Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Micul Prinţ de Luminiţa Corneanu

Când ne gândim la poveşti sau cărţi de Crăciun, adesea ne vin în minte fie Fetiţa cu chibrituri, fie Colind de Crăciun. Fiecare are farmecul şi tâlcul ei, dar sincer, pe niciuna nu aş face-o cadou de Crăciun. Tristeţea primei şi atmosfera apăsătoare, căreia i se adaugă personajul sumbru dintr-a doua mi se par că ar contrasta, cumva, cu spiritul Crăciunului.
În schimb, mi se pare tocmai potrivită pentru un cadou de Crăciun o carte aşezată de obicei în librării la raftul de cărţi pentru copii: este vorba despre Micul Prinţ, cartea lui Antoine de Saint- Exupéry. Poveste, parabolă şi filozofie, cartea marelui scriitor francez e însă deopotrivă una pentru copii şi pentru adulţi. Copiilor le vor plăcea aventurile eroului de pe altă planetă şi desenele colorate – desene originale ale autorului, preluate în toate ediţiile din lume, pentru frumuseţea şi sensibilitatea lor. Adulţii vor mustăci la înţepăturile adresate „oamenilor mari” şi serioşi, care înţeleg numai cifrele şi a căror imaginaţie s-a stafidit odată cu trecerea vremii, căci, ne spune tot Saint-Exupéry, „toţi oamenii mari au fost cândva copii (dar puţini îşi mai aduc aminte)”.
De ce e Micul Prinţ o carte potrivită pentru Crăciun? Pentru că îţi arată diferenţa dintre esenţă şi aparenţă (elefantul înghiţit de şarpele boa, vă amintiţi?), pentru că povesteşte despre ceva miraculos (un băieţel extraterestru apare de nicăieri în deşert), pentru că te învaţă despre dragoste („Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă”), despre prietenie şi responsabilitate („Nu cunoaştem cu adevărat decât lucrurile pe care le-am îmblânzit. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori.”). Pentru că are umor şi e critică şi te face să-ţi pui întrebări cu privire la copilul care nu mai eşti şi la inocenţa ta pierdută. Şi pentru că e scrisă atât de frumos, că poţi să-nveţi pe dinafară zeci de pagini, tot citindo şi recitind-o. Citatul meu favorit e acesta: „Limpede nu vezi decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi”. Şi pentru c-aş vrea să ştie asta încă de pe acum, am să caut cea mai frumoasă ediţie a Micului Prinţ ca să i-o trimit nepotului meu de Crăciun.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara