Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Morminte de Stefan Cazimir

În cea mai întinsă parte a ei, lirica anilor 1941 – 1944 este un amplu poem elegiac, un recviem polifonic, o litanie funebră. Pe nesfîrşitele drumuri ale războiului, mulţimea celor căzuţi a semănat stepa cu morminte fără număr: „Atîtea cruci, atîtea căşti adorm/ Sub straiul lunii, pe pridvor de zări;/ În peisagiul stepei, uniform,/ Am însemnat spre Răsărit cărări.// Peregrinînd pe drumul nimănui,/ Un alt prieten n-ai de ce s-adăşti:/ Pe margine de albe cărărui/ Răsar atîtea cruci, atîtea căşti.” (C. Amărăscu, Atîtea cruci, atîtea căşti…1)

V. Voiculescu glorifică un cimitir al eroilor: „Privesc adînc cum Soarele închină/ Podgoria de cruci suind senină/ Pe dealurile luate cu asalt,/ Cum fumegă tăcerile… Năvalnic/ Acolo sus pe strălucitul Dalnic/ Mă-mbată vinul gloriei înalt.// Ce-i nemurirea? Veşnica zăbavă/ Amestec viu de moarte şi de slavă/ Eroii-n cer duc rădăcini de lut/ Îi cheamă jos un dor, o strîmbătate/ Dau suflet drepturilor încălcate/ Şi fulgeră de unde au căzut.” (Strofe pentru un „cimitir al eroilor” 2)

Pe cîmpul înţesat de cruci vor răsări culorile drapelului naţional: „Dormiţi în liniştea din ţintirim,/ Dormiţi sub troiţa de la răscruci…/ Pe cîmp au înflorit atîtea cruci/ C-avem în veacuri ce să pomenim!...// Din ochii-nchişi vor înflori cicori,/ Din osul vostru grîu îmbelşugat/ Şi maci din sîngele ce l-aţi vărsat/ Ca să urziţi pe holde trei culori.”/ (D. Iov, Închinare ostaşilor 3)

O superioară vibraţie emotivă imprimă temei plînsul logodnicelor îndoliate: „Ţărîna voastră dulce de logodnici/ Aţi dăruit-o stepelor pustii./ Ţărîna voastră stelele-o sărută/ Din recile lor candele-argintii.// Şi ochii voştri, ce-au privit cu dor/ În clipa ultimă, de despărţire,/ Sunt flori acum crescute-n vreun răzor/ Pierdut pe-a Ucrainei nesfîrşire.// Şi-atîtea mîni aşteaptă tînjitoare/ Căldura mînii ce le mîngîia,/ Atîtea degete subţiri, fremătătoare,/ Inelul fin – ce nu-l vor mai purta…” (Cornelia Buzdugan - Haşeganu, Ţărîna voastră 4)

Alte poeme descriu nemijlocit ritualul funebru dedicat celor căzuţi: „L-am îngropat unde a căzut la mitralieră,/ Logodnicii cu scrisul mic noi i-am trimis inelul,/ Şi-a plîns de frumuseţea morţii lui şi colonelul,/ Dosindu-şi lacrimile sub vizieră.// Cum adunam ţărîna cu-a palmelor lopată,/ Au început şi tunurile să bată trist./ Plîngea tot regimentul pe un teterist*/ Parcă ar fi murit un comandant de armată.” (Sergiu Matei Nica, Închinare pentru un teterist 5)

Este surprins într-un rînd, cu nota lui specifică, şi ceremonialul funerar al germanilor: „Cîteodată, unul de-al lor se poticnea şi cădea / În drumul viclean, necunoscut./ Camarazii lui îl aşezau, cuminte, în lut,/ Se aliniau neclintiţi, ca la paradă,/ Şi cîntau frumos ceva, ca un psalm, ca o baladă: / «Ich hatt’ ein’ Kameraden…»” (Horia Niţulescu, Baladă pentru camarazi 6)

Peste ultimele clipe ale rănitului murind pîlpîie amintirea locurilor natale: „Aproape, munţii se îmbracă în tinere, clare zăpezi,/ Dar ochii tăi odihnesc undeva pe o fereastră cu flori./ Iată o gîrlă şi casa – casa pitită-n livezi…/ Gemi, camarade? … Ştiu: te cheamă un zvon de ascunse viori.// Şi vei pleca încet, ca într-o recunoaştere, în recea minune…/ Pe casca pustie şi puşca rămasă-n străinul hotar,/ Ninsorile vor îngenunchia curate, ca nişte fecioare la rugăciune…// Auzi?... Tunul se aude departe, departe şi rar.” (Teodor Scarlat, În Caucaz 7)

Alteori, poeţii îşi anticipează ei înşişi propriul sfîrşit şi destinul postum: „Vor bate vînturi peste mine-n şir/ Şi-or trece rîndunici spre România,/ Vor trece berze mari de tibişir,/ Iar eu m-oi prăfui-ntr-un cimitir/ Pierdut prin vreo cătună din Rusia.// În loc de craiovene primăveri/ Şi toamne lungi cu sînurile pline,/ Îmbărburate cu blajine seri/ Numai zăpezi dormi-vor peste mine.” (I.D. Pietrari, Poetul a căzut în Rusia 8); „Ce frumoasă va fi moartea mea,/ Albă, ca o amforă de nea,/ Printre stele palide zburînd,/ Peste lume voalul fluturînd,/ Ca un dans pierdut în peruzea,/ Ce iubită va fi moartea mea!...//[…] Scutură-se pomii de ninsoare/ În noroiu-mprăştiat pe drum,/ Moară florile şi niciun soare/ Nu-şi mai scoată lujerii din fum./ Dar o zi din toate cîte sînt/ Fie-mi dat să am mai fericită,/ Ziua-n care iar voi fi pămînt,/ Ziua-aceea încă netrăită.” (Constantin Salcia, Cîntec pentru moartea poetului 9)

În pojarul războiului nu se mistuie doar oamenii; jertfa unei făpturi fără grai inspiră o stranie elegie: „Un trăsnet, şi ţărîna ţîşneşte-n cascade,/ O, anii, anii noştri de vis, camarade!// Dar moartea nu vrea să ne muşte. Trecu, trecu…/ Eu ridic priviri pe marginea gropii – şi tu:/ privim amîndoi. Ni-s ochii în lacrimi. Ce trist !/ Arbustul de sus sîngeră sînge alb. Ce trist!// Muri – ce tînăr şi el! pentru noi ca un Crist.” (Al. Gregorian, Cîntec pentru un arbust 10)

Într-un tîrziu, morţii se confundă cu ţărîna în care odihnesc, zămislind în ea o vegetaţie nemaintîlnită: „A crescut o nouă primăvară peste ei./ Sunt nişte flori ciudate pe aici,/ Cum stepa n-a mai văzut niciodată,/ Şi pămîntul se-nfioară cînd le simte crescînd/ Din fiinţa lui, streine şi tulburătoare.// […] Triştii, palizii mei camarazi !/ Se desfac ades din somnul lor de scrum/ Şi vin în cete mari lîngă mine,/ Lîngă masa mea, lîngă scaunul meu,/ Umbrele lor mă-mprejmuie tăcut,/ În lungile mantale de fum./ Sunt osteniţi de trudă şi de drum.” (Horia Niţulescu, Ceata umbrelor 11)

Note:

* Teterist – tînăr cu termen redus (TTR), scutit pentru studii de o parte a stagiului militar.

1 „Gîndirea”, XXI, nr.10, dec. 1942, p.557-558.

2 „Gîndirea”, XX, nr. 10, dec. 1941, p.521.

3 D. Iov, Covor basarabean, ediţia III, 1943, p.152.

4 Cornelia Buzdugan - Haşeganu, Chenar pe marginea războiului. Versuri. Braşov, Institutul de arte grafice „Astra”, 1942, p.11.

5 Sergiu Matei Nica, Furtuni pe Nistru. Versuri. Editura „Cuvînt moldovenesc”, Chişinău, ş1944ţ, p. 109-110.

6 Horia Niţulescu, Drumul soarelui. Poeme de război. Colecţia „Luceafărul”, Bucureşti, 1944, p.48.

7 Teodor Scarlat, Vatra magilor. Poeme. Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1943, p.59.

8 I.D. Pietrari, Carte cu eroi. Tip. „Finanţe şi Industrie”, Bucureşti, 1942, p.8.

9 „Vremea”, XV, nr. 701, 6 iunie 1943, p.7.

10 Al. Gregorian, Poeme pentru cruciaţi. Cugetarea, Georgescu – Delafras, Bucureşti,1943, p.80.

11 Horia Niţulescu, op.cit., p.63, 65.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara