Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Modelul sordid de Mihai Zamfir


Cum se pot falsifica alegerile cu păstrarea aparenţelor de onorabilitate? Reţeta este destul de simplă, cu condiţia ca organizarea să fie impecabilă, de sus pînă jos, şi să se conteze pe complicitatea absolută a interesaţilor.

În prima fază, adică în ziua scrutinului, preşedinţii secţiilor de vot de la ţară şi din orăşele, acolo unde birourile electorale sînt monocolore ori complet aservite, pun discret mai multe ştampile pe buletinele care au votat pentru Opoziţie şi le declară astfel nule. Oficial, la 28 noiembrie a.c., peste jumătate de milion de români ar fi venit la alegeri beţi ori complet zăpăciţi şi ar fi pus ştampila aiurea. în realitate, numărul buletinelor cu adevărat anulabile n-a putut trece în întreaga ţară de vreo 100.000. Dintr-un condei, aproape 400.000 de voturi sînt astfel sustrase candidaţilor. Dacă mai adăugăm completarea fantezistă, dar perfect orientată, a proceselor verbale de către aceiaşi omniprezenţi şi incontrolabili preşedinţi de secţii, scenariul începe să se precizeze.

A doua fază este ceva mai delicată, pentru că se petrece la nivel central: cele aproape 400.000 de voturi trebuie scoase din nulitate şi "pasate" în tabăra adversă. Computerele precis "avariate" ale BEC, ca şi îndelunga experienţă în materie de falsificare a cifrelor, proprie acestui organism, acţionează impecabil. Printr-o "inexplicabilă coincidenţă", vorba lui Caragiale, computerele BECgreşesc, matematic, doar în favoarea cui trebuie, iar voturile luate de la opoziţie ajung la destinaţie.

Rezultatul: calculînd în varianta cea mai optimistă, adică admiţînd nivelul cel mai de jos al incorectitudinilor, frauda s-a situat oricum între 7 şi 800.000 de voturi, adică la aproximativ 8% din numărul alegătorilor. Dacă îi adăugăm pe flotanţi şi voturile multiple, proporţia se măreşte considerabil, la nivele greu de estimat. Suficient cît să se obţină o "victorie" la limită (deci, în opinia organizatorilor, cu atît mai verosimilă).

Un istoric ar putea spune că, faţă de cele 80% din voturi furate în noiembrie 1946, bietele opt procente din acest an şi din acest noiembrie înseamnă o nimica toată. Proporţional, poate fi o "nimica toată", dar ca nivel de civilizaţie ele reprezintă enorm. Comuniştii români au făcut progrese evidente din 1946 şi pînă astăzi - asta e în afară de orice îndoială. Din păcate, ei nu şi-au schimbat nici mentalitatea, nici stilul. între generaţia comunistă care a fraudat în 1946 şi cea reprezentată de urmaşii ei contemporani nu există o diferenţă de substanţă, ci doar una de ambalaj.

Mai grav apare însă faptul că ziua de 28 noiembrie ne-a scos, pentru multă vreme, din rîndul popoarelor credibile. în nici o altă ţară ex-comunistă, de la Polonia şi Ungaria la Cehia şi Buglaria, nu s-au mai comis, după 1989, fraude electorale. Ceea ce s-a întîmplat la 28 noiembrie ne plasează din nou în zona tulbure şi sordidă a ţărilor dubioase. Fără voia noastră, facem parte de acum încolo, cu drepturi depline, din acelaşi grup cu Belarus (unde un preşedinte se autoproclamă învingător cu 99% din sufragii), cu Moldova (unde un activist de partid ajuns în fruntea statului organizează "alegeri" al căror rezultat îl scoate din propriul buzunar), cu nefericita Albanie ori cu Ucraina, unde, pentru a protesta contra fraudei, lumea a fost silită să iasă în stradă.

N-aş spune că ne aflăm în companie prea selectă, dar ne aflăm acolo perfect meritat: fără ingenuitatea, resemnarea, laşitatea ori complicitatea unei mari părţi a populaţiei, nici un guvern, din nici o ţară din lume, nu-şi poate face de cap.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara