Numărul curent: 43

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Mihail Roller între "nemuritorii" de ieri si de azi de Mihai Stoian




"Adevărul, adevărul, crudul adevăr"
(rosteste Georges Jacques DANTON urcînd
treptele ghilotinei - 5 aprilie 1794).


O fantomă rosie - aproape uitată - mai bîntuie si astăzi prin rafturile bibliotecilor prăfuite de minciună si slugărnicie: Mihail Roller (zicîndu-si si Rollea), "revolutionar de profesie", "intoxicator de meserie", pretins istoric si academician care s-a închinat, cu pumnul strîns ridicat în aer, adevărului falsificat, fără să-i pese că istoria reală este cel mai primejdios produs pe care intelectul l-a elaborat. "Spălarea creierului" echivalează cu o descăpătînare! Tentativa de a descăpătîna un individ, o natiune... În fapt, graba cu care a fost scrisă si tipărită, difuzată, prima editie a "Istoriei R.P.R.", în 1947, în plină vîltoare a evenimentelor paradoxale, nemiloase, este urmată imediat de editii succesive: "În iunie ^48 apărea ( în mare grabă - n.n.) a II-a editie din pseudoistoria României, în redactarea pseudoacademicianului Mihail Roller. Varianta stalinistă impusă de regimul comunist, manual oficial, pe care nu numai elevii, ci toată natia trebuia să si-l însusească... Tipărită la comanda forurilor comuniste, sinteza lui Roller a apărut în timp record (subl. ns.), dacă se are în vedere volumul de muncă necesar, amploarea revizuirilor si falsurilor, totala reinterpretare a substantei istoriografice întinsă pe două milenii de istorie." (Livia Dandara) "Însusirea textului acestui manual urît, operatie inevitabilă pentru absolvirea Liceului Gh. Sincai din Bucuresti, reprezintă una din amintirile cele mai dureroase si dezgustătoare trăite de autorul acestei lucrări, si după zeci de ani de la actul de siluire spirituală colectivă pe care l-am trăit" (Dr. Florin Mătrescu - "Holocaustul Rosu", Bucuresti, 1998, p.687).
Titlul comunicării la care ne-am referit este cît se poate de limpede si incontestabil: "Extirparea ideologică a memoriei nationale prin falsificarea masivă a trecutului istoric. Experimentul stalinist în varianta Roller. ăIstoria R.P.R.ă în editii succesive (sept. ^47, iunie ^48 s.a.)". Asadar, o avalansă de informatii "prefabricate" în laboratoarele serviciilor de propagandă, cum ar fi - de exemplu - Directiva specială care a focalizat la un moment dat, procedeele si criteriile prin mijlocirea cărora să fie implementat comunismul în noile spatii intrate sub tutela Imperiului KGB (STRICT SECRET - Moscova, 2 iunie 1947).


Revolutionarul precoce


Recent, "Fundatia Academia Civică" în seria "Analele Sighet 6" a publicat volumul (924 pagini) "ANUL 1948 - INSTITUTIONALIZAREA COMUNISMULUI", continînd nu mai putin de 88 de comunicări, referate, studii prezentate la Simpozionul de la Sighetul Marmatiei, pe Tisa, tinut anul trecut, plus o Addenda. Editor: Romulus Rusan. Printre lucrări se numără cîteva privindu-l direct pe Mihail Roller, istoriograful-sef al regimului totalitar.
Mediile oficiale comuniste au salutat performanta închegării manualului de istorie al R.P.R., lăudîndu-l entuziast pe "redactorul responsabil" si comisiile aferente alcătuite din numerosi istorici ad-hoc, tributari marxism-leninismului. Viitorul "savant" a văzut lumina zilei la Buhusi, în 6 mai 1908 (la un an după răscoala tăranilor); a urmat studiile secundare la Bacău, iar pe cele universitare la... Moscova, în perioada celei de-a doua conflagratii mondiale. Cum a ajuns în capitala U.R.S.S.-ului, ca student? Se prea poate - ca bolsevic ilegalist - să fi fugit odată cu sovieticii, atunci cînd - în 1941 - Armata Rosie a trebuit să părăsească teritoriul Basarabiei, vremelnic ocupat. Interesant e faptul că Roller (semna si Rollea), membru al P.C.R.-ului încă din 1926, an în care au loc la Buhusi o serie de greve, a sustinut si s-a remarcat printr-o intensă activitate publicistică, inclusiv prin două cărti publicate în 1937, sub semnătură: "Din istoria drepturilor omului", imprimată la Bucuresti, si "Contributie la istoria socială a României", apărută la Piatra Neamt. El pledează, încă de pe atunci, să fie cercetate si consemnate luptele revendicative ale proletariatului, în mod cît mai aproape de adevăr. Este, indiscutabil, un fanatic propagandist comunist, nicidecum ceea ce se cheamă a fi "un om de stiintă" obiectiv si sistematic. Dincolo de Prut si de Nistru se va fi simtit la adăpost. Belu Zilber, în memoriile sale (1997) adeseori ironice, explică mecanismul organizatoric comunist, fiecare activist de frunte specializîndu-se într-un domeniu anume: înzestratului Harry Brauner "i s-a creat un institut de folclor, a devenit director, deci proprietar al tuturor culegerilor de cîntece populare... si astepta să fie numit (!) academician. Asa s-a împărtit în vremea aceea mosia: Roller era proprietarul istoriei (subl. ns.), Ivascu al presei, Chisinevschi al ideologiei, Bodnăras al armatei, Teohari Georgescu al politiei..."
Este credibil faptul că Roller a dispus de banii necesari tipăririi cărtilor sale, în 1937, deoarece acesta ar putea fi anul racolării sale secrete (dincolo de calitatea de m.d.p.), exact anul dezlăntuirii Marii Terori, atunci cînd cadre prestigioase, de încredere, si-au găsit sfîrsitul tragic, unii chiar ca... spioni români! (Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Marcel Pauker, David Fabian si altii). Să fi avut de-a face Roller cu Cominternul, ori poate cu OGPU (Serviciul Securitătii Sovietice), care atunci - se stie - a izbutit să selectioneze aproximativ 300 de "cetăteni români", din cele cîteva sute, aproape 1000, de aderenti?
Viitorul academician frecventa Partidul Comunist încă de la vîrsta de 18 ani (cînd, după lege, mai era socotit... minor). Ciudătenia constă în faptul că, de regulă, odată cu raptul teritorial săvîrsit de sovietici, majoritatea românilor basarabeni, mai ales după izbucnirea războiului din Răsărit, au fost deportati în Asia Centrală, Donbas, Siberia etc. Atunci de unde pînă unde rămînerea lui Roller, la studii universitare în capitala U.R.S.S.-ului? Ce "sarcină specială" i se rezervase cu ajutorul cine stie cărei institutii cu regim de exceptie, alta decît - vorba lui Zilber - aceea de a fi "proprietarul istoriei" României, căci astfel au împărtit comunistii "mosia", la timpul cuvenit, sălbatic.


Stalin vrea să fie Dumnezeu


Există în biografia "tovarăsului" Roller o... zonă albă, revelatoare: de curînd, profesorul Gh. Buzatu a investigat arhiva Cominformului, dînd peste agenda de lucru personală a Anei Pauker, continînd, printre altele, un tabel cu plătitorii de cotizatii de partid direct în mîna "vajnicei luptătoare" comuniste. Printre cotizanti figurează si Mihail Roller, doar că - în 1944 - se constată că dumnealui nu si-a mai depus, deloc, cotizatia lunară; ceea ce ne lasă a întelege că personajul pare a fi fost extrem de ocupat cu o "sarcină anume, precisă, iesită din comun". Să fi început el si echipele ajutătoare, încă înainte de terminarea războiului, munca sustinută la "noul manual" (fise de lectură, bibliografii etc.), astfel justificîndu-se ulterior rapiditatea aparitiei volumului plin de contrafaceri si mistificări? Dacă ipoteza s-ar proba, incontestabil, atunci ni s-ar înfătisa un adevăr fundamental: sovietizarea unei tări - capturarea ei pe orbita Kremlinului - se plănuia din timp, minutios si perfid, căci atacul frontal-militar era sustinut, subversiv, de adevărati "profesionisti" ai genului, internationalisti vînduti unor crezuri străine, propagandisti experimentati, veritabili "agenti de influentă", gata să manipuleze adevărul istoric, folosind minciuna drept cărăus. De aceea, în comunicarea tinută la Sighet , Aurel Pentelescu defineste strict fenomenul: "Mihail Roller si stalinizarea istoriografiei României în anii postbelisci". În 1945, Roller aduce la lumina tiparului un modest "studiu" însumînd doar zece pagini: "Pagini ignorate din istoria României moderne", o sumară pledoarie în favoarea cercetării istoriei muncitorimii române, subiect predilect al său, înghesuit într-o unică frază defel academică: "Conceptia materialismului dialectic si a materialismului istoric ne înarmează si cu principiile de bază ale cercetării stiintei istorice". Deci: "Pînă acum istoricii regimului burghezo-mosieresc nu urmăreau dezvoltarea societătii românesti, din vremurile cele mai îndepărtate pînă astăzi, pentru că tara noastră era aservită imperialismului străin si nu era în interesul imperialismului din afara tării si a claselor exploatatoare din tară ca istoria poporului si luptele lui să fie cunoscute." Din citatul de mai sus reiese c-ar fi existat si un "imperialism intern", acuzatie comunistă veche si îndelung repetată de către bolsevicii români, apropo de Marea Unire de la 1918... Aberatie!


Lumea bunicilor
daci si romani


Urmînd îndeaproape exemplul istoriografiei moscovite, "Istoria R.P.R." se consacră drept model al genului: cuvinte cu gust de lesie, o "limbă de lemn" transplantată subaltern, un text care se observă, de la primele cuvinte, o structură evident greoaie tinînd de anumite caracteristici sintactice, de anumite ticuri care te fac să crezi că ai în fată o parodie a unui alt discurs... (după F. Thom). Iată si viciul "Istoriei R.P.R.", fruct hibrid, rollerian, vitreg, sfredelit de formule-sablon, palide si sufocate de judecăti eronate, falsificate, precum ar fi asertiunea: "poporul acesta are o istorie de mii si mii de ani"; iar "lupta de clasă este motorul dezvoltării societătii". Care va să zică în urmă cu milenii "lupta de clasă era motorul dezvoltării unei societăti lipsite de... clase! Istoricul-academician îsi îngăduie felurite "licente", toate în numele "cauzei". Tot el înlocuieste - cu de la sine putere - termenul paleolitic prin termenul sălbăticie, sau neolitic devine barbarie. Rebotezînd termenii obtine o demarcatie între lumea veche si lumea nouă, ferindu-se de posibile comparatii cu contemporaneitatea... Petre Diaconu (pag.650) comentează un fragment rostit de Mihail Roller în aula Academiei R.P.R.: "Romanii, componentă a etnogenezei noastre erau niste cotropitori care i-au cotropit pe daci, de unde cercetătorul, deopotrivă cu cititorul, trebuie să înteleagă cum că bunicii nostri daci au fost cotropiti de bunicii nostri romani, devenind sclavii acestora din urmă. Mai mult, dacii care fugiseră din calea romanilor împreună cu dacii din regiunile necotropite de romani deveneau, dintr-o dată, daci liberi. Iar această sintagmă - daci liberi -, fără sens si păguboasă din toate punctele de vedere, bîntuie si azi în paginile operelor arheologice."
Devotat trup si suflet stăpînilor de la Kremlin, Roller nu scapă nici un prilej de a-si arăta recunostinta fată de stiinta sovietică, la izvoarele căreia s-a adăpat ani de-a rîndul; si iată-l promovînd însusirea limbii ruse în articolul "Să învătăm limba lui Lenin si Stalin", deoarece limba rusă ajută stiinta si cultura să prospere în R.P.R. Cît despre latină, materia a si fost eliminată din programa scolară. Vorbea Stalin latineste (desi urmase Seminarul teologic din Tbilisi)? Nu, nu vorbea. Dar Lenin, intelectualul multilateral dezvoltat? Nici Lenin nu stia latineste. Iar noi, românii, se cuvenea să vorbim ruseste! Căci neostenitul vicepresedinte al Academiei R.P.R. nu s-a sfiit să sustină, în mod public, că limba română ar fi o limbă slavonă, motiv pentru care milita, cu fanatism si fermitate, în vederea slavonizării ei prin orice mijloace posibile si imposibile. Prosternîndu-se, Roller-Rollea nu citise aforismul lui Valéry: "Istoria este cel mai primejdios produs pe care chimia intelectului a elaborat-o." Dar minciuna?


Instinctul de conservare


Răsplata nu întîrzie să se producă: în 1949 - la 41 de ani - Roller se pomeneste distins cu Premiul de Stat, drept recompensă pentru volumul care s-ar fi cuvenit, mai degrabă, să figureze în "Cartea recordurilor", nicidecum printre lucrările stiintifice demne de o consacrare iesită din serie. Dealtminteri, operatiunea "lavage de cerveau" s-a executat sub foc încrucisat, metodic, prompt, "printr-o ăreciclareă agresivă, de la scoală la cazarmă"... Totodată, insul din Buhusi functionează într-o grămadă de "comitete si comitii", căci, din 1945 pînă în 1948, face parte din nomenclatorul C.C. al P.C.R., noua "burghezie rosie", remarcîndu-se în sfera propagandei, în combaterea nemiloasă a adevărului istoric, în atîtarea luptei cu "dusmanul de clasă", exterminîndu-l după perceptele standard ale marxism-leninismului recitit si rescris de The Big Brother-ul de la Kremlin. În sfîrsit, în 1948, la 2 noiembrie, îsi vede visul cu ochii: este numit academician, chiar vicepresedinte al înaltului for. Roller (Rollea) continuă bătălia pentru implementarea unui decret semnat de dr. Petru Groza, vizînd "primenirea cadrelor" după modelul înnoitor al Academiei Uniunii Sovietice, discriminare recunoscută public de către nou-numitul presedinte, savantul-biolog Traian Săvulescu, înlocuindu-l pe Dimitrie Gusti (1944-1946): "Academia Republicii Populare Române va avea totdeauna în fată (sic!) Academia de Stiinte din U.R.S.S., care este prototipul Academiei active", în asa fel încît "stiinta, literele, artele să devină un bun al poporului", preocupate "de a da ajutor popoarelor eliberate în lupta lor împotriva tiraniei hitleriste" (atentie! text rostit la trei ani după înfrîngerea definitivă a nazistilor -n.n.). Politrucul Roller stie, lucid, cîtă demagogie ascund asemenea formulări cloroformizante, mai ales că, pe teritoriul national român se află, la vremea aceea aproximativ un milion de combatanti sovietici.
Plouă cu abuzuri si nedreptăti! Potop! Un număr de 97 de membri ai Academiei Române sînt "epurati", retrăgîndu-li-se calitatea de "nemuritori" (cîteva exemple: Sextil Puscariu, Ilie I. Toroutiu, D. Caracostea, Lucian Blaga, Marcu Beza, Adrian Maniu - exclusi prin decret, altii fiind numiti pentru a le lua locul: un belfer obscur si versificator minor, Alexandru Toma, recomandat si străinătătii drept "marele nostru poet national"... Se produc si "reparatii" post-mortem: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, dar (pentru îmbunătătirea "compozitiei sociale" a celor dispăruti) devin academicieni Ioan Păun Pincio, Theodor Neculută si Alexandru Sahia (ultimii trei continuă să fie si astăzi... academicieni!). Oricum, functionînd ca un comisar politic pe lîngă presedintele înaltului for, Traian Săvulescu, Roller face ordine în Academia R.P.R., a cărei autonomie si libertate de actiune se restrînge pe zi ce trece. Confuzia de valori, deliberată, reprezintă neîndoielnic încă una din metodele de intoxicare folosite de către comunisti, tocmai pentru a deturna - după bunul lor plac - judecata opiniei publice, retrăgîndu-i fortat pe academicieni din prim-planul scenei social-politice, în favoarea oamenilor politici cocotati în fruntea bucatelor, cu aportul serviciilor speciale de tip OGPU sau altele, ca si al asa-zisilor "consilieri sovietici" priceputi la toate si la nimic. De altminteri însusi Mihail Sadoveanu, în sedinta din 18 octombrie 1948, a tinut să afirme în plen: "Acum cînd Academia R.P.R., după lucrările preliminare, păseste la reorganizarea ei ca institutie de stat (subl. ns.), socotim că e bine să ne aducem aminte cu recunostintă de acele personalităti de valoare pe care regimul trecut le-a împiedicat să facă parte din fosta Academie..." Si totusi, abia după o vreme, tîrziu, Tudor Arghezi va ocupa un fotoliu de "nemuritor", odată cu Eusebiu Camilar si Mihai Beniuc. Triumful contraselectiei?
"Proprietarul istoriei" României, scolit la Buhusi si Bacău, instruit în mediul universitar moscovit, dispune de un sablon miraculos în stare să descifreze orice pagină de istorie: "Conceptia materialismului dialectic si a materialismului istoric ne înarmează si cu principiile de bază ale cercetării stiintei istorice, marxism-leninismul reprezentînd poarta prin care poti pătrunde în trecut... Destui "nemuritori" au dat proba supuseniei! Fruntasi printre fruntasi se arată a fi acelasi Traian Săvulescu, savant-biolog care se încumetă a defini "noua formulă": "Academia Română a plutit în azurul stiintei pure, a scolasticii, conformîndu-se unui aforism anacronic, potrivit căruia stiinta nu este stimabilă decît în măsura inutilitătii ei". Să afirmi asta atunci cînd, printre predecesori, au existat (limitîndu-ne la istorie) savanti de talia lui N. Iorga, A. D. Xenopol, Vasile Pârvan, Gh. Brătianu, Al. Lapedatu, C. C. Giurescu etc. înseamnă a-ti ipoteca trecutul, odată cu prezentul si viitorul.
Se relatează în "Analele Sighet 6" o scenă petrecută la sfîrsitul lunii august 1944, cînd, aflîndu-se la catedră, Traian Săvulescu a început să distingă, laolaltă cu cei din sală, huruitul senilelor de tancuri sovietice:
- Domnisoarelor si domnilor ne ocupă rusii - acum se salvează cine poate!
Desfiintîndu-se Academia Română, înlocuită de Academia R.P.R., ca organizatie de partid si de stat, iată modelul sovietic imitat întru totul, slugarnic. Dar au existat si vehemente luări de pozitie, precum ar fi cea a academicianului Gr. T. Popa, decanul Facultătii de Medicină din Bucuresti:
- Una din formele cele mai teribile ale fricii - rostea în Aula Academiei, spre sfîrsitul lunii mai 1947 - este frica sau tirania dosarului, cum îi spunea Wells, adică teama de fisa politiei secrete... Oamenii se tem în-de-ei, se suspectează unii pe altii. Cînd într-o tară puterea a fost luată cu forta, uzurpatorul are în sine frica unei alte uzurpări sau a unei revolte de răsturnare... Să ne amintim putin isprăvile dictaturilor de-abia răsturnate si a celor care asteaptă să fie răsturnate: bastoane de cauciuc si untul de ricină, spionajul în familie prin copii, disparitia de oameni peste noapte, arestări si deportări, schingiuiri si viată în celule, spionaj intens si omoruri, luări de ostateci, confiscări de bunuri, răpiri din stradă, descinderi nocturne si perchizitii, înscenări si eliminări din serviciu etc. etc. Dacă asemenea fapte nu s-ar fi petrecut în timpul nostru si adesea sub ochii nostri, ne-ar veni greu să le credem. Dar, pe măsură ce tirania se intensifică, pe aceeasi măsură creste si frica tiranilor... Fără eliberarea de frică, nici una din celelalte libertăti nu pot fi efective (citat de către Petru Popescu-Gogan si Claudia Ilie-Voiculescu - dintr-un memoriu de Gr. T. Popa, încă si astăzi INEDIT!).
Ei bine, reputatul anatomist nici n-a apucat bine să-si încheie expunerea, că Aula a început a se cutremura de frică, autosugestionîndu-se si golindu-se în pripă. Se istoriseste că reputatul virusolog St. S. Nicolau, părăsindu-si la rîndu-i fotoliul de "nemuritor", a apucat să le comunice - printre dinti - celor din apropiere: "Il est fou! Il a pérdu son ăésprit de conservation!" Stia el ce spune, fiind în relatii strînse cu C. I. Parhon si Traian Săvulescu, cei care - în curînd - îsi vor asuma rolul ingrat si condamnabil de a decapita Academia.


Faceri si contrafaceri


Într-un interviu datînd din august 1990, M.S. Regele Mihai I opina: "Mistificarea istoriei este poate cel mai mare rău care s-a abătut asupra tării noastre în timpul dictaturii comuniste... Prin amestecul ambiguu de adevăruri si minciuni". Parcurgînd astăzi manualul întocmit de Mihail Roller si colaboratorii, constati - cu stupoarea de rigoare - că volumul întreg reprezintă, în fapt, o nesfîrsită ponegrire a tot ceea ce reprezintă istoria unei tări, a unui popor înzestrat si pasnic. A ponegri devine, prin scrierea acestei cărti care a "intoxicat spiritual" generatii de-a rîndul, inoculîndu-le neadevăruri prezentate drept evenimente reale ale unui trecut răstălmăcit, după alchimia marxist-leninistă. Astfel, în locul "gurii de rai", al "spatiului mioritic" binecuvîntat, ni se vorbeste cu patimă despre M.R.S.O. (abreviere a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie), devenită ax principal al decurgerii temporale, istorice. Ipostaza autorilor contrariază: ce anume ar fi putut să ne istorisească ateul Roller si obscurii săi secunzi, privitor la Stefan cel Mare si zecile de biserici ctitorite de către marele domnitor moldovean? Dar despre dinastia din tronul României, de asemenea ponegrită? Ponegriti sînt - în felul lor - si politicienii, boierimea, cărturarii, precum si clipele astrale numite Unirea Principatelor, Marea Unire din 1918, binefacerile regimului constitutional (inclusiv profundele reforme democratice - comunistii vor avea cutezanta de a-si acuza propria lor tară drept... imperialistă) etc. etc. De ce ne-ar îngheta blamul pe buze, astăzi, fiindcă asemenea măsluiri au putut sfida lumina tiparului, cînd "redactorul responsabil" (atentie! responsabil) se adăpostea si îsi desăvîrsea studiile universitare, în plin război, în U.R.S.S., adică în statul care ne răpise Basarabia, la ora aceea inamic redutabil al României ciuntite după dictat (Pactul Ribbentrop-Molotov), rapt teritorial pe care "omul de stiintă" Mihail Roller nu-l "interpreta" în vreun fel, multumindu-se să ponegrească - în ansamblu - perioada interbelică în care s-au dezvoltat remarcabil economia, industria, stiintele si cultura, introducînd - în schimb - în manual un capitol absolut ridicol: "Accentuarea aservirii României imperialismului american, englez si francez". El si ai lui ponegreau progresul realizat între cele două războaie mondiale, omitînd să comenteze faptul că România, sub cizma Armatei Rosii, era împînzită de "consilieri sovietici", de societăti mixte româno-sovietice (de unde si plata, de trei ori mai mare, a "despăgubirilor de război"). Lovitura cea mare, însă, o dau istoricii ad-hoc atunci cînd hipersaturează volumul cu fel de fel de "documente" vechi, din asa-zisa arhivă P.C.R., în realitate contrafăcute după instalarea sovieticilor, ca la ei acasă, în România; "probe" care au rolul de a sustine pledoariile si ponegririle vehiculate, anume pentru a justifica nedreptătile, abuzurile, teroarea de sorginte bolsevică... Manualul contine astfel de subtitluri: "Lupta pentru întărirea vigilentei revolutionare"; "Reforma agrară. Lichidarea mosierimii ca clasă"; "Izolarea si zdrobirea partidelor burghezo-mosieresti si a social-democratiei de dreapta" s.a.
Din amestecul riguros dozat al adevărului cu minciuna se naste schematismul, un fel de fugă de limbaj, o suprarealitate a vorbelor, ritual lingvistic definit a fi "limba de lemn" mult îndrăgită si folositoare celor care nu-si asumă riscurile afirmării adevărului istoric (si nici n-ar avea cum s-o facă). Fiecare capitol al "Istoriei R.P.R." echivalează cu o "mască" îndărătul căreia se ascunde altceva decît s-ar părea, deoarece - în astfel de texte - tronează clasicul subiectivism comunist, întepenit în sloganurile propagandistice care visează să întrupeze, laolaltă, o filozofie ucigasă ca o baionetă muiată în sînge. În deceniul al IV-lea din secolul nostru, la o zvîrlitură de băt de mileniul următor, academicianul Mihail Roller vrea si izbuteste să incrimineze global, prin ricoseu, România democrată de dinaintea lui 23 August, slujindu-se, după caz, de eticheta de "fascist" lipită în spinarea adversarului politic, de "exploatator", de "legionar", de "burghez", de "reactionar", de "sionist" etc. Spaima de asemenea epitete infamante era atît de răspîndită si înrădăcinată, încît profesorul Al. Rosetti, de pildă, la doar zece zile de la numirea sa ca membru titular al Academiei R.P.R. scria în "Flacăra": "Născută din vechea Academie, care-si păstrase caracterul de cerc închis, străin de realitătile economice si sociale ale tării... Academia R.P.R. n-a păstrat de la fosta Academie decît titlul".
Roller si ai săi, cu sprijinul unor cadre universitare improvizate, urmau să îndeplinească un rol vital: combativitate ideologică... imprimarea liniei juste... falsificarea prin minimalizarea faptelor... promovarea urii-de-celălalt, a luptei de clasă... De altfel, articolul 3 al decretului de functionare prevedea că: "Nu pot fi membri ai Academiei R.P.R. persoane care prin activitatea lor s-au pus în slujba fascismului si reactiunii, dăunînd prin aceasta intereselor tării si ale poporului". Vorbe mari, pe cît de solemne pe atîta de amenintătoare! Destul de curînd academicienii se vor reîntîlni prin puscăriile comuniste. Desigur, printre cei incriminati de articolul 3 nu figurează si personajele care, în plină conflagratie, au fraternizat cu inamicul, studiind în capitala acestuia, purtînd o abilă luptă subversivă, despre care manualul lui Roller nu suflă o vorbă, el însusi fiind într-o astfel de situatie. În schimb, abundă capitolele care par a fi fost amputate, ceea ce minează continuitatea istoriei nationale, obscurizînd vechimea poporului român, desfigurînd prin interpretări sententioase travestite, adevărul istoric. Deci, avem de-a face cu o istorie deznationalizată, întocmită după canoanele marxism-leninismului, ale internationalismului proletar.
"Nemuritorul" de odinioară s-a dovedit a fi mai muritor decît oricare alti muritori de rînd: a decedat la Bucuresti, în 21 iunie 1958, exact la 75 de zile după ce a împlinit vîrsta de 50 de ani. A doua zi, prompt, la loc de cinste, în "Scînteia" i se publica necrologul. Omul intrase în trecutul pe care, în atîtea rînduri, îl mintise, îl contrafăcuse. Oricum - pînă în 1996 - Roller si altii de aceeasi "extractie" au rămas pe locurile lor. Oare să se fi luat - mai tîrziu - vreo măsură "reparatorie" si în privinta acestor "nemuritori" de duzină? Surpriză! Mihail Roller figurează printre "nemuritori", reproducîndu-i-se datele nasterii si mortii, precum si calitatea de "istoric român". După decembrie '89 multi academicieni "exclusi" au fost "repusi în drepturi"; în schimb, alti "nemuritori" au rămas în fotoliile lor intangibile (realitate stranie) consemnată în "MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE" -1866-1996; mic dictionar întocmit de dr. Dorina N. Rusu, Fundatia Academică "Petre Andrei", Ed. A. 92, Iasi, 1996.