Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Mircea Mihăieş şi devenirea optzecistă de Cornel Ungureanu

Dacă şi-ar fi strâns la sfârşitul anilor optzeci cronicile literare întrun volum, Mircea Mihăieş ar fi fost, cred, cel mai expresiv critic al generaţiei optzeci. Şi trebuie să scriu iar ce detaşament de cronicari, de critici, de comentatori ai fenomenului literar intra în arenă în anii optzeci: de la Radu G. Ţeposu la Ion Buduca, de la Radu G.Ţeposu la Radu Călin Cristea un stil ofensiv articula judecăţile subliniat antioficiale.

Horia-Roman Patapievici observa, într-un eseu important, că autorii de seamă ai generaţiilor anterioare negociau cu puterea – păstrau un dialog care să permită apariţia paginilor subversive. Optzeciştii au rupt orice dialog cu puterea: paginile lor puteau aştepta, se puteau împlini şi altfel. Dacă eseiştii/criticii numiţi mai înainte veneau dintr-un mediu universitar care putea asigura protecţie, dacă grupul Echinox îşi trăia solidaritatea cu generaţiile anterioare, cu maeştri înaltei pedagogii, croncile/recenziile lui Mircea Mihăieş nu puteau să fie solidare decât cu colegii de generaţie. Şi dacă „celelalte” vedete ale critici optzeciste puteau invoca o şcoală critică, un dialog eficient cu profesorii, Mircea Mihăieş îşi trăieşte, la modul exemplar, solidaritatea cu colegii. Şi cu...sine însuşi. De veghe în oglindă, carte despre jurnalul intim, este (şi) un jurnal propriu. O carte a curajului de a fi, de a rămâne în literatură. Capitolul introductiv se numeşte Celălalt şi evocă îndoielile celui care scrie. Momentele de cumpănă:
„Doamne, dacă aş putea scrie şi citi aşa, ca acum abstras, fără să văd, fără să aud, doar cu privirile pe claviatură să nu greşesc literele, a-ul şi b-ul, să nu greşesc direcţia şi sensul bun al cuvintelor, să nu sar din mediocritate în mai mult ca mediocritate şi din postmodernism în mai mult ca postmodernismul, în curentele călduţe, dar de sens contrar, care îmi dau târcoale, mă acoperă până la gleznă, nu, nu urcă mai sus, insistă acolo jos, o bălăceală»
Paginile despre jurnalele intime din De veghe în oglindă , cele consacrate lui Tolstoi, Gide, Camus, Gombrowicz, Radu Petrescu ş.a.m.d., ale întâlnirilor cu cei mari ai secolului XX sunt «de veghe în oglindă»: scriitorul Mircea Mihăieş îşi desfăşoară, el însuşi, îndoielile. Se întâlneşte cu cei mari? Femeia în roşu nu este un «jurnal» , este o experienţă a prieteniei, solidarităţii. Un exerciţiu de devotament faţă de confraţii prozatori. Experienţele-limită ţin de calitatea confesiunii? Pe de o parte, Mircea Mihăieş scrie cărţi uriaşe despre cei mari, de la Faulkner la Joyce, pe de altă parte, cărţi ale amintirilor. Şi benzile desenate şi Marlowe aparţin unui timp paradisiac al întâlnirilor în care Mircea Mihăieş crede cum nimeni din generaţia sa..
Ultima carte a lui Mircea Mihăieş se numeşte Ce rămâne. Cu subtitlul: Wiliam Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha. E,desigur, o carte despre marele prozator, despre un ţinut, o lume. Despre misterele acelei lumi. Dar titlul, dar verticala studiului este întrebarea: Ce rămâne. Ce rămâne din lumea lui Faulkner. O întrebare de o şocantă ambiguitate, îmblânzită de subtitlul care ne atrage atenţia că despre Faulkner este vorba. Şi, aşa cum ştim cu toţii, opera lui Faulkner rămâne. Ar trebui să mai scriem că Mircea Mihăieş lucrează la cartea despre Faulkner încă din anii în care se entuziasma, cu talent, cu erudiţie, de cărţile cu care generaţia optzeci intra, triumfală, în arenă. Una dintre cărţile intermediare, cea despre tânărul Faulkner, a apărut aproape simultan cu cea consacrată jurnalelor. Poate ar mai fi trebuit să apară şi alte cărţi „intermediare” ca să înţelegem că titlul cărţii despre Faulkner (Ce rămâne) nu e o întrebare de critic, de istoric literar, de comparatist. E a unui cărturar care trăieşte prin literatură. Prin scris.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara