Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Mihai Drăgan şi discipolii săi de Nicolae Scurtu

Bibliografia istoricului şi criticului literar Mihai Drăgan (1937–1993) conţine şi o sumă însemnată de epistole trimise unora dintre discipolii săi, printre care amintim, aici, pe poeţii şi eseiştii Miron Blaga (n. 21 februarie 1950, Remeţi) şi Gheorghe Simon (n. 27 martie 1950, Mănăstirea Agapia, jud. Neamţ), foşti studenţi ai profesorului de emoţii estetice de la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.

Epistolele trimise lui Miron Blaga au fost publicate, fragmentar sau integral, de Octavian Blaga1, Nechifor Rob2 şi chiar de destinatar, iar unele din cele expediate poetului de la Agapia au fost comentate şi tipărite în revistele „Luceafărul de dimineaţă”3 şi România literară4.

Lectura integrală a acestor epistole, deloc convenţionale, ne propune imaginea unui dascăl autentic, a unui observator atent la viaţa culturală, universitară şi academică a Iaşiului.

Biografia dascălului şi cărturarului Mihai Drăgan, după evenimentele din decembrie 1989, este supusă unor avataruri, care, adesea, frizează patologicul.

Epistolele pe care le transcriu, aici, sunt trimise poetului şi profesorului Gheorghe Simon, discipol fidel al istoricului şi criticului literar Mihai Drăgan, care se confesează, fără ezitări, făcând aprecieri din cele mai necruţătoare despre incompetenţă, despre lipsa de demnitate a unora dintre contemporani şi, desigur, despre banalitatea vieţii culturale din Iaşi.

Intelectual devotat profesiunii de dascăl, Mihai Drăgan are vocaţia stilului epistolar, a comunicat, permanent, cu cei doi discipoli, transmiţându-le pasiunea pentru lectură, pentru analiza estetică a operei literare şi, mai ales, imperativul de a înţelege, a preţui şi a iubi literatura naţională.

*

Iaşi, 6 septembrie 1975

Iubite domnule Simon,

Am primit scrisoarea d[umi]tale şi am citit-o cu emoţia pe care o am întotdeauna când te citesc. Nu ţi-am răspuns imediat deoarece am fost prins de tot felul de treburi, inclusiv de un fel de linişte apatică pe care o am înainte şi după succese, venite în unele cazuri prea târziu, după injustiţii grele.

Pe 26 august şi 1 septembrie dosarul meu de conferinţă a trecut prin Consiliul profesoral şi, respectiv, Senatul Universităţii. Exact după trei ani de când mi s-a cerut să fac dosar. Poate de aceea succesele proprii nu mă mai bucură.

De aceea învăţ mereu să mă bucur de succesele celor apropiaţi de sufletul meu şi chiar de succesele altora, depărtaţi de sufletul meu, dar dacă sunt succese dobândite prin muncă şi dezinteres filosofic.

Sunt convins că citeşti mereu, că scrii şi reflectezi. Nici o clipă de inspiraţie nu trebuie pierdută! Ceea ce-mi scrii despre Jurnalul lui Lev Tolstoi, pe care l-am foiletat în fugă cu gândul să revin şi să-l citesc pe îndelete, este foarte interesant. Cred că ar trebui să scrii ceva şi să dai la o revistă, la Cronica, de exemplu.

Eu sunt amator vechi de jurnale, chiar dacă unii oameni mari, precum G. Călinescu, au cam râs de ele. Dar un scriitor nu poate fi înţeles în profunzime fără lectura jurnalelor autentice, dacă acestea există.

Memoriile scrise spre bătrâneţe, nu prea îmi inspiră mare încredere. Fireşte, sunt şi mari excepţii, Iorga, de exemplu.

Era bine, dacă, trecând prin Iaşi cu d[omnu]l Miron Blaga (l-am citit, cu critică, şi în Familia, şi mă bucur), treceaţi pe la mine. Mai schimbam idei şi impresii. Rămâne pentru altădată.

Cu armata cum este? Vei merge la Bacău sau la Bucureşti? Când?

În aşteptarea unui răspuns la aceste rânduri, fii sănătos şi fericit.

Preţuirea şi prietenia lui Mihai Drăgan

P.S.
De la d[omnu]l Miron Blaga n-am primit nici o veste. Psaltirea lui Dosoftei 5 nu o am şi aş vrea s-o am. Cum?

N.B.1
Despre convorbirea cu Mihail Steriade, căruia i-am luat şi un interviu6, îţi voi vorbi cu altă ocazie.

N.B.2
A apărut D. Caracostea – Studii eminesciene7. (Creativitatea eminesciană, Arta cuvântului la Eminescu, Personalitatea lui). Ai procurat acest volum?

*

Iaşi, 22 decembrie 1975

Iubite domnule Simon,

Împrejurări nepotrivite m-au împiedicat să am o stare sufletească favorabilă comunicării şi, deci, scrisului epistolar. Adâncindu-mă în mine, aceasta nu înseamnă că nu m-am gândit la cei apropiaţi.

Neştiind aceste lucruri, d[umnea]ta vei fi rămas, desigur, contrariat de tăcerea mea, şi pe bună dreptate.

Abia acum, deci, răspund la scrisorile d[umi]tale din 25 octombrie şi 2 noiembrie, scrisori ce m-au ajutat, o dată mai mult, să te înţeleg şi să te simt apropiat.

De aceea vreau să-ţi mulţumesc, cu întârziere, dar şi din toată inima pentru felicitările ce mi-ai adresat pentru ziua mea onomastică (8 noiembrie).

La multele veşti ce mi-ai dat despre d[umnea]ta, ar trebui să-ţi spun întâi ce este pe aici, în urbea culturii, unde şi oameni care trec drept culţi şi se umflă în pene ca nişte curcani feudali sunt cei din urmă, neavând, vorba lui Caragiale, haractir.

De aceea, n-am să-ţi dau veşti despre mizerii, ci despre ceea ce e faimos. Pe 17 noiembrie l-am sărbă- torit pe prof[esorul] Al. Dima în Sala Senatului.

A fost o sesiune de comunicări despre diferitele aspecte ale operei şi activităţii sale. Cu acest prilej, unii din admiratorii săi de ocazie s-au compromis, «comunicările» lor fiind mai mult decât banale.

Un Lehăescu (omul nostru din Havana!) s-a făcut de râs la masa comună, ţinând un „toast“ şi dându-şi prostia pe faţă.

Îţi spun aceste întâmplări, aşa, ca să râzi, fiindcă râsul este cea mai eficace armă împotriva curcanilor feudali (la facultate atmosfera este mai proastă decât anul trecut, ceea ce cred că te va surprinde, amintindu-ţi de previziunile mele optimiste din luna octombrie).

În alte direcţii, nici o noutate, în afară de faptul că, în privinţa colaboră- rilor literare, mă reorientez spre centru cu care, mai înainte, aveam legături strânse.

Voi colabora la Luceafărul, poate cu începere de la n[umă]r[ul] 52, care apare pe 30 decembrie. Ceea ce voi publica te interesează, cu siguranţă.

Acum, în preajma Crăciunului şi a Anului Nou 1976 îţi doresc multă sănătate, noroc şi fericire, un an bun şi succese literare.

Mihai Drăgan


Note

Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1-2 Lenuţa Drăgan, Corespondenţă (Scrisori emise şi primite) în Mihai Drăgan 1937–1993. Bibliografie. Prefaţă de Pavel Florea. Bacău, Editura Studion, 2002, p. 55, poziţiile bibliografice 677–681.
3-4 Nicolae Scurtu, Note despre Mihai Drăgan şi discipolii săi în „Luceafărul de dimineaţă”, nr. 3 (1057), martie 2015, p. 13, col. 1–4 + 1 foto Mihai Drăgan (Istorie literară) şi Gheorghe Simon şi contemporanii săi în România literară, 47, nr. 51-52, [vineri], 4 decembrie 2015, p. 27, col. 1–4. (Restituiri).
5 Dosoftei, Psaltirea în versuri – 1673. Ediţie critică de N.A. Ursu. Cu un cuvânt înainte de Înalt Prea Sfinţitul Iustin Moisescu, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Iaşi, [Tipografia Centrului Mitropolitan Iaşi], 1974, 1168 pagini.
6 Mihai Drăgan, Interviu cu Mihail Steriade în „Cronica”, nr. 52, 26 decembrie 1975.
7 Dumitru Caracostea, Arta cuvântului la Eminescu. Ediţie îngrijită, note, addenda bibliografică şi indice de nume de Nina Apetroaie. Studiu introductiv de Ion Apetroaie. [Iaşi], Editura Junimea, 1980, 487 pag.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara