mai mult decât atât, corpul realizatorilor de la Ambronay a mizat pe un vector dintre cele mai dinamice privind pătrunderea în actualitate a acestui gen pe care nu s-au gândit în nici un fel de a-l reface în sens arheologic. Au mizat pe aportul de creativitate, pe entuziasmul şi forţa de autodepăşire a tinerilor muzicieni profesionişti. Este un proiect excelent pus la punct. Selectaţi în mai multe centre ale lumii, tinerii instrumentişti, vocalişti şi dansatori sunt îndrumaţi timp de o lună în baza unui program de maximă stricteţe, de mare eficienţă profesională. Convenţiile genului dobândesc farmecul, firescul adresării, dobândesc puterea de propulsie în actualitate fără a trăda spiritul acestei comedii-balet. Libretul scris de Antoine de la Motte se inspiră parţial din "Elogiul nebuniei", lucrare pe care Erasm a conceput-o cu un secol în urmă. Teoretician şi literat, libretistul păstrează regulile poetice ale teatrului liric. Inovaţiile, evidente, respectă tradiţiile, respectă regulile. Suveranul însuşi are grijă de bunul mers al tuturor lucrurilor. Este sfârşitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, marele ocrotitor, marele inspirator al artelor.
Academia barocă de la Ambronay are meritul de a ne aduce în actualitate un gen localizat în timp şi în spaţiu. O face uzând de farmecul tinereţii, de puterea de muncă, de priceperea unor maeştri coregrafi, muzicieni instrumentişti şi vocalişti, maeştri scenografi, regizori, maeştri ai mişcării scenice, cum sunt Hervé Niquet, muzician-pedagog ce îşi asumă direcţia muzicală a manifestării, regizorul Jacques Osinski, coregraful Marie-Genevičve Massé, specialistă în domeniul dansului baroc.
Transparenţă, lumină, culoare, farmec indicibil, impresionantă coerenţă în acţiune, dinamism, firesc al comunicării, voci orientate în specificul declamaţiei intonate de limbă franceză... Asta ne-au adus tinerii artişti, de asemenea, maeştrii lor de la Academia barocă de la Ambronay.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara