Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Mircea Cărtărescu în presa germană de Rodica Binder

Într-una din mărturisirile sale publice, apărute în presă, Mircea Cărtărescu divulga acribia cu care lucrează asupra textului, întrevăzînd în el o oglindă care să-i reflecte cu maximă fidelitate propriul chip. Mi-am propus, animată de metafora oglinzii, să reţin cîteva din imaginile prin care presa germană a încercat să-şi introducă şi familiarizeze cititorii cu opera şi universul real şi imaginar al scriitorului Mircea Cărtărescu. Ocazia mi-a oferit-o recenta apariţie în traducere germană a unor eseuri semnate de scriitorul român, sub titlul Europa are forma creierului meu, editată în germană de Academia Schloss Solitude.
Important mi se pare că atît apariţia, în sfîrşit, a primului volum din trilogia Orbitor, sub titlul Die Wissenden ("Ştiutorii", tradus de Gerhard Csejka) la Editura Zslonay, anunţata lansare la Editura Suhrkamp, în martie, a cărţii de succes De ce iubim femeile (tradusă deja în mai multe limbi), cît şi numeroasele articole apărute în presa germană, inclusiv interviurile date de autor se înscriu nu neapărat în ciclul unei "recuperări" strict necesare, de către Occident, a literaturii est-europene ci reprezintă un real cîştig estetic şi intelectual, o întregire a cartografiei literare a continentului.
Nu mai puţin demn de atenţie este efortul făcut de cronicarii literari din spaţiul lingvistic german de a desluşi componentele şi originile impetuoasei creativităţi a lui Mircea Cărtărescu, de a stabili filiaţii cu marii autori ai literaturii universale fără a-l putea prinde totuşi pe scriitorul român în plasa unei genealogii definitive.
"Un Proust de la bloc" titra "Der Spiegel" cronica la primul volum din trilogia Orbitor, salutînd ocazia oferită cititorilor germani de a lua în sfîrşit contact cu opera "celui mai mare scriitor român contemporan". "Cînd nebunia este zilnică, ce loc îi mai rămîne literaturii?" se întreabă recenzentul, întrevăzînd în trilogia lui Cărtărescu "fantasticul proces-verbal al visurilor unui tînăr în timpul epocii de plumb a socialismului betonat, la Bucureşti, în anii ^60 şi ^70."
O operă "asemănătoare unui cuib de termite, unui tablou de Piranesi" - sunt doar două picături dintr-o cascadă de comparaţii prin care autorul recenziei apărute în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" încearcă să circumscrie universul copleşitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai poartă azi în cap, în Europa, o lume atît de neobişnuită ca acest autor ş...ţ bîntuit de o neostoită sete metafizică" şi posedînd harul de a "afla poezia şi într-o chitanţă".
"Literar vorbind, Cărtărescu nu duce lipsă aproape de nimic" - opinează cronicarul ziarului "Süddeutsche Zeitung", ceea ce poate "irita" şi fiindcă scriitorul "ignoră toate regulile economiei narative". El poate povesti ca un "realist visător, pe urmele lui Proust", poate da "frîu liber fanteziei, ca un autor împătimit de romane de science-fiction care a "adulmecat prea mult şi romanul gotic", dar poate şi adopta "brusc ipostaza lucidă a unui scriitor satiric". în aceeaşi cronică este explicată semantica titlului original al trilogiei Orbitor, este descrisă funcţia metaforică a "fluturelui" - simbol structurant şi recurent şi, din nou, Cărtărescu este comparat cu Proust, dar nu cu unul "de la bloc", ci dintr-o lume precum cea a "filmelor lui Kusturica".
Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul recenziei asupra simbolului entomologic al "copleşitorului" roman-fluture şi plasează viziunea lui Cărtărescu în tradiţia filozofico-religioasă şi mistică a unui Cioran şi Eliade mai degrabă decît în cea a suprarealismului.
"Capodopera sa manieristă îl catapultează pe Mircea Cărtărescu în vîrful potenţialului creativităţii literare europene" - constată şi "Neue Zürcher Zeitung", ziarul elveţian fiind unul din cele mai sensibile seismografe ale tectonicii estetice şi intelectuale din estul şi sud-estul continentului.
Epilogul volumului de eseuri Europa are forma creierului meu este expresia unei emoţionante gratitudini, prin sinceritate şi stil, adresată Academiei Schloss Solitude, "utopie, paradis" în care Mircea Cărtărescu a reuşit să termine trilogia Orbitor, un paradis în care au adăstat şi alţi scriitori români: Nora Iuga,
T. O. Bobe, Daniel Vighi, Rodica Drăghincescu, fiecare plecînd de acolo, cu o carte scrisă. Mircea Cărtărescu a plecat cu două: ultimul volum, terminat, al trilogiei sale şi acest proaspăt volum de eseuri, lansat nu demult în prezenţa autorului la Litteraturhaus din Stuttgart.
Recitind epilogul proaspăt editatului volum (traducerea germană a textelor este semnată de Ernest Wichner, Gerhard Csejka, Edward Kanterian şi Ewa Ruth Wemme), am regăsit memorabil formulat de Mircea Cărtărescu "oful" multor scriitori români provocat de dificultatea de a ţine piept "acasă" vîrtejului turbulent, isteriei unei ambianţe în special "bucureştene" care distruge orice "efort creator". Aş îndrăzni să completez ideea: nici în apus nu mai pot fi aflate oricînd şi oriunde acele oaze de linişte prielnice reflexivităţii şi creaţiei. Dar există aici, pentru gînditori, artişti şi filozofi, o mulţime de "paradisuri solitare", de felul Academiei de lîngă Stuttgart. Cu volumul Europa are forma creierului meu, Mircea Cărtărescu i-a adus şi un elogiu binemeritat.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara